In Romania exista porti catre lumea cea tainica a Shambalei de Monica DascaluDe ce sa mergeti pana in Tibet pentru a cauta ceea ce deja acolo nu mai exista?Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate nazuintele sale catre o lume spirituala tainica si ascunsa, ferita de griji si pericole.
Pentru yoghinii occidentali, Tibetul exercita o fascinatie greu de egalat. Realitatea Tibetului este cu totul alta. Acum, cel putin, Tibetul este o tara complet devastata din punct de vedere spiritual.
In schimb, in intreaga lume exista nenumarate focare spirituale, unele latente, altele inca vii, unele chiar foarte intense, care ne pot pune in legatura cu taramul cel tainic al inteleptilor, Shambala.
In Romania exista multe astfel de focare active, care sunt veritabile porti permanent deschise, care ne permit sa translatam in lumea Shambalei si sa intram in stare de comuniune profunda cu aceasta lume.
Comuniunea noastra cu lumea Shambalei se poate realiza in diferite forme.
Intr-o stare de comuniune spirituala telepatica, preponderent afectiva sau mentala, vom simti aparitia unor stari speciale sau a unor idei inspirate de taramul cel tainic al Shambalei; este posibil sa nu se manifeste perceptii astrale clare (imagini, sunete etc), dar intensitatea trairilor profund pozitive care apar atunci, precum si remanenta lor, ne vor convinge in timp ca este vorba de fenomene autentice.
Putem reusi de asemenea proiectii astrale in care sa ne proiectam cu toate simturile sau macar o parte dintre ele, astfel incat sa percepem si imagini, sunete, mirosuri, arome sau atingeri din Shambala. Trebuie sa fim foarte lucizi si sa urmarim in timp sa ne obiectivam si sa ne confirmam aceste perceptii, conform informatiilor spirituale pe care le avem sau consultand un instructor yoga.
Proiectia in timp (in trecut, in acest caz) este de fapt o proiectie in memoria magnetica universala, AKASHA, acolo unde sunt inregistrate fidel absolut toate evenimentele care au avut loc vreodata pe planeta noastra (si in intreg universul).
Va puteti imagina AKASHA ca pe niste imense arhive celeste.
Pentru a avea acces in AKASHA este esentiala dinamizarea centrului de forta vishuddha chakra.
Ne ajuta de asemenea foarte mult, pentru a selecta cu precizie destinatia proiectiilor noastre in timp, dinamizarea foarte intensa a lui ajna chakra.
Atunci cand ne aflam intr-un anumit loc cu o incarcatura spirituala speciala, ne ajuta foarte mult faptul de a atinge cu mana stanga vestigiile istorice care exista acolo (o piatra, o coloana, o statuie).
.
Sarmisegetuza
.
In complexul de la Sarmisegetuza, cel mai incarcat loc din punctul de vedere al rezonantei cu Shambala este chiar „Soarele de andezit” sau discul solar.
.
In zona se remarca o incarcare vitala cu totul si cu totul exceptionala, evidentiata si de dimensiunea mult peste medie a arborilor si a vegetatiei din jurul sanctuarului dacic.
.
Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiectii in timp, mai ales daca nu avem idei preconcepute in ceea ce priveste traditia spirituala dacica – pentru ca adevarata traditie care a inflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decat datele vehiculate de istoria conventionala.
.
„Am simtit foarte clar ca deasupra discului de piatra era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poarta care se deschide. si acolo, in interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului si ale spatiului, totul era complet diferit de tot ceea ce stiam sau am simtit eu vreodata. Mi se parea atunci evident faptul ca pot sa ajung oricand doresc, imediat, in Shambala, mi se parea ca pot intinde mana si sa ating acea lume, ca pot vorbi cu fiintele care traiesc acolo. Ma simteam invincibil si nemuritor, una cu pamantul si cu stelele”. (Horia, 45 ani)
.
„De cate ori ajung la sanctuarul de la Sarmisegetuza am sentimentul ca as vrea sa raman acolo pentru totdeauna si ca as putea ramane mereu acolo, caci acolo este tot ceea ce imi doresc. Ceea ce simt mai ales este o nevoie organica de-a dreptul covarsitoare de a atinge discul solar, de a ma lipi de el, de a ma intinde de exemplu pe acest disc. Atunci am certitudinea ca sunt pe de o parte in deplina siguranta si pe de alta parte ca sunt conectata la un fel de baterie vitala care ma incarca cu forta vietii. De asemenea, atunci eu vorbesc in inima mea in mod tainic cu Regele Shambalei si pentru mine acest dialog este dincolo de orice indoiala. De oricate ori vreau sa intru in stare de comuniune tainica cu Regele Lumii din Shambala, pentru mine este suficient sa evoc foarte intens momentele in care ating piatra acelui disc de la Sarmisegetuza”. (Andreia, 26 ani)
.
Sfinxul din Bucegi
.
Un alt focar tainic de putere care ne permite sa intram in rezonanta cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatra al Sfinxului si mai ales „capul” sau.
.
Desi se considera in general ca acesta este numai o stanca modelata intr-un mod mai special de ploaie, zapezi si vant de-a lungul a milioane de ani, Sfinxul din Bucegi este totusi invaluit in mister.
.
Roca din varful Sfinxului este foarte diferita de rocile existente in zona si, se spune, este similara cu cea din care este facut Sfinxul din Egipt.
.
Daca vom realiza in aceasta zona proiectii in trecutul indepartat vom putea patrunde cu usurinta intr-o perioada fascinanta a miturilor, in Varsta de Aur a umanitatii, de unde razbat pana la noi ecourile unei sacralitati dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor si nu erau deloc limitati la existenta in aceasta lume fizica.
.
„Totul parea sa vina catre mine precum o cascada luminoasa care pornea de undeva din negura timpului. Ma simteam eu insumi precum un fel de stea, o fiinta gigantica dilatata in cosmos, traind undeva in sfera marilor adevaruri universale (in planul cauzal, n.n.). si Sfinxul era precum un Mare Spirit aflat undeva in inima lumii. Aveam sentimentul foarte clar al lucrurilor marete care s-au petrecut acolo, al fiintelor de lumina care au trait pe aceste meleaguri. Totul era sub semnul luminii, sub semnul Soarelui si al intelepciunii. Acest Mare Spirit al Sfinxului din Bucegi parea in mod covarsitor pentru mine a fi undeva inafara timpului si mult deasupra noastra. Parea a fi protectorul nostru al tuturor si parintele nostru.” (Mihai, 35 ani)
.
„Era ger si se starnise o furtuna de zapada; ne-am asezat intr-un fel de cerc, eram patru prieteni pe care un imbold dincolo de puterea noastra de intelegere ne indemnase sa mergem atunci la Sfinx sa meditam. Imediat s-a creat intre noi un fel de vortex de energie foarte puternic care parca radia caldura, si acea energie ne-a propulsat cu forta intr-o lume a linistii si armoniei, intr-o lume unde era foarte multa lumina si frumusete, aveam senzatia unei bunatati si bucurii divine care pluteau in aer si am stiut fara nici un dubiu ca suntem in Shambala. Interesant a fost faptul ca eram impreuna cu totii si acolo, in Shambala, si ne-am indreptat impreuna catre un fel de templu minunat si fastuos unde ne-a intampinat Regele Lumii si ne-a numit „Cavaleri” ai lui. Nu am reusit sa ii vedem chipul, dar eram siguri ca este chiar el, Regele Shambalei, si ca el era cel care ne-a chemat acolo la Sfinx pentru a putea mai usor sa intram in legatura cu el.” (Daniel, 30 ani)
.
Varful Omu
.
Conexiunea acestui loc special cu lumea Shambalei este directa, prin simbolismul de centru, axa a lumii sau buric al pamantului care este asociat in traditia romaneasca acestui loc cu totul extraordinar.
.
„Vedeam parca in fata mea, in ceata, un sir de oameni tineri si frumosi imbracati in alb. Ei pareau a apartine unei traditii imemoriale, sau poate unei alte lumi. I-am urmat cu toata fiinta mea si am simtit ca pasesc in miracol, undeva intr-o lume a ritualurilor si spiritualitatii, intr-o lume a Soarelui si a Luminii. Aparuse de undeva de nicaieri Soarele si era foarte aproape de mine; incercand sa il privesc am realizat ca de fapt acolo intre Soare si mine era de fapt o prezenta plina de putere si orbitor de luminoasa. Poate ca de fapt era acea prezenta cea pe care eu o asociam cu Soarele. Fiinta aceea mi-a spus ca este Regele Shambalei. Mi-a spus ca va veni curand o vreme cand si Pamantul va deveni un loc sacru, va deveni un taram al luminii. Ceea ce am simtit atunci si mi-a ramas apoi cel mai intens in amintire este senzatia de purificare intensa a inimii si a mintii. Parca aveam un fel de cristal in cap si un fel de foc in inima.” (Maria, 32 ani)
.
Pestera Ialomitei
Un alt loc sacru al traditiei sprirituale dacice stravechi.
.
Legendele asociaza mari mistere cu aceasta pestera, se spune ca aici aveau loc initierile dacice si unii cred ca aceasta era pestera lui Zamolxe. Chiar si printre calugarii care locuiesc acolo la schit in ultimii ani circula povesti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct in Shambala, lumea nevazuta a inteleptilor...
.
„Eram un grup destul de mare si am meditat in intuneric perfect. La inceput acest lucru era inconfortabil, dar cu timpul am inceput sa percep intunericul ca pe ceva viu, cald si chiar usor luminos. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai sigur pe mine si protejat. Sinteam ca acel intuneric este un fel de bariera din ce in ce mai fragila intre mine si alte lumi. Mi-am dorit atunci foarte intens, din tot sufletul, sa translatez in lumea Shambalei. Launtric, a fost ca un fel de aruncare, ca si cum m-am aruncat cu pieptul inainte pentru a sparge acea bariera subtila. Am simtit imediat cum ea s-a rupt si apoi instantaneu am fost catapultat intr-o lume plina de lumina si culoare. Am certitudinea ca aceasta a fost o proiectie autentica in lumea Shambalei, pentru ca ulterior am avut posibilitatea sa experimentez foarte mult in diferite circumstante proiectii astrale in Shambala.” (Bogdan, 25 ani)
.
Langa Pestera Ialomitei mai exista o mica pestera unde mai multi yoghini au mers sa realizeze meditatii, in special urmarind comuniunea cu lumea Shambalei.
.
„Am fost sa meditam in aceasta pestera impreuna cu un grup de prieteni, trei dintre noi eram inauntru si meditam, iar ceilalti doi erau la intrarea pesterii si se odihneau. La un moment dat am inceput sa auzim voci – toti cei trei care eram in pestera si meditam am avut aceleasi perceptii cu o acuretete si similitudine uluitoare pentru noi. Se auzeau deci tot felul de voci in special barbatesti, ca si cum erau mai multi oameni stransi la o adunare. Vocile se auzeau din ce in ce mai aproape, noi la inceput am crezut chiar ca era cineva la intrarea pesterii si apoi ca au intrat in pestera, dar colegii nostri de afara ne-au asigurat de faptul ca nu fusese nimeni si ca ei au mentinut o liniste perfecta. Ne-am dat seama apoi ca nu intelegem limba in care vorbesc acei oameni, desi ne parea foarte familiara. Apoi s-a facut brusc liniste si apoi la un moment dat a inceput un fel de ritual insotit de incantatii care practic ne-au indus la toti o stare de transa pentru cateva ore. Eram siguri, nu stiam de ce, ca e vorba de un ritual pentru pacea pe Pamant(...) in noaptea aceea am dormit cu totii la gura pesterii si am avut vise extraordinar de frumoase, in care se facea ca hoinaream prin lumea Shambalei.” (Cristina, 30 ani)
.
Insula serpilor
.
Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu inchinat lui Apollo pe care insa rusii l-au demontat piatra cu piatra si au transportat bucatile la Moscova in secolul XIX si astfel vestigiile au disparut complet.Insula serpilor sau Insula Alba este strans legata de traditia Shambalei si, din acest punct de vedere, faptul ca administratia Constantinescu a cedat in mod absurd aceasta insula Ucrainei este cel putin bizar.Desi acum acolo nu mai este nimic, probabil memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci cand va fi din nou permis sa se viziteze aceasta insula.
.
Histria
.
Cetatea de pe malul marii unde s-a dezvoltat in antichitate o traditie infloritoare... si aceasta, ca si cea de la Sarmisegetuza, mult anterioara istoriei oficial recunoscute. si foarte diferita de ceea ce se invata la scoala la istorie.Faptul ca aici a existat o traditie spirituala puternica si autentica este usor resimtit in meditatii, iar rezonanta cu lumea Shambalei este si acum vie.
.
„Atunci cand ne-am apropiat de Histria, pe soseaua spre Constanta, am remarcat cu incantare tot felul de manifestari luminoase de exceptie pe cer. Raze care se conturau intr-un mod mirific, curcubee, explozii de culori. Desi nu intentionam deloc sa vizitam Histria, am simtit ca toate aceste manifestari erau un semn special pentru noi. Asa ca ne-am dus pana la ruinele cetatii. Acolo, intr-o stare de contemplare profunda, am simtit cum cerurile se deschid pentru noi. Spontan, am inceput sa facem meditatie de comuniune cu lumea Shambalei. Am simtit foarte clar raspunsul plin de gratie al Regelui Lumii si in momentul in care am deschis ochii ne-a incantat sufletele un nou curcubeu. Am interpretat acest curcubeu ca pe un semn divin, ca pe acea punte care leaga lumea fizica de lumile nevazute. A fost un moment extraordinar de frumos, de neuitat.” (Alin, 40 ani)
.
Preluat de la ... http://www.esoterism.ro/
