joi, 20 iunie 2013

Romana Limba Vechii Europe (Dr. Lucian Iosif Cuesdean)


http://solif.wordpress.com/romana-limba-vechii-europe/


Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.

Mai mult: În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română! | Libertatea.ro

joi, 6 iunie 2013

Manastirea Curtea de Arges pe macheta Bisericii Universale (Vincenzo Pandolfi)



Fragment din eseul Antoniei Iliescu - Regele Fericirii Neasteptate

In timpul unei scurte vizite la Roma, în vacanta de Pasti, am vizitat Bazilica Sant Ignatio. 


Chiar la intrare am putut admira macheta ebenistului italian, Vincenzo Pandolfi (1905 – 2005), purtând inscriptia “UT UNUM SINT”. Aceastã capodoperã în miniaturã, realizatã din lemn, la sara 1:200, având un diametru de aproximativ 3 m, a fost daruitã Papei Ioan Paul II  în 1992, chiar înainte de a fi terminatã. Opera a fost initiatã de artist la vârsta de 70 de ani si a fost terminatã la 98 de ani. 


Macheta reprezintã un proiect de constructie al unui centru unificator al tuturor bisericilor din lume, indiferent de religie sau de confesiune - “Il Tempio di Cristo Re”.
Un text explicativ precizeazã cã “aceastã operã constituie o cale spre dialog între religii, pe baza abolirii tuturor rãzboaielor, în scopul atingerii pãcii universale”.


Templul este o constructie având forma unei cupole în stil bizantin, unde fiecare tarã din lume este reprezentatã printr-o bisericã sau un alt loc de cult al religiei reprezentative, peste care vegheazã sfântul protector al natiunii. Am avut plãcuta surprizã sã constat cã România, vegheatã de Sfântul Andrei, era reprezentatã prin macheta Mãnãstirii Curtea de Arges, reprodusã în lemn cu multã meticulozitate si virtuozitate.


In timp ce admiram bogatele elemente decorative din bazilica Sant Ignatio din Roma, ca de exemplu picurile murale în culori pastel ori superbul mozaic al Fecioarei cu pruncul,  pasii se fãceau din ce în ce mai rari. Atât de rari încât nici nu mi-am dat seama cã mã oprisem demult ca sã ascult suita în si minor de Bach, cântatã de orchestra filarmonica din Zürich, în care flautul clasic a fost înlocuit cu naiul lui Gheorghe Zamfir si al lui Simion Stanciu. Ciudatã coincidentã... Cu numai douã saptamâni în urmã, vizitându-l pe Paul D., îi dãruisem o copie a casetei pe care el însusi mi-o dãduse cu patru ani în urmã. Mã rugase sã-i fac si lui o copie, fiindcã – spunea el – discul original se pieduse în timpul mutãrii.

Aceast lucru bizar mi-a reconfirmat ceea ce demult stiam din propriile mele experiente de viatã: cã nimic în aceastã lume nu este întâmplãtor si cã toate câte ni se întâmplã se leagã pentru a da un sens vietii noastre terestre.

Antonia Iliescu
5 mai 2007



 Aceasta secventa nu face parte din eseu (EM)




Cu aceeasi intentie de unificare a religiilor, James Twyman, compune 12 rugaciuni pentru Pace care reprezinta principalele religii ale lumii, subliniid ca, indiferent cum se numeste (Dumnezeu, Allah, Buddha ,,, ), Divinitatea este UNICA.

miercuri, 29 mai 2013

Lumina Neapropiata (Ioan Alexandru)




Singuratate si Monada

Singurãtatea, din fericire, sau mai curând din nefericire, tot omul stie ce inseamnã. Monada însã este o notiune mai complexã si mai greu de definit.

 Termenul “monadã” vine din grecescul “monas” care înseamnã unitate. Leibnitz, pãrintele Monadologiei sau “Teoriei monadelor” (text redactat în 1714), este filozoful-matematician extrem de putin permeabil la principiile materialiste ale lui Descartes, fiind mai curând atasat fizicii moderne a lui Huygens, care atribuie corpurilor, în afara formei si extinderii spatiale, si forte interne, de coeziune, care le asigurã stabilitatea si autonomia. De la “forte” la Fortã nu este decât un gând îndreptat cãtre cer si Leibnitz l-a gândit !

 Atunci când spune cã “monada este unitatea fiintei”, aceastã “unitate” o putem interpreta în dubla sa acceptiune: aceea de unitate de mãsurã a profunzimii fiintei, dar si de fortã de coeziune a principiilor vitale cu care ne nastem. Conform definitiei, o monadã este “o fortã ireductibilã”, care cuprinde deopotrivã planul, sursa care a creat planul si rezultatul lui, adicã încreatul. Monada este unirea materiei vizibile cu materia invizibilã sau “subtilã”. Monada este unul în toate si toate în unul. Mitr. Hierotheos Vlachos[1], pãsind pe urmele lui Leibnitz, vede MONADA în Dumnezeu, care este “unul si întreit”:

“Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Dumnezeu este împărţit, dar neâmpărţibil... El este unit în chip împărţibil". Şi apoi încheie spunând: „Din această pricină, atât împărţirea, cât şi unirea sunt un paradox".
Sfântul Thalassie scrie acelaşi lucru: „Monada mişcându-se către triadă rămâne monadă; iar triada adusă din nou la monadă rămâne triadă; ceea ce este un paradox".

 Monada este omul ca parte a divinitãtii, omul-carne si omul-spirit în continuã unire si transformare, de-a lungul anevoiosului proces al autocunoasterii, lumen naturae, care trece prin introspectie, prin coborârea în adâncuri tulburi, în acea “vale a plângerii”. “Doar în lacrimi poti sã-ti regãsesti faţa” – spune Cioran, dându-i suferintei un sens, iar acest sens este spre cunoasterea de sine. Nu mã plâng, Doamne, dar plâng... Acest lucru se face departe de lume, dacã urmãrim atingerea esentei si nu a fatadei. Introspectia are nevoie de singuratate, iar singuratatea, odatã ce i-am strigat numele, poate fi îmblânzitã în folosul nostru. In acest sens, Cioran a fost un îmblânzitor de singurãtate, cãci ce altceva sugereazã fraza “Singurãtatea nu te învatã sã fii singur, ci singurul”?

Filozoful, poetul cautã uneori singurãtatea, fugind de lume, dar fuga vine abia dupã ce a experimentat-o, dupã ce a gustat din amãrãciunea acelei singurãtãti. Omul, pentru concluzii vitale, are nevoie de tãcere, fiindcã atunci când el îsi scrie pe suflet, îsi scrie sufletul. Iar atunci când îsi scrie sufletul, încearcã sã se acordeze cu unda divinã, cu Logosul. Acel om care va reusi, va fi cu adevãrat “trezit”, va fi cu adevarat un “initiat”. Numeascã-l cine-o vrea, cum o vrea (din invidie, din rãutate sau din porunca altuia): schizofren, autist, nebun, besmetic, omul trezit îsi poate contempla monada si poate descoperi rostul ei. Din oaie de turmã devine, fãrã voia lui si chiar fãrã stirea lui, pãstor.

 Un asemenea pãstor de suflete a fost, este si va fi de-a pururi Eminescu. Este destinul marilor oameni - filozofi, poeti, artisti în general, - acei “iluminati” pe care i-a dat lumea în tumultoasa ei existentã, ca pentru a-i sublinia legitimitatea. Acesti “iluminati”, sau “alchimisti” care populeazã Shambala, sunt cei ce vãd fãrã a fi prezenti, sunt cei ce aud rezultanta vocilor interioare ale celorlalti, le înteleg si le rãspund, fiecare în limbajul care îi este propriu, - poezie, prozã, muzicã, filozofie, arte plastice s.a.m.d.. Ei sunt expresia monadei ca om în interactia lui cu divinitatea din lãuntru si cu lumea din afarã, ca om liber dar si legat constient de ea. Retragerea temporarã si aparentã din lume, este o necesitate pentru ei. “Intr-un cuptor deschis pâinea nu se coace”, spunea Coelho. Acele exercitii de singurãtate, necesare, cãci artistul experimenteazã singurãtatea pentru ca apoi sã o transforme în sursã de inspiratie, acele exercitii deci, odatã sfârsite, uneori se pot eterniza. Dar nu din cauza obisnuintei de a pãstra dinstanta, ci dintr-un fenomen de nerezonantã cu cei din jur, rãmasi în urmã, ca evolutie spiritualã. Ion Deaconescu, sesizând cu subtilitate acest aspect al însingurãrii nedorite, spune: “O, oameni, nu deschideti portile, cã s-ar putea sã nu intre nimeni”.

 Monada nu are o formã ci toate formele. Monadele sunt deopotrivã singularitate si pluralitate în unitate, în sensul complementaritãtii acelor “diferentiale divine” cum le numea Blaga. Monada este acea linie subtilã, invizibilã si imobilã, dar vie, în continua sa lucrare de transformare a omului. Aceastã transformare se face, dupã Leibnitz, nu din cauze externe, ci prin lucrarea “principiului intern” asupra simtului de perceptie a lumii înconjurãtoare si a celei nevãzute. Ea atinge, tangential, deopotrivã pe om si pe Dumnezeul din el, atât cât încape El în om. De aici toatã suita diversificãrii în naturã si a ierarhizãrii monadelor. Nici o monadã nu seamãnã cu alta, dar toate împreunã refac întregul. Monadã sau suflet, tot una. Monada ar fi scara cu mai multe trepte, sau cu mai putine, pe care o avem de urcat de-a lungul unei vieti terestre. Cu fiecare treaptã mai sus, avem o altã perspectivã, iar mintea si sufletul se îmbogãtesc întru sporirea constiintei. Pentru om, nu materialul din care este confectionatã scara este important, ci numãrul de trepte de urcat.

 Monada este ATMANUL indian, cel ce este “mai mic decât mic si mai mare decât mare”, dar este si CABIR-ul grec, acel zeu pitic si urias totodatã. Este atomul, este punctul si infinitul din el si din afara lui, este microcosmos si macrocosmos, unul si acelasi lucru, privit în oglinda timpului.

 Si acum, de la monadã la monadã, haideti sã ne privim mâinile. Ce vedem ? Omul are 5 degete la o mânã, atâtea cât sã numere perioadele de evolutie a pãmântului, a vietii si a materiei din univers. Iatã monada! Ce ar fi mâna fãrã cele 5 degete si ce ar fi cele 5 degete fãrã legãtura lor cu palma? Ce ar fi palma fãrã trup si trupul fãrã creier? Ce este omul fãrã Dumnezeul din el? Este antimonada, este trupul condus de un creier atrofiat, este un “zombi”, acel trup “mort" care poartã douã brate ce se terminã cu doi pumni, gata sã loveascã. Iatã si rostul vietii noastre terestre: triumful monadei asupra antimonadei.

 Omul, ca monadã si totodatã parte din Monadã, oscileazã între omul ca “zeu cãzut, care-si aminteste de ceruri”, al lui Lamartine, si cerul lui Cioran, ca “singura limitã pentru delirul inimii”.

 Antonia Iliescu
23 iunie 2006





Rumi, in cateva poezii, rezuma 'Cu adevarat, in El ne vom intoarce'

luni, 27 mai 2013

Drapelul, protectorul tarii (Nicoleta Pasat)



Drapelul, protectorul tarii ! (26 mai 2013 )

Duminica 26 mai aveam stabilit in Sibiu  un workshop cu Melfior Ra (http://melfiorra.ro/).

Cu o saptamana inainte de acesata, in timp ce lucram ceva in bucatarie si eram cu mainile in apa, o lumina, ca un fulger, mi-a strabatut fiinta si odata cu aceasta am primit informatia sa o anunt pe Melfior ca sambata dupa amaiza in 25 mai, sa desfasuram in Sibiu si seminarul pe care il anunate cu o luna inainte si anume :  Activarea celui de-al saselea simt.

Am sunat-o pe Melfior, i-am povestit despre informatia pe care o primisem iar ea mi-a spus ca de cateva ore se gandea sa ma sune sa-mi propuna sustinterea acestui seminar in dimineata zilei  de sambata 25 mai.

In acesat caz am ramas amundoua stupefiate, dandu–ne seama ca de fapt din Inalt se lucra asupra noastra pentru desfasurarea lucrarii spirituale in data de 25 mai.

De ce s-a dorit sa ne intalnim in ziua de 25 mai ? Pentru ca trebuia sa sustinem si lucrarea deschiderii portalului ascensiunii.

Pe 25 mai a avut loc deschiderea unui portal foarte important  pentru viitorul omenirii, iar eclipsa lunii de la aceasta data, ne-a ajutat la acumulatea de energie pentru pregatirea acestui eveniment, care inseamna o binecuvantare pntru omenire si o revarsare de lumina peste intreaga planeta. Scopul deschiderii portalului  a fost:  eliberarea umanitatii de sub jugul grilei de energie negative care a subjugat omenirea in ultimii treisprezece mii de ani.

Seminarul - Activarea celui de al saselea - simt s-a desfasurat sambata, 25 mai dupa amiaza. In timpul seminarului am pus in practica: dedublari, decorporalizari si calatorii astrale.

In timpul calatoriei prin univers am ajuns intr-un spatiu unde m-au intampinat cu bucurie un grup de entitati de lumina. S-au asezat in cerc in jurul meu batand la tobe si facand incantatii.
Se bucurau ca sant vizitate de o entitate terestra. M-au condus apoi intr-un loc sacru al spatiului, unde, dintr-un obiectiv asemanatoar unui sfinx tasneau jeturi de lumina aurii spre mine. Am trait o mare bucurie sufleteasca cand mi-au oferit un dar. Era o pasare alba care canta aseazata intr-un cuib de energie luminoasa. Am realizat ca era un simbol drag sufletului meu, pentru ca si in Casa de Lumina Maria este - cuibul Maiastrei. Cantecul ei mi-a amintit de cantecul Pasarii Maiastre si atunci am realizat ca si in alte spatii celeste exista Pasarea Maiastra si cantecul ei desavarsit.

Dupa mai multe exercitii de dedublare si calatorii astrale prin univers, Melfior ne-a cerut sa facem o calatorie in spatiul terestru in care sa dorim sa aflam ceva ce la modul constient nu se stie inca.

In aceasta calatorie unde trebuia sa aflam ceva ce tine de necunoascut am fost condusa in Rarau deasupa Pietelor Doamnei unde am vazut energiile curgand peste zona tarii noastre si unde se afla trei nave extraterestre care vegheaza Romania.

Intrebandu-ma  de ce anume sant aici fiindca toate acestea imi sunt cunoscute  am constientizat ca  am fost adusa numai pentru a ma incarca energetic si deodata am ajuns desupra Masivului Ceahlau, am vazut piramida de lumina din Ceahlau iar apoi am fost condusa de o entitate sub infasisarea unui calugar, deasupra Manastirii Putna.

Din manastire tasnea un flux de lumina spre Inalt si mi-a fost directionata privirea spre acel flux de lumina iar deodata ca o deschidere din acel flux a aparut in toata splendoarea un imens drapel in culorile Romaniei rosu galben si albastru, drapel care, fluturand,  acoperea intreaga zona a tarii noastre din plan astral. Mi-a fost dat sa inteleg ca acel drapel din plan astral  reprezinta protectia zonei tarii noastre, protectie care este sustinuta de catre toate entitatile din Inalt care au vietuit si si-au inchinat viata slujirii neamului romanesc.

Iata cum  spirite plecate din planul fizic si nemafiind intr-un corp carnal se afla in duh si  continua lucrarea de luminare a celor ce vietuiesc sub flamura drapelului rosu  galben si albastru. Aceste entitati sant de fapt cei care au iubit cu adevara tara, neamul, glia si le-au aparat cu pretul vietii lor. Au fost marii voievozi, sihastri, ostenii tarii si toti cei care au iubit locul si zona aceasta. Ei sant cei care vegheaza ca drapelul sa fluture liber desupra pamantului romaensc.

In incheierea intalnirii noastre am efectuat si meditatia speciala pentru deschiderea ultimului Mare Portal al asecensiunii Terrei in cea de-a cincea dimensiune.

Toti particiupantii la aceasta lucrare au avut trairi inaltatoare, au avut viziuni cu ceea ce urmeaza sa se intample pe Tera, toti au fost coplesiti de cele traite  si vizualizate incat, dupa incheierea meditatiei a lucrarii spirituale, nimeni nu dorea sa plece din Casa de Lumina Maria, unde s-a desfasurat lucarea.

Am scris aceste randuri pentru toti iubitorii de lumina, pentru ca energiile care ne-au coplesit sa se transmita si citirorilor randurilor de mai sus.

Tuturor,
Pace si iubire !

Nicoleta Pasat,
26 mai 2013.

28 mai 2013


Dupa doua zile de la ceea ce ingerii mi-au aratat in plan subtil despre drapelul ce ocroteste Romanaia, pe Antena 3 am vazut ca s-a realizat si in planul fizic drapelul, protectorul tarii.
Romania si-a omologat cel mai mare drapel din lume. Tricolorul romanesc a fost inscris de Antena 3 in ,,Guinness World Records”.
Drapelul a fost realizat mai intai in plan astral si apoi in plan material. Persoanele care au avut menirea de a realiza in plan fizic drapelul, au fost inspirate si sustinute din Inalt.
Astfel am primit confirmarea; Drapelul, protectorul tarii !

Tuturor,

Pace si iubire !

Nicoleta Pasat


joi, 23 mai 2013

25 05 2013 Meditatie globala - deschidere Portal



Invitatie la meditatie in ziua de 25 05 2013 - luna plina + eclipsa - WESAK

miercuri, 15 mai 2013

Misterul Sfinxului din Carpati (Oana R. Ghiocel)


Un film bine documentat, realizat cu mult profesionalism de Oana Ghiocel.

http://webcultura.ro/misterul-sfinxului-din-carpati/




joi, 2 mai 2013

Paste fericit




duminică, 14 aprilie 2013

Enigmele Egiptului antic - Confirmari stiintifice la vizualizarile descrise in cartile mele (Melfior Ra)


CONFIRMARI STIINTIFICE LA VIZUALIZARILE DESCRISE IN CARTILE MELE CU PRIVIRE LA ENIGMELE EGIPTULUI ANTIC

OAMENII PASARE SI PISICA-OM

Referitor la articolul care circula acum pe internet “Descoperirea din Marea Piramida” va pot preciza urmatoarele:


In cartea mea "Descifrarea enigmelor din Piramida Luminii Celeste" ( http://www.melfior-ra.ro/c02%20-%20Descifrarea%20Enigmelor%20din%20Piramida%20Luminii%20Celeste.htm ) (aparuta la editura Solteris in anul 1995) am relatat cum si cand s-a construit ceea ce acum se numeste Marea Piramida. Aici am descris oamenii pasare numiti " SUMII" existenti atunci in Egiptul Antic care erau folositi la constructia piramidei.


Iata ca  acum oamenii de stiinta au ajuns sa  descopere in Marea Piramida pe langa oamenii pasare si pisica – om si ma bucur ca stiinta argumenteaza ceea ce eu am descris in cartea mea in urma cu aproximativ doua decenii.
Iata cum si cand vin confirmarile la ceea ce am descoperit prin calatoriile astrale si regresiile atemporale.

Referitor la Sfera de lumina plutitoare, descoperita acum in camera secreta.

In cartea mea “Enigma sarcofagului” ( http://www.melfior-ra.ro/enigma_sarcofagului.html ) (aparuta la editura Misiunea Romania, in anul 2007) am descris calatoria mea impreuna cu un grup de discipoli in Egipt, cu intrarea in Marea Piramida si chiar in sarcofagul din camera regala. In fotografia atasata se pot vedea doua sfere luminoase de o  parte si de alta a capului meu, cand  eram in sarcofagul din camera regala.

Am o mare satisfactie ca stiinta recunoaste existenta a ceea ce eu am trait, vizualizat si descris in cartile mele.

Melfior Ra   http://melfiorra.ro/
















Acesta este link-ul catre articolul original aparut in publicatia The National Reporter


Aici un link cu articolul tradus in limba romana


miercuri, 10 aprilie 2013

Meditatie de transmitere a energiilor cosmice (Nicoleta Pasat)


Indemn la rugaciune si meditatie !

Invit toti iubitorii de lumina ca, in fiecare luna, in data de 21, ora 19 sa se conecteze cu grupul sibian care se reuneste in Casa de Lumina Maria Sibiu, pentru lucrarea de luminare si meditatia de transmitere a energiilor cosmice.
Lucrarea de luminare cu lumina alba a iubirii pe care o desfasuram in Casa de Lumina Maria din 21 octombrie 2007, a fost inceputa in Timisoara de Maica Vian, la indemnul Domnului Iisus.
Multe persoane care au citit cartile pe care le-am scris sau care au trecut prin mainile mele la terapie au simtit in interiorul lor impulsul de a se alatura acestui program de luminare si meditatie, fizic sau in spirit, iar in prezent lucrarea de luminare se desfasoara in zeci de grupuri din tara si din afara tarii.
In 21 octombrie 2010, cand s-au implinit trei ani de cand s-a numit acest lacas 'Casa de Lumina Maria', i-am spus Elenei Tarnovan, cea care, la indemnul Maicii Vian, a dus mai departe lucrarea de luminare in Timisoara.


-Cred ca Maica Vian este fericita cand vede in cate orase si tari se desfasoara lucrarea ei de luminare. 

Si in acel moment ingerii mi-au transmis:

-Nu este lucrarea lui Vian, ci a Tatalui Ceresc care a lucrat prin Vian. Este Lucrarea voastra a tuturor !

Sa ne unim in lucrarea de luminare pentru tara, pentru sufletele care asteapta hrana si pentru intreaga planeta Pamant.

In decembrie 2007 Maica Sfinta mi-a aratat sufletele care asteaptau hrana. Sunt suflete care ratacesc prin Univers, care nu au corpuri fizice sa fie pe pamant, dar nici lumina destula sa se indrepte spre spatii celeste. Ele striga dupa ajutor si asteapta hrana.
Atunci am intrebat emotionata:

-Ce hrana sa le dau Maicuta Sfinta ? Si Maica Sfinta mi-a raspuns:

-Rugaciunea, lumina si iubirea pe care o trimiteti in Univers !

Pentru ca fiecare dintre noi se afla intr-o anumita etapa de evolutie spirituala, ingerii m-au ghidat sa desfasor acest program in trei pasi si anume :

1-Rugaciuni pentru armonizarea campurilor
2-Lucrarea de luminare cu lumina alba a iubirii
3-Meditatia de transmitere a energiilor cosmice

1 Rugaciuni pentru armonizarea campurilor (fiecare ce simte in sufletul sau)
-Tatal Nostru
-Bucura-te Marie
-Psalmi

2 Lucrarea de Luminare

a)
- luminam cu lumina alba a iubirii Romania si pamantul romanesc (de 3 ori)
- luminam cu crucea de lumina a D. Iisus, Romania si pamantul romanesc (de 3 ori)
- luminam cu lumina noii energii Romania si pamantul romanesc (de 3 ori)
Pacea, lumina, iubirea, armonia Tatalui, a Fiului, a Sfintului Duh si a Fecioarei Maria coboara peste Romania si pamantul romanesc! (o singura data)


b)
-luminam cu lumina alba a iubirii sufletele care asteapta hrana (de 3 ori)
-luminam cu crucea de lumina a D. Iisus sufletele care asteapta hrana (de 3 ori)
-luminam cu lumina noii energii sufletele care asteapta hrana (de 3 ori)
Pacea, lumina, iubirea , armonia Tatalui, a Fiului, a Sfintului Duh si a Fecioarei Maria coboara peste sufletele care asteapta hrana!

c)
-luminam cu lumina alba a iubirii intreaga planeta Pamant (de 3 ori)
-luminam cu crucea de lumina a D Iisus intreaga planeta Pamant (de 3 ori)
-luminam cu lumina noii energii intreaga planeta Pamant (de 3 ori)
Pacea, lumina, iubirea , armonia Tatalui, a Fiului, a Sf Duh si a Fecioarei Maria, coboara peste intreaga planeta Pamint!

3. Meditatia de transmitere a energiilor cosmice.

Este o meditaţie simplă în care participanţii trebuie doar să-şi concentreze atenţia în centrul ajna (între sprâncene), iar munca este făcută de Marii Maeştri Spirituali, care cunosc stiinţa distribuirii energiei cosmice pe Planetă.
Meditatia incepe cu Marea Invocare (scrisă în cartea “Misiunea lui Maitreya”, de Benjamin Creme) care a fost dată omenirii pentru a permite invocarea energiilor care schimbă lumea noastră şi face posibilă reîntoarcerea lui Christos şi a Ierarhiei Spirituale. Apoi inchideti ochii, respirati linistiti si mentineti-va atentia in ceakra ajna, al treilea ochi, intre sprincene , spunind in gand mantra OM .

Marea Invocare !

Din punctul de Lumină din Gândul lui Dumnezeu,
Lumina să curgă în gândurile oamenilor,
Lumina să coboare pe Pământ.
Din punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu,
Iubirea să curgă în inimile oamenilor,
Pentru ca să poată reveni Christos pe Pământ.
Din centrul unde voinţa lui Dumnezeu este cunoscută,
Planul să ghideze slaba voinţă a oamenilor,
Plan pe care Maeştrii îl cunosc şi îl servesc.
Din centrul pe care îl numim rasa umană,
Planul Iubirii şi al Luminii să înflorească
Şi să poată sigila poarta casei răului.
Fie ca Lumina, Iubirea şi Puterea
Să restaureze Planul Divin pe Pământ !


Va amintesc ca se cere de la noi mai putina vorbire si mai multa traire !!!!
De aceea, va indemn sa practicati rugaciunea tacuta, meditatia, caci sunt modalitati prin care evoluam si astfel reusim sa ne descoperim sinele divin si sa ne trezim constiinta divina. Sa ne straduim sa traim in pace si iubire pe pamant. Insa, ca sa reusim aceasta, trebuie ca mai intai sa simtim armonia si pacea in propriile inimi si apoi, prin vibratia trairilor noastre, vom crea Raiul aici pe Pamant !


Nicoleta Păsat,


http://www.nicoletapasat.ro/






vineri, 29 martie 2013

“Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”


INCENDIAR - Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!” (Video din 2012)

Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost  decan al Sf. Petru DiocescanCollege din Wexford, fost  președinte al Conferinței șefilor de universitățiirlandeze și fost membru al Biroului de conducere al Conferinței RectorilorUniversităților Europene (CRE), face o declarație șocantă:

“Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).” (această declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, începând cu minutul 52:21)

Oare această declarație făcută acum câteva luni de o personalitate occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură și cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în țara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”? Ce știu cei de la Vatican iar noi nu știm? Ce documente secrete se ascund în buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă acestea ar fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne arată că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe...Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă au vorbit multe personalități în decursul timpului. Haideți să vedem ce ne spun și alții despre limba română si limba latină, despre pământurile Vechii Dacii...

 - „Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)

- “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)

- „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)

- „Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)


- „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.”
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)


- „Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.”
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)

- „DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE...”
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)

- „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa

Iată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!

Rămâneți aproape pentru că mâine vă așteaptă un nou articol cu dezvăluiri pe această temă, un articol scris de colegul meu, Valentin Roman, cu numele: "Grecii si romanii, vlastare ale civilizatiei nord-dunarene"  iar vineri vă invit la o ediție specilă pe Nașul Tv în care vom căuta să aducem cât mai multe probe care susțin ceea ce spune Miceal Ledwith: “Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”


Emisiunea poate fi urmărită vineri seara, de la ora 22:00 și în reluare, sâmbătă, de la ora 20:00, duminică, de la ora 11:00 și luni, de la ora 09:00
Nașul Tv poate fi urmărit pe internet  (http://live.nasul.tv/) sau pe cablu, în următoarele rețele: DETALII AICI

Vizionează 25 dintre emisiunile despre traco-geto-daci, realizate la Nașul tv,  pe acest canal YouTube:


un articol de Daniel Roxin




joi, 7 martie 2013

8 Martie - Abundenta Divina pentru Divinul Feminin (EM)






Femeia este o raza a lui Dumnezeu.
Ea nu este o iubita pamanteana.
Ai putea sa spui ca este creatoare nu creata.
(Rumi)


'Abundenta Divina' - un dar pentru Divinul Feminin care-l va materializa dupa dorinta sau trebuinta.
Darul este oferit si pentru Divinul Masculin care va trebui sa umble la rezervele strategice de bani pentru flori, cadouri ...

Acest video a fost lansat pe youtube in ziua de 6 martie 2013. Cititi in descrierea filmului semnificatia zilei conform calendarului mayas.



miercuri, 23 ianuarie 2013

Romania interbelica in The National Geographic Magazine (USA)


Romania anului 1934: o calatorie cu National Geographic printre "oameni plini de culori si temple ascunse" 

Alex Goaga12 Oct 2012 exclusiv




Acum aproape optzeci de ani National Geographic Magazine, SUA, dedica doua numere “Romaniei vrajite”, o perla a Europei de Est si o tara plina de culori, obiceiuri strabune, ospitalitate rar intalnita si un Bucuresti ce “aduce un pic si cu New York”. Descrieri ce trezesc melancolie, zambet, dar si o oarecare tristete, fotografii "de colectie" ce infioara. 

Doua numere National Geographic de peste 120 de pagini, pline de fotografii preponderent alb-negru, publicitate la vechi masini Plymouth, frigidere General Electric sau predecesorii “conversilor”, Keds, au ca main story Romania.

O Romanie cu Basarabia lipita de “patria muma”, o Romanie pitoreasca plina de folclor si oameni ospitalieri dar si de nelipsitii tigani mai mult sau mai putin nomazi ce erau deja pripasiti pe meleagurile natale. Se pare ca in acea perioada National Geographic scria articole mult mai ample decat in prezent, cu (si) mai multe fotografii, acoperind atat partile importante din istoria unui popor cat si geografia sa, observatii la nivel personal dar si obiectiv despre oameni, cladiri si obiceiuri.

In 1934, o echipa National Geographic incearca sa ajunga, intr-o masina ce acum este considerata in mod clar “de epoca”, in orasul Sibiu. Era dimineata, praful de sub roti se ridica inalt in timp ce, alene, taranii romani isi manau vitele la pascut. Nu a durat insa mult pana cand masina temerarilor americani s-a impotmolit intr-una din gropile ce inca ne fac faimosi in Europa si in prezent.




Chiar si cu ajutorul mai multor trecatori nu au putut despotmoli masina asa ca au trebuit sa inopteze in ea, sub ochii curiosi ai trecatorilor si ai cainilor ce nu pareau prea incantati de prezenta straina. A doua zi insa, cu ajutorul unei duzini de oameni si a unei pereche de cai, au reusit sa scoata autovehiculul din sant si sa porneasca la drum, nu inainte de a fi “omeniti” de romani cu cateva felii de paine si miere, “mana cereasca” pentru ei.


Asa incepe articolul de peste 50 de pagini dedicat Romaniei, in anul 1934. Un inceput care, probabil, s-ar potrivi si in prezent, daca ai incerca sa treci prin anumite catune pierdute de lume, de printre dealuri, unde strazile nu au auzit de pavaj si unde taranul roman inca mana caruta cu boi pe poteci de padure.

Echipa National Geographic avea sa petreaca mai multe luni in Romania, pentru a observa cat mai multe lucruri relevante despre tara.

Autorii articolului remarca inca din prima pagina influentele culturale ale tuturor cotropitorilor ce au invadat, cu sau fara succes, tara noastra de-a lungul secolelor – romanii, hunii, tatarii, turcii - toti si-au lasat marca asupra poporului.

Bucurestiul acelor vremuri era parca rupt complet de restul tarii, remarca autorii articolului. “Desi Paris poate reprezenta Franta, Bucurestiul nu prea se potriveste cu restul Romaniei. Aceasta capitala nu are aproape nimic in comun cu restul tarii. Este un oras vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul Paris» din Balcani”. Arcul de Triumf era deja inaltat, construit cu ocazia incoronarii Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.



“Strazile orasului sunt aglomerate cu femei frumoase si imbracate cu gust, ofiterii de politie stralucesc in uniformele lor iar strainii contrasteaza uneori cu tiganii jerpeliti si taranii romani imbracati in portul lor traditional. Restaurantele si cafenelele, aproape tot timpul pline, rasuna pana in strada de dialoguri politice si barfe”, noteaza National Geographic 1934.

La fel ca schimbarea garzii din Paris, care are loc si in prezent, aveau loc si in Bucurestiul acelei vremi parade militare regale, deschiderea Parlamentului de catre rege si o defilare demna de orice basm de Petre Ispirescu – caleasca regala, cu sase cai albi, strabateau strazile orasului sub privirile uimite ale trecatorilor.

“Iarna ni s-a parut amuzant sa inchiriem o sanie cu zurgalai manata de cai si condusa de un birjar cu o caciula mare de blana si mantie de catifea. Inca mai sunt cativa birjari ce traiesc in Bucuresti si care se numesc Scopiti, acum aproape pe cale de disparitie. Barbatilor li se permite sa se casatoreasca dar la nasterea primului lor copil, acesta este sterilizat”.


In acele vremuri George Enescu incanta inca Romania cu rapsodiile sale (el a decedat in 1955 – n.r.) si era asteptat “cu casa inchisa” si la Bucuresti. Per total, muzica buna strabatea strazile Capitalei tarii. “Am ascultat un dans fascinant al tiganilor, compus de un muzician roman foarte popular si care poate rivaliza cu oricare din lume. Il cheama Enescu, compozitor si violonist ce este asteptat in multe orase din Europa si America, dar nu cu mai multa iubire decat in tara natala. El ii incanta pe bucuresteni cu concertele sale in fiecare an”, noteaza National Geographic.

Pe malul Dambovitei se intindea in perioada interbelica o piata mare unde comerciantii, ambulanti sau ce inchiriau magazine, insurau marfurile. Pentru ca multi nu stiau sa citeasca, multe magazine aveau atarnate placi cu produsele ce puteau fi gasite si cumparate inauntru.

In jurul Bucurestiului, terenurile semanau cu cele din Kansas, de unde venea echipa National Geographic. Romania era una dintre putinele tari din Europa unde taranii purtau in mod curent haine populare. 

“Taranii romani sunt intotdeauna extrem de placuti. Tot timpul politicosi, veseli, muncesc mult desi deseori ineficient. Muncesc mult in padure si pe campii, pe ogoare, dar intr-o maniera primitiva, folosind uneltele stramosilor lor”, noteaza National Geographic, editia SUA din 1934.



In Predeal, unde am stat la o mica vila, am fost impresionati de modul de a spala al romanilor. Aruncau hainele intr-un cazan mare unde duceau apa aproape de clocot apoi le scoteau si le frecau de lemne speciale. Desi foarte rudimentar, hainele au iesit cum nu se poate de albe si curate. Apoi, cu un fier incalzit cu carbuni, le-au calcat si au iesit mai bine chiar decat cu aparatele electrice de care gospodinele din America sunt atat de dependente”.

Din punct de vedere politic, dupa Primul Razboi Mondial, Romania a ales precum majoritatea tarilor din regiunea “partea de Est”.

Marii proprietari au fost expropriati si hectare intregi au fost date taranilor pe bani putini. Rezultatul a fost ca acestora din urma le-a fost data mai multa putere ca niciodata. Marilor proprietari le-au fost oferite obligatiuni in schimbul terenurilor insa dupa 1926 moneda nationala s-a depreciat puternic asa ca acestea nu mai valorau aproape nimic la acea data.


Taberele de tigani

In acele vremuri, tiganii inaltau multe tabere in Delta Dunarii. “De departe, tiganii pot parea un popor nomad romantic, placut. De aproape insa, cand ii vezi mizerabili si imbracati in carpe rupte, realizezi cat de departe este realitatea de mistic. Insa muzica lor este minunata. La aproape orice colt de strada poti intalni cate unul care este gata sa iti cante melodii din vioara pentru cativa lei”.

“Iarna mi-era mila de copiii tigani care, pe jumatate goi, cerseau la un colt de strada. M-am lecuit insa repede dupa ce i-am vazut pe doi dintre ei razand fericiti si zdranganind buzunarele pline de bani”. Unele lucruri, se pare, nu se schimba nici cu trecerea deceniilor.

Constanta, cel mai mare port al tarii, pastra inca urme ale ocupatiei turce, mai ales in hainele unora dintre muncitorii de acolo. “Romania este una dintre tarile cu cea mai ridicata productie de petrol din lume, fiind intrecuta in 1932 doar de SUA, Uniunea Sovietica si Venezuela. Mii de barili de petrol sunt incarcati si trimisi spre export din Constanta, Galati si Braila”, nota National Geographic. Din pacate, in 1934. Principalele piete de desfacere pentru petrol erau Turcia, Egipt, porturile Mediteraneene dar si din Europa de Vest. Din Constanta se livrau si cantitai mari de grane.



Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, Balcic facea parte, de asemenea, din Romania. Acolo Regina Maria “a construit un superb palat de vara ale carei gradini sunt minunea coastei de est. Ne-a placut si Eforia, o statiune relativ primitiva dar unde am putut face baie in Marea Neagra, uitandu-ne la infinit la culorile in schimbare ale apei”.

La Valcov, autorii National Geographic au fost incantati sa descopere “un pamant mai rusesc decat in Rusia”.

“Valcov este ca o mica Venetie, canale de apa strabatand orasul pe toata lungimea lui. Pescarii pleaca la rasarit si se intorc la apus cu barcile pline de pesti. Pe sezon sunt prinse circa 18.000 de kilograme de peste, dintre care circa 5.000 kg sunt sturioni care ofera caviar, valoros. La New York, pretul pentru micile oua negre este foarte ridicat. Acesta era locul cel mai bogat in caviar din Rusia pana cand Basarabia a devenit parte componenta din Romania in 1918”, subliniaza autorii articolului.


Transilvania interbelica

“Odata ce am intrat in cateva orase din Transilvania, diferentele au devenit clare deoarece aceasta provincie, candva parte din Ungaria, a decis sa devina parte din Romania dupa razboi. Se pot vedea costume unguresti si saxone purtate de barbati inalti cu trasaturi maghiare. Deseori arhitectura este diferita de restul Romaniei, casele avand o alura germanica. Peste tot, semnele sunt in trei limbi – romana, germana si ungureste”.

Autorii articolului descriu, in cuvinte de lauda, Brasovul si a sa “Biserica Neagra” plina de carpete turcesti rare, dar si Sibiul (Hermannstadt) cu cladiri frumoase, muzee si biblioteci care atrag multi oameni de cultura si Sighisoara, “adevarata bijuterie, fortareata medievala pastrata aproape intacta de-a lungul timpului”.



“Ar fi un pacat sa mergi in Romania cu trenul. Daca mergi cu automobilul, desi s-ar putea sa ai probleme cu strazile si indicatoarele, te poti bucura de privelisti minunate si, de asemenea, de ospitalitatea oamenilor. Deseori este bine sa mananci feluri traditionale, cum ar fi asa-zisele «sarmale» cu «mamaliga». Aceasta din urma este considerata mancarea saracilor in Romania”.

Mergand cu masina prin Transilvania, autorii National Geographic au gasit reminiscente (intre timp disparute) ale tribului Turanian, trib invaluit in mister. Se presupune ca acestia ar fi facut parte din armatele cotropitorului Attila, ale carui hoarde se retrageau in est. ”Casele acestora sunt construite din busteni si portile din lemn aduc in mod clar aminte de civilizatiile asiatice. Ne-a fost greu sa ne descurcam in aceasta zona pentru ca multi nu vorbeau nici romana nici engleza”.



In calatoria lor spre Moldova, echipa National Geographic a nimerit intr-un catun “de patru-cinci case” unde se sarbatorea o nunta.

“Erau atat de curati, fericiti, fara nicio grija, incat problemele financiare si Marea Depresiune (terminata in 1933 – n.r.) pare sa fie la milioane de mile distanta. Erau aratosi in hainele lor de sarbatoare, cele mai frumoase pe care le-am vazut in Romania”.

Autorii remarca si croiala hainelor, a broderiilor si subliniaza ca “intreaga lume” cunoaste maiestria romanilor in cusatura, croiala sau pictura populara. In acea vreme, haine croite in lungile ierni se vindeau la preturi mari peste tot in lume. “Olaritul este la fel de primitiv dar si minunat ca cel al nativilor indieni din America”.


Moldova si minunile sale (inca) ascunse Europei

Segmentul din articolul publicat in 1934 privitor la regiunea de nord-est a Romaniei se potriveste foarte bine si in 2012. O serie de intrebari retorice ar trebui, probabil, sa dea de gandit Ministerului Turismului.

“Dar ce stie lumea despre bogatia bogatiilor arhitecturale si artistice din Romania – manastirile medievale, fortificate? De ce nu vin turistii aici sa se bucure de frumusetile monumentelor bizantine, asa cum se duc sa vada moscheile din Istanbul, de exemplu? De ce atat de putini oameni au vizitat si au povestit despre manastirile ce inglobeaza atata istorie si legenda? Simt ca insusi poporul roman este putin constient de valorile pe care le are in Moldova, de manastirile ce salasuiesc acolo”.


Autorii articolului au facut atunci, poate cea mai buna reclama posibila Romaniei descriind, in termeni aproape poetici, senzatiile traite la vederea minunatiilor vazute in Bucovina si Moldova. Manastirile inaltate de Stefan cel Mare, unicul albastru de Voronet si picturile de o minutiozitate remarcabila sunt considerate “remarcabile si aproape de incredibil”. Mai mult, locul in care domnitorii de alta data le inaltau era “linistit, departe de orase”, astfel incat linistea era ca dintr-un templu. Legenda sagetii lui Stefan cel Mare si a copacului unde s-a inaltat ulterior Putna este descrisa exact cum o citeam cand eram copii

La Sucevita traia pe atunci un preot care, considera autorii, era probabil “oaia neagra” a tagmei sale. El avea o pisica neagra pe care o striga “Satana”. Venea si pleca atunci cand ii spunea preotul, asa cum sta bine oricarui animal de casa.

Din alte regiuni, autorii descriu in aceiasi termeni si Manastirile Neamtu si Cozia, precum si bibliile rare pe care le gazduiau. Descrierea preotului care, cu piosenie, batea in clopot cu regularitate, impresioneaza.

Autorii incheie articolul, in cea mai mare parte pozitiv, pe un ton elogiator care, probabil, nu ar strica nici in prezent.

“Si astfel, in vaile adanci pline de fagi si stejari si pe crestele inalte ale Carpatilor, se afla aceste rare comori de o frumusete incomparabila, invaluite intr-o atmosfera de romanta legendar-medievala ce abia asteapta sa incante pe cel ce are curiozitatea sa le caute”.

Cum ti se pare viziunea National Geographic asupra Romaniei interbelice? Wall-Street.ro te incurajeaza sa comentezi.

.