Sub casele si grajdurile taranilor din Muntii Orastiei se ascunde o civilizatie veche de 10.000 de ani. Despre civilizatiile egipteana, mayasa, incasa sau azteca a auzit toata lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizari tehnice si stiintifice care ne mira si astazi. Crezi ca daca ai ajunge in Egipt sau in Peru ai intelege cum au fost construite piramidele sau ai reusi sa descifrezi in laborator compozitia stalpilor si a sferelor din fier care nu ruginesc de mii de ani, desi se afla la discretia vantului si a ploilor. Cine crede ca are solutia acestor enigme nu trebuie sa parcurga mii de kilometri pentru a-si verifica teoriile. Muntii Orastiei sunt mult mai aproape si acolo, desi pare incredibil sau exagerat, se afla vestigiile unei civilizatii la fel de fascinante: civilizatia dacica.
Cand spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar cand spui Sarmizegetusa, te gandesti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40 km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in primul rand constructori desavirsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie militara. Sarmizegetusa Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, raspindite pe 5000 de kilometri patrati.
Grandioasa capitala a regatului dac - Sarmizegetusa Regia -, construita probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta însa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.
La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piateta. În acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit. Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pâna în prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila " DECEBALUS PER SCORILO ". Dupa victoria asupra dacilor, în urma sângeroaselor razboaie din anii 101-102 si 105-106, romanii au cantonat temporar în cetate o garnizoana formata din detasamente ale Legiunii IV Flavia Felix.
SANCTUARELE
Cand spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar cand spui Sarmizegetusa, te gandesti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40 km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in primul rand constructori desavirsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie militara. Sarmizegetusa Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, raspindite pe 5000 de kilometri patrati.
Grandioasa capitala a regatului dac - Sarmizegetusa Regia -, construita probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta însa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.
La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piateta. În acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit. Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pâna în prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila " DECEBALUS PER SCORILO ". Dupa victoria asupra dacilor, în urma sângeroaselor razboaie din anii 101-102 si 105-106, romanii au cantonat temporar în cetate o garnizoana formata din detasamente ale Legiunii IV Flavia Felix.
SANCTUARELE
În cele ce urmeaza voi face o prezentare a sanctuarelor de la Sarmizegetusa dupa ce am citit cartea "Calendarul de la Sarmizegetusa Regia" scrisa de Stefan Bobâncu, Cornel Samoila si Emil Poenaru. Desi majoritatea conceptiilor mele se bazeaza pe aceasta carte se va vedea ca nu sunt de acord decât cu câteva din cele spuse în acest studiu. Oricare opinie ar fi. Adevarat, oricine face câteva calcule pe baza sanctuarelor va vedea cât de exacte si originale sunt aceste calendare. Pe lânga faptul ca dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichitatii acesta are o proprietate unica: anul începe cu prima zi a unei saptamâni si se termina în ultima zi a alteia. În continuare se vor folosi urmatorii termeni: zi (24h), saptamâna (o grupare de 6,7,8 zile), an (un ciclu variabil de aproximativ 360 de zile), sensul de parcurgere este ales cel trigonometric (anti-orar), lespede (paralelipiped), stâlp (paralelipiped cu latura bazei tangenta la cerc mai mica decât a lespezii sau un cilindru acoperit cu teracota), calendar solar (calendarul urmareste evolutia soarelui pe cer), anul tropic (365.242198).
SANCTUARUL M
IC ROTUND
Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stâlpi. Cei 101 stâlpi sunt împartiti de cele 13 lespezi în 13 grupari în urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stâlpi, 1 de 7 stâlpi, 3 de 8 stâlpi si una de 6 stâlpi.
Micul sanctuar rotund întruchipeaza un calendar solar: - 1 stâlp = 1 zi - 1 lespede = 1 marcaj pentru o saptamâna si pentru un an - numaratoarea poate începe de lânga oricare lespede - un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8 saptamâni - se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns - se începe noul an de la stâlpul urmator - se efectueaza un ciclu de 13 ani (pâna se marcheaza toate lespezile) - în acest interval anul dacic ramâne în urma cu 1 zi fata de anul tropic si se aplica corectia de o zi - din cauza celor 2 saptamâni de 6 si 7 zile durata anilor fluctueaza dând urmatoarea succesiune: 364-366-365-366-365-364-366-365-364-367 - singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a tine minte saptamânile, impediment ce poate fi usor înlaturat prin calcularea punctului unde se termina anul nou si marcarea lui. - structura simpla a calendarului îl indica ca fiind unul civil.
SANCTUARUL MARE ROTUND
Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice plus o absida în interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de stâlpi despartiti în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc (C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stâlpi aranjati în 4 grupuri despartiti de lespezi în urmatoarea ordine: 17 stâlpi - 4 lespezi - 18 stâlpi - 3 lespezi - 16 stâlpi - 4 lespezi - 17 stâlpi - 4 lespezi. Absida contine 72 de blocuri: 68 de stâlpi împartiti în 2 grupe despartiti de câte 2 lespezi astfel: 13 stâlpi - 2 lespezi, 21 de stâlpi - 2 lespezi. Lespezile din cercul C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale în afara sanctuarului se afla pragul de acces, un patrat de 4x5 lepezi.
Sanctuarul mare întruchipeaza de asemenea un calendar solar:
- 1 stâlp din B si C reprezinta o zi - numaratoarea poate începe de oriunde la B si C dar putin probabil - un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B - concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se adauga o zi la cercul B (se muta marcajul pe stâlpul dinainte) rezultând ani fluctuanti de 365-366 de zile - corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani - 1 stâlp din absida reprezinta un an, parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicând corectia de 7 zile esalonat sau deodata - 1 stâlp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicând corectia de 2 zile deodata.
Functionarea de mai sus e nascocirea mea, în continuare voi încerca sa combat câteva ipoteze ale autorilor mentionati: - 1 stâlp de pe absida = 1 saptamâna din calendarul mic - calendarul mare se corecta anual Aceste ipoteze implica o folosire mult prea complicata prin corectii în grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere ciudata pe sectoare a cercului C, se impune legatura dintre sanctuare care este improbabila. - împartirea calendarului în 3 segmente: vara (21 de saptamâni), toamna (13 saptamâni), iarna (13 saptamâni) Sa fi ignorat dacii anotimpul reînvierii naturii si a unui nou început pentru agricultura? Zero sanse! Constructia mai complexa cu o destinatie mai complexa probabil. Aceasta ar putea însemna ca era un calendar religios. Folosirea ceva mai complicata decât cel mic are avantajul unei corectii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor religioase (care dupa parerea mea erau însemnate pe cercul C) oricum destinatia era cert diferita datorita saptamânilor. Diferenta de opinii dintre istorici, dintre mine si istorici se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric calculele ies minunat pe hârtie, aratându-ne originalitatea absoluta a calendarului dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.
SANCTUARELE D
REPTUNGHIULARE
Unul pe terasa mai înalta de 6x10 tamburi, pe terasa de jos unul de 5x3, unul de 5x3 si unul de 4x13+7. Ipoteza ca si acestea sa fi fost folosite la masurarea timpului nu sta în picioare în fata mea, desi ultimul ar oferi calendarului dacic la un interval de 2275 de ani dacici o diferenta practic nula fata de anul tropic. În combaterea teoriei de mai sus ma bazez pe mai multe lucruri: - sanctuarul mare dreptunghiular s-ar baza pe corectarea ciclurilor de 13 ani lucru de care sanctuarul mare rotund ar fi în corelatie nu are nevoie - parcurgerea lui nu e naturala - cât despre "reforma calendarului dacic" (cei 7 tamburi adaugati sanctuarului) nu cred ca modalitatea dacilor de a face un calendar mai bun - sanctuarul dreptunghic în discutie a fost construit înaintea celui rotund deci nu avea cum sa-l completeze Acestea erau probabil salase religioase despre care nu avem nici o informatie deci speculatiile nu-si au rostul.Recomandarea mea este sa luati un creion si o foaie de hârtie, planurile sanctuarelor, eventual cartea amintita, puneti-va neuronii pe bigudiuri si va garantez ca veti afla multe.
Preluat de la ... http://civilizatiadaca.profesor.info/
