joi, 25 decembrie 2008

Fenomene paranormale in Bucegi


Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se inregistreaza un nivel foarte mare al radiatiilor. Cercetarile sporadice de pana acum n-au dezlegat toate aceste mistere. Raman in "picioare" doar legendele care spun ca Bucegiul a fost un urias sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului roman.
Stam de vorba cu "muntomanii" intalniti la refugiul salvamont de la Varful Omu. Oameni impatimiti de munte, asa au fost porecliti. Ei stiu toate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si Batrana. Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva greu de crezut. In fine, il cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica Varful Omu, Gheorghe Porancea. Alt impatimit al muntilor, pentru ca de 21 de ani munceste la statia meteo si este pe deasupra si salvamontist. "Eu am insotit cu ani in urma o echipa de cercetare in Bucegi. Au fost facute masuratori radestezice pe Varful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinara a radiatiilor. Cert e ca eu nu pot sa stau mult timp departe de munte. De cate ori urc aici, simt ca ma incarc de energie. E ceva deosebit aici", ne spune interlocutorul nostru.
.
"Triunghiul de aur" al Daciei
De aici intram pe teritoriul legendelor.
Se spune ca Muntii Carpati ar fi strabatuti de tuneluri lungi de sute de kilometri. Nimeni nu poate spune daca au fost facute de mana omului sau de forta naturii. Asemenea caverne uriase ar exista si in Bucegi. Iar acele campuri de forta pot sa marcheze chiar linia subterana a tunelurilor. Se vorbeste si despre faptul ca pe Varful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, asa cum au mai fost si pe alte creste ale muntilor, in Retezat si Ceahlau,formandu-se astfel un urias triunghi carpatic intre cele trei puncte. Este asa-numitul "triunghi de aur" al Daciei. Istoricii nu s-au pus inca de acord asupra muntelui sacru al dacilor. Acesta ar fi fost Bucegiul sau Ceahlaul.

"Zona nemuririi"

Aflam si despre primele cercetari facute in Bucegi, inca din 1927, mai precis in partea estica a masivului, pe Valea Ialomitei, intr-o zona cunoscuta sub numele de "sapte izvoare". Misterele muntelui se impletesc cu anumite certitudini. Se spune ca aici venea Zamolxe, zeul dacilor, sa bea apa. Dacii i-au spus "zona nemuririi". Simbolul celor sapte izvoare era incrustat nu numai pe scuturile dacilor, dar se gaseste si pe Columna lui Traian. Chiar in acest loc din Bucegi exista un izvor a carui apa este cea mai pura din lume. ??n perioada 1927-1935, aici s-au facut studii atat de catre cercetatorii romani, cat si de cei francezi. Oamenii de stiinta au aratat ca incarcatura de bacterii din apa acestui izvor este zero, un fapt unic in lume. Alte cercetari au fost realizate in anii 80. Specialistii au constatat ca izvorul se "alimenteaza" dintr-un lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din munti! Cert e ca debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secunda. Toate aceste informatii au fost secretizate de autoritatile comuniste.
Cutremur de o luna

De neclintit par a fi Muntii Bucegi, cand ii privesti de departe. Dar acest masiv s-a cutremurat timp de o luna, in 1993. Doar pe parcursul lui august. Au fost cateva sute de cutremure atunci. Erau si cate zece miscari telurice intr-o zi. De intensitate mica. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oara am aflat despre acel femomen tot de la tehnicianul statiei meteo de la Varful Omu. "Devenisera deja obisnuinta. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri altitudine, la statia meteo, simteam mai tare cutremurele decat la baza muntelui. Au fost doar niste crapaturi in peretii refugiului salvamont de la Omu. Atat. Apoi cutremurele au incetat brusc. De atunci n-au mai fost", am aflat de la Gheorghe Porancea. Statia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o cladire solida, cu peretii de un metru grosime, bine infipta in stancamuntelui. Cabanele din Bucegi au ramas in picioare. Nici caderi de bolovani n-au fost. Nu au fost pagube materiale nici la baza muntelui, in Busteni.

Bubuituri din pamant

Cunoscatorii ne-au spus ca ar fi bine sa stam de vorba cu un inginer geolog, Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul locuieste in Busteni din 1991. A lucrat in domeniul sau timp de 25 de ani. A lucrat si in mina ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe care nu numai ca l-a trait, dar l-a si "prelucrat" ca specialist. "Cutremurele au fost ciudate. Si asta pentru ca Muntii Bucegi au in structura lor calcare si conglomerate. Este
o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sa avem aici cutremure", ne-a spus omul nostru. Chiar si modul in care se produceau cutremurele a starnit curiozitatea specialistului. "Se auzea mai intai o bubuitura sub pamant, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva in adancuri. Am lucrat in mina si acolo se auzeau asemenea bubuituri, aceeasi miscare haotica a pamantului, care nu are nici o legatura cu o miscare seismica", auzim noi.

Dar au fost si alte ciudatenii in perioada cutremurelor. Fenomene intamplate la poalele muntelui, in orasul Busteni. "Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. ??n aer se simtea un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnia. Eu locuiam in acea perioada pe Strada Telecabinei si stiu ca multa lume de acolose plangea de insomnie", ne povesteste geologul.
In concluzie, Traian Trufin sustine ca legenda potrivit careia Muntii Bucegi ar fi strabatuti de uriase culoare subterane nu trebuie exclusa. "Fenomenele ciudate din Muntii Bucegi si legendele locului nu sunt doar povesti. Exista ceva care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expeditii stiintifice in Bucegi. O echipa multidisciplinara formata din chimisti, biologi, fizicieni, chiar si para-psihologi, care sa studieze in amanunt ceea ce se intampla aici. Din pacate, pana acum nimeni nu a facut asemenea cercetari care sa acopere intregul masiv", ne-a spus gazda noastra.

Ce spun specialistii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat si cu directorul stiintific al Institutului National pentru Fizica Pamantului, Mircea Radulian. Acesta a admis faptul ca "secventa" cutremurelor din Bucegi a fost surprinzator de mare chiar si pentru specialistii din domeniu. Dar este sustinuta ideea unor miscari seismice, nu de alta natura. Au fost cutremure crustale. Asta inseamna de mica adancime, de pana la 15 kilometri. Se admite si faptul ca in Bucegi au fost cateva sute decutremure in 1993. "Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla in apropierea Vrancei, o cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce in ultimii zece ani in Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul Romaniei", ne-a spusseismologul. Important este ca s-au facut studii in Bucegi, dupa acea lunga serie de cutremure, dar ramane inca un mister in privinta cauzelor pentru care un intreg masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. "Se incearca o interpretare a studiilor facute in zona. Dar problemele nu sunt inca elucidate", a admis omul de stiinta.
Valeriu Tihai (October 27th )


duminică, 14 decembrie 2008

Gura de Rai din Bucegi


GURA DE RAI

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc * Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant
In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara "Gura de Rai". E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.
In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform "Mitologiei Romane", cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu "plaiul", iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti "exarhi ai plaiurilor". Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.
Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de "Gura de Rai" exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei "Guri de Rai", un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare "Terra" a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie.

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. "Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc", spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. "Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun", declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu "ciudatenii". Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. "Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta", ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene - sau a anomaliilor magnetice atipice malefice - a fost ridicata de Institutul "Terra" cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii. Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone "rele" este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are "coltii dragonului". Daca acesti "colti" subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria "Retelelor Hartmann". Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

"Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, "Gura de Rai" in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar", declara Vasile Rudan.

"Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta", spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu. Cercetatorii de la Institutul "Terra" spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun.

ScienceLine.ro - mai 2007

http://locurimistice.scienceline.ro/_GURA_DE_RAI__DIN_BUCEGI_5209_657_1.html
.

marți, 9 decembrie 2008

Descoperiri la poalele Ceahlaului


Un OZN si o copie in miniatura a Sfinxului din Bucegi, descoperite la poalele Ceahlaului
[08.12.2008]

Muntii Neamtului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat. Descoperirile facute una dupa alta, de un profesor din zona, au avut darul sa stârneasca largi controverse in rândul istoricilor si sa aduca zona in centrul atentiei, transformând- o intr-un tinut al misterelor de nepatruns. Aici au fost gasite tablite din lut, imprimate cu pictograme, care s-ar putea dovedi a fi forme ale celei mai vechi scrieri din lume. Mai nou, tot aici au fost descoperite structuri ciudate din piatra, unul semanând izbitor cu un OZN, altul cu un urias craniu de extraterestru si ultimul cu celebrul Sfinx din Bucegi. In situl arheologic deschis la poalele masivului Ceahlau, in punctul denumit Vadu Rau, istoricul si profesorul Dumitru Ionita a gasit, la doar o jumatate de metru sub pamânt, o ciudata structura din piatra semanând izbitor cu un OZN. Uimitor este faptul ca obiectul, având greutatea de 12 kilograme, inaltimea de 14 centimetri si circumferinta de aproape un metru, nu e o creatie intâmplatoare a naturii, ci, in mod clar, un produs construit in mod inteligent. OZN-ul din Ceahlau este compus din nu mai putin de 90 de placute din piatra, imbinate intre ele cu un material liant care, studiat fiind, s-a dovedit a fi cu desavârsire necunoscut.

“Nu este ciment, nici argila si nici vreun alt adeziv cunoscut si folosit de-a lungul istoriei pâna azi. Probabil ca respectivul liant, de o duritate extrema, nici nu are corespondent pe Terra”, a spus profesorul Ionita. La o prima examinare, straniul obiect a fost datat cu o vechime de cel putin 2.000 de ani. Restul misterului va fi elucidat doar daca specialistii vor reusi sa stabileasca atât provenienta si menirea obiectului descoperit, cât si compozitia adezivului necunoscut, folosit la constructia lui.
La putina vreme dupa descoperirea OZN-ului din piatra, profesorul Ionita a avut surpriza sa gaseasca, in perimetrul aceluiasi sit arheologic, un alt obiect la fel de misterios. De data aceasta, era vorba de o structura aducând pregnant cu profilul celebrului Sfinx, din masivul Bucegi. Obiectul, cu o greutate de 2,5 kilograme si, in mod ciudat, cu exact aceeasi inaltime de 14 centimetri, ca si OZN-ul pomenit anterior, s-a dovedit a fi, la rândul lui, o creatie produsa in mod constient. Sfinxul miniatural descoperit pe Ceahlau este asezat pe un mic piedestal din piatra, metoda si materialul de imbinare ramânând deocamdata la fel ca si in cazul precedent, cu desavârsire necunoscute. Conform primelor concluzii care s-au tras dupa descoperirea facuta, obiectul ar avea o vechime oarecum egala cu cea a OZN-ului pietrificat, adica de aproximativ 2.000 de ani, iar menirea sa initiala a fost, cel mai probabil, de folosire ca obiect de cult. Asemanarea izbitoare cu Sfinxul din Bucegi este insa de natura sa intareasca o ipoteza care, ani la rând, a ramas doar la stadiul de simpla presupunere: aceea ca si bine cunoscutul Sfinx, la rândul lui, a fost sculptat in mod constient, cu scopuri inca necunoscute, servind mai apoi drept model pentru unele copii facute de civilizatiile existente cu mii de ani in urma, pe teritoriul actual al tarii noastre.

„Descoperirile facute in acelasi perimetru nu pot fi doar simple coincidente. Ceahlaul era considerat, cu mii de ani in urma, munte sfânt si salas al zeului Zamolxis. Poate ca civilizatiile de atunci, umane sau chiar extraterestre, ne-au lasat mesaje pe care trebuie acum sa le descifram”, a spus profesorul Dumitru Ionita. Tablite scrise, vechi de 7.500 de ani. Anul trecut, exact in acelasi sit arheologic de la Vadu Rau, profesorul Ionita a mai gasit un obiect pietrificat, cu greutatea de 6 kilograme si inaltimea de 37 de centimetri, care seamana leit cu craniile extraterestrilor ce au facut obiectul controversatului si mult-mediatizatului incindent petrecut la 7 iulie 1947 la Roswell, in New Mexico, SUA. Tot in situl de la poalele Ceahlaului, Dumitru Ionita a mai descoperit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate - imagini reprezentând forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 I.H. si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele de la Tartaria (judetul Alba), din Insula Pastelui si din anticul Sumer. Deosebirea uimitoare este insa aceea ca tablitele sumeriene, considerate pâna recent a constitui prima forma de scriere din istoria omenirii, sunt cu cel putin 1.000 de ani mai noi decât cele descoperite in Neamt. Profesorul Ionita are sceptrul lui Stefan cel Mare.

Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in localitatea nemteana Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane, la liceul din Borca. In palmaresul descoperirilor sale - pe care, de altfel, le-a si strâns intr-o impresionanta si inestimabila colectie - sunt incluse pe sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia pe globul pamântesc. Profesorul a mai descoperit, pe raza localitatii sale de bastina, o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de ceramica, cea mai lunga de acest tip si cu aceasta vechime, din tara. Pentru activitatea sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un „Hrisov al recunostintei” , distinctie cu care foarte putine persoane din tara se pot lauda.
sursa: www.gardianul. ro Ciprian Predescu

Simbolismul lupului dacic

Stindardul national al dacilor era format dintr-un dragon ridicat in varful unei sulite. El este figurat pe numeroase metope ale Columnei Traiane iar romanii insisi i-au dat denumirea de draco. Acest dragon era format prin ingemanarea a doua animale: capul de lup si trupul de sarpe, ambele avand o simbolistica foarte bogata si plina de surprize.
Stindardul dac este in sine un simbol initiatic ascunzand in sine atat imaginea Principiului cat si imaginea Centrului Spiritual al lumii.

Sub semnul lupului

Dragonul cu cap de lup si corp de sarpe sintetizeaza in sine insusi intregul simbolism zamolxian intrucat atat lupul cat si sarpele sunt simboluri ale Principiului-Zamolxe care manifestandu-se in cadrul ciclului se "descompune" in energiile creatoare, masculin si feminin, zeul si zeita, Apollo si Artemis, desemnati prin serpii Caduceului Hermetic ce tind sa se reuneasca in varful sau in ceea ce filozofii medievali numeau Aor sau realizarea deplina a Marii Opere Alchimice.
Din legendele antichitatii aflam ca Apollo/Zamolxe se mai numea si Lycos ceea ce se traduce prin lup iar, printr-o asimilare fonetica deloc intamplatoare Lycos devine ceea ce in greaca inseamna lumina. Nu intamplator insula sfanta a lui Apollo se numea Leuke (Alba, Luminoasa) echivalenta fiind cu Avalonul celtic si cu insula fericitilor din mitologia greaca. Prin urmare, Apollo/Zamolxe este Marele Lup Luminos. In plan material el este Soarele, Cerul cel care da lumina atat de necesara vietii.
Interesant este faptul ca lumina alba cuprinde in sine cele sapte culori ale spectrului vizibil, dupa cum Principiul cuprinde in sine toate toate formele manifestarii. In plan spiritual el este "lumina" initierii dobandita prin cunoasterea adevarurilor transcedentale.
Pe de alta parte, numele Daoi sub care erau cunoscuti dacii in antichitate devine in dialectul traco-frigian daos, care in talmacire inseamna lup. Prin urmare, dacii se identifica cu lupul, animal totemic desemnandu-l pe Marele Zamolxe/Apollo. Mai mult, printr-o alta asimilare lingvistica, atat Daos cat si daoi, se reduc la epitetul dioi, nume ce-l dadeau grecii, pelasgilor, locuitorii din nordul Dunarii de jos, din Dacia straveche, pe care ii considerau :cei mai vechi oameni de pe pamant" deci oamenii primordiali.
Prin urmare, concluzia care se impune de la sine, urmand datele expuse este ca Dacii se considerau Fii Marelui Lup Luminos - Zamolxe/Apollo.
Peste tot intinsul lumii unde s-au asezat pelasgii (dacii preistorici) acestia au pastrat amintirea lupului. In Asia Mica, bunaoara, una dintre Iradierile Centrului Suprem din Hiperboreea dacica, aflam toponime precum: Lycia, Lykaonia, Cilycla. Intr-o alta parte a lumii, in nordul indepartat de aceasta data, Odin, zeul spiritualitatii germanice, era mereu insotit de doi lupi. Intemeierea Romei se afla si ea sub semnul lupului ceea ce ne arata ca, inceputurile sale, cel putin epoca regala, se afla in legatura cu Centrul Spiritual din Carpati.
Daca avem in vedere consideratiile de mai sus, Centrul Spiritual al Lumii este Hiperboreea, tara lui Zamolxe/Apollo Lykos, Dacia straveche care prin aceasta se legitimeaza drept "tara Lupului"! Aceasta cu atat mai mult cu cat Ovidius, poetul roman axilat la Tomis, ne spune ca a fost silit sa traiasca sub "axa lui Lykaon". Aceasta axa a lui Lykaon nu este alta decat Axis Mundi, Columna Cerului de-a lungul careia Zamolxe/Apollo (lykos) trimitea Lumina Cunoasterii (Lyke) pe pamant. Aceasta Coloana Luminoasa peste care coboara literalmente lumina din cer si, in acelasi timp, Coloana marelui Lup Luminos (Alb) - zamolxe/Apollo.

Mitologie lupul dacic
Lup, lupii, noţiune care face parte din dicţionarul tracic. Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a putut fi dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării, adică al dacilor sau geţilor, lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur.
Steagul dacic rãmâne extrem de important prin semnificaţiile pe care le comportă. Dupã N. Iorga, şarpele, balaurul din steagul dacic nu e „numai un simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti". Cu alte cuvinte stindardul dacic avea o semnificaţie spirituală şi aşa cum o presupunem pentru balaur, trebuie s-o presupunem şi pentru lup.
In "De la Zalmoxis la Gengis-Han" Mircea Eliade avansează o interpetare a acestui simbol sub titlul Dacii şi lupii. Ea pleacă de la numele de daoi pe care-1 dă Strabon dacilor şi de la substantivul daos, care in frigiană înseamnă lup. Daoi ar insemna lupii. Rădăcina cuvintului ar fi dhău — a apăsa, a stringe, a sugruma, din care derivã iliricul dhaunos — lup, zeul Daunus, sau alt zeu, trac, al războiului Kandaon sau lidianul Kamdaules. Mircea Eliade îşi alege exemplele din aria lingvistică de sigură înrudire eu tracii şi cu dacii. Oraşul Daousdava, din Moesia inferior, intre Dunăre fi Balcani, însemna „satul lupilor". O ramură scită care bîntuia la răsărit de Caspica se numea daoi, dupã latini Dahae, iar dupã greci daai, foarte probabil din rădăcina iraniană dahae — lup. La sud de Caspica era Hyrcania, în iraniana de răsărit Vehrkana, in cea de apus Varkana, din rădăcina vehrka — lup. Toate înseamnă „ţara lupilor". La Arcadia erau lycaonii, după cum Lycaonia sau Lucaonia în Asia Mică. Laconia spartanilor ţine tot de această rădăcină. Exista tot în Arcadia un Zeus Lycaios, după cum exista şi un Apollon Lycagenetul. Lyca corespunde lui lup, iar Apollo este cel născut din lupoaică. Exemplele lui Mircea Eliade sînt mai numeroase şi ele pot fi sporite. Demonstraţia este făcută din unghiul antropologic al popoarelor care poartă numele unul animal, în cazul nostru, al lupului. Explicaţia prezenţei capului de lup pe steagul dacilor trebuie căutată aici. Mai complicat este ritualul de iniţiere al tinerilor lupi, adică al tinerilor organizaţi în asociaţii bărbăteşti închise al căror rost este de a trece acele examene care să-i facă să semene cu carnasiera pe care şi-au ales-o ca emblemă. De obicei, cel care vrea să împrumute pină la confundare calităţile fiarei pe care o vînează este vînătorul. Ucigînd-o, îmbrăcîndu-i pielea el se transforma în animalul-zeu. Carnasierul este modelul exemplar al războinicului. Este interesant că dansuri ale lupilor se joacă de anumite triburi înaintea plecării Ia război.
Pentru Mircea Eliade dacii sînt o confrerie războinică al cărei simbol a fost lupul. Dificultatea ar fi aceea a deosebirii de nume : dacii (deci lupii) sînt tracii nord dunăreni din vest, pe cînd cei din răsărit se numesc geţi. Sînt şi aceştia tot lupi ? Exemplele privind Hercynia, deci orientul, ar fi un răspuns. Dar mai sînt si altele. Răsăritul se închina şi el lupului. Persanii aveau un stindard cu lup. In Turkestan s-a păstrat imaginea unui stindard compus dintr-un cap de lup si un dragon. In nord-vestul Iranului si in Armenia, corpurile de elită ale ostaşilor purtau stindarde cu dragoni. Informaţiile ni le dă Mircea Eliade. Asemenea stindarde au pătruns si în armata romană. Dat fiind că ea era alcătuită din elemente etnice răsăritene, faptul nu e de mirare. Dar ceea ce vrea să retină Mircea Eliade este frecvenţa simbolului lupului la traci, la iranieni si la germani. La aceştia din urmă el menţionează obiceiul de a îmbrăca blana animalului (lup sau urs) ca si frecvenţa numelui Wulf-Wolf. (Apostolul creştin al goţilor se numea Wulfila). Dacă răsfoim cărţile literaturii române lupul ne apare ca personaj la Mihail Sadoveanu de mai multe ori ca si la Vasile Voiculescu, care i-a închinat câteva povestiri memorabile între care Luparul, Spiridon Popescu, alt scriitor al „Vieţii Româneşti" îndrăgostit de vînătoare ca si Sadoveanu, a scris o carte de însemnări despre vînătorile de lupi. Este o carte scrisă cu ştiinţă despre obiceiurile lupului si mijloacele cu care trebuie să fie prins. I.G. Vissarion a istorisit şi el cum se prinde lupul în capcană. Mai toţi scriitorii care au avut şi patima vînătorii au scris despre lupi. Dinu Nicodim a compus o carte mare intitulată Lupii. Alături de Vasile Voiculescu la care lupul capătă o proiecţie mitică se află însă poetii. Dintre poeziile literaturii române închinate faimoasei si totemicei jivine citam aici Lupul de Octavian Goga.

"Te-am auzit cum hăuleai departe,
Infiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmiblînztã fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Iţi plîngi prin codri ura solitară
Tu înţelegi un suflet fără tară...”

O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pămînt românesc :
„Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atît sciţii, cit şi elinii stabiliţi in Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma".
Practicile şi superstiţiile lycantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri pînă astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd si astăzi prezintă oameni care poartă mască de lup. Romulus Vulcănescu compară în Măştile populare aceste măşti de lup cu măştile de lemn ale capetelor de şacal din Egiptul antic. Credinta în lycantropi (oameni-lupi) a conservat dupa el fragmente rituale dintr-un cult al lupului.
In sfirsit folclorul vorbeşte si el de lupi, ca animale fantastice. Mai multe basme conferã lupului un rol decisiv, superior chiar celui al lui Făt Frumos, dependent in aceste versiuni de el
Citam dintre ele pe cel din colecţia Ispiresecu, Lupul cel năzdrăvan. Literatura cultã oferã şi ea puncte de sprijin in directa persistenţei unui interes specific faţă de această sălbăticiune. Mihail Sadoveann atinge tema, Spiridon Popescu scrie „Din povestirile unui vînător de lupi”. Voiculescu ii retine semnificaţia magicã si miticã „In Schimnicul” si „In mijlocul lupilor”. Calendarul păgîn ascuns în spatele celui crestin consemneazã multe zile ale lupilor între care plini de temei rãmîne Sf. Andrei. Foarte numeroase sînt numele Lupu in onomastica româneasca. Se stie, de altfel, cã cea mai veche onomasticã romaneascã este cea care preia numele de referinţă din flora si fauna locului. Două sînt numele care trec din sfera faunei carpatice în onomastica masculinã româneascã : Lupu si Ursu. Restul sînt supranume, (porecle) si nu au regimul de excepţie al acestora care indicã un traiect vechi către cultul celor douã sălbăticiuni. Evident, aceasta e onomastica veche, slavul Vîlcu traducînd (ca si ungurescul Farcas) pe mai vechiul Lupu, adică inversul a ceea ce au afirmat unii glosari ai onomasticii româneşti. Din onomasticã lupul a intrat si in toponimie. G. Cosbuc reţinea rãspîndirea numelui Lupu. In orizontul tracic lupii au ocupat, alăţuri de ursi, ca fiinte cu valori supranaturale, un loc de rangul întîi, ale cărei urme le constatăm şi azi."

Stindardul geto-dac

Stindardul geto-dac, lancea ce poarta în vârf capul de lup cu coada de sarpe, ne este îndeobste cunoscut din reprezentãrile de pe celebra Columnã a lui Traian. În eseul nostru cãutãm a interpreta esoteric acest stindard încercând a da un sens unitar celor trei elemente simbolice: sarpele, lupul si lancea.
Lupul
Lupul este sinonim cu sãlbãticia dar mai ales cu dârzenia si nesupunerea. El este un simbol pozitiv dacã tinem seama cã lupul poate vedea noaptea; este un simbol al luminii, solar, erou rãzboinic, strãmos mitic. Este sensul pe care i-l dau nordicii si grecii, care este atribuit lui Belenos, respectiv Apollo (Apollo Lykaios).
Lupul poate fi un simbol totemic colectiv; în manierã freudianã lupul ar putea fi Tatãl ucis ritualic si care devenind strãmos protejeazã ginta. Nu este de neluat în seamã mitul Lupului Alb, cel care vegheazã si ajutã la trecerea cãtre „celãlalt tãrâm”. Redãm un fragment dintr-o poezie popularã româneascã în care lupul precum tatãl din Harap Alb îl încearcã pe fiul (urmasul) pornit pe drumul initierii:

Si-ti va mai iesi
Lupul înainte,
Ca sã te înspãimânte.
Sã nu te înspãimânti,
Frate bun sã-l prinzi,
Cã lupul mai stie
Seama codrilor
Si-a potecilor.
Si el te va scoate
La drumul de plai,
La un fecior de crai,
Sã te duci în rai.



Dacã dupã cum se poate vedea mai sus lupul este un simbol solar (Lupul Alb); el poate fi si un simbol pãmântean, chiar chtonic, amintind întru aceasta lupoaica lui Romulus si Remus. Hades de asemenea îmbrãca o hainã din blanã de lup, iar zeul mortii la etrusci avea urechi de lup.
În imaginile din evul mediu european, vrãjitorii cel mai ades se prefãceau în lupi pentru a merge la sabat, iar vrãjitoarele purtau la aceleasi ocazii jartiere din blanã de lup. Credinta în licantropi sau vârcolaci este atestatã în Europa din antichitate. (Vergilius o mentioneazã.) Potrivit lui Collin de Placy, Bodin povesteste cã în anul 1542, într-o dimineatã, au fost vãzuti circa o sutã cincizeci de vârcolaci într-o piatã din Constantinopol; iar mitologia scandinavã îl înfãtiseazã pe lup ca un devorator de astre.
Astfel simbolistica lupului este ambivalentã, Lupul Alb solar, Protectorul, cãruia i se opune lycantropul devoratorul luminii. (Vârcolacii mãnâncã luna.)
Ca simbol totemic Lupul Alb ar putea fi Tatãl Primar cel care învingând licantropul devine simbolic lup precum Dragos ucigând bourul devine el însusi Bour si strãmos protector al Moldovei.

luni, 24 noiembrie 2008

Kogaion muntele sacru dacic (2)

MUNTELE SFÂNT MIT SAU REALITATE
Mioara Căluşiţă-Alecu
Din vremuri străvechi, oamenii au crezut în existenţa în văzduh a unei lumi divine şi au nădăjduit să stabilească o legătură cu ea. Arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în pământ şi cu coroana în cer, coloana cu un capitel care aminteşte coroana arborelui, muntele cosmic, simbolizau căi spre lumea divină.
René Guénon cita mai mulţi munţi sfinţi din tradiţiile vechilor popoare: Meru la hinduşi, Alborj la perşi, Quaf la arabi, Olimp la vechii greci, Montsalvat din legendele occidentale ale Gralului... Aceşti munţi erau pe tărâmuri îndepărtate sau inaccesibile muritorilor. În ţara în care nu au existat înălţimi s-au construit simulacre ziguratele . De bună seamă că şi Cogaiononul se înscrie în această tradiţie. El reprezenta un centru religios în care se stabilea o legătură cu lumea divină. Inversul (complementul) muntelui este o cavernă subpământeană ca aceea în care, Herodot menţionează că, s-a retras Zalmoxis timp de 4 ani. Muntele ilustra spiritualitatea geto-dacilor care credeau în existenţa unui tărâm sfânt ca: Agarttha, Paradeşa-Paradis, Shambala din tradiţiile orientale, un centru axial care dirijează lumea, aşa cum axul centrează învârtirea roţii fără să ia parte la ea (cakravarti, motorul imobil din tradiţie).
Scriitori antici au citat existenţa, în Dacia hiperboreană de sub Ursa Mare, a unor elemente reprezentative pentru astfel de centre, fără să le înţeleagă semnificaţia spirituală: Polul Getic (Geticus Polus), Axa Lumii (Cardinex Mundi), Muntele Sfânt (Cogaiononul), Insula Albă (Leuke). Unele basme româneşti amintesc de un arbore cosmic, pe porţile de lemn ale caselor din nord este cioplită roata, pe ii cusută svastica, o simplificare a roţii... Soarta a decis ca rezistenţa eroică a geto-dacilor în faţa năvălitorilor romani să fie înscrisă, de Apolodor din Damasc, pe o columnă plasată în centrul Romei. Cuvintele româneşti celălalt tărâm şi văzduh ilustrează caracterul ceresc al religiei geto-dace. Preot a însemnat înainte-pre, spre emanaţia divină-ot, rădăcină care apare şi în numele zeului Odin.
Mircea Eliade afirma că în India a învăţat să înţeleagă folclorul românesc sau sud-est european, moştenire traco-dacă. Dovedesc aceste tradiţii legătura noastră cu Orientul? Unde au apărut aceste tradiţii?
A existat un centru religios în Dacia? Poate că au existat mai multe. Căile sfinte ale scythilor (Herodot, istorii, IV, 52), marcate de menhirii atribuiţi de romani lui Liber Pater, nume dat lui Bacchus zeu taur duceau după tradiţie la un centru religios. Pe vremea lui Haşdeu, marcajul de menhiri pornea de la Marea de Azov, apărea în Basarabia ca Cheile Bâcului şi se oprea la Prut.
Tradiţia Muntelui Sfânt al Daciei a fascinat pe mulţi scriitori. În cartea sa Muntele Sfânt al Daciei, publicată în engleză la ed. Nagard, Ion P. Bogdan de la Timişoara susţinea că Polul Getic ar fi indicat, la început, locul sfânt unde Uranus s-ar fi unit cu Gaea. Mult mai târziu, când cunoştinţele oamenilor au evoluat şi au atribuit un înţeles geografic şi astronomic polului, s-a constatat că acesta era în nordul Daciei şi au apărut chiar opinii că tradiţia polului ar fi migrat în Dacia din nord, ceea ce este puţin probabil. I. P. Bogdan identifica Cogaiononul în Munţii Bihor. El se baza pe asemănarea acestora cu descrierea Muntelui Meru de M. Eliade în Cosmologie şi alchimie babiloniană şi pe tradiţii locale. Spunea că numele ar fi fost Cuca lui Ion. Menţiunea lui Paul Lazăr Tonciulescu (în România la p. 167) că în georgiană şi persană munte se spune koh, iar în osetă kogh ar întări această ipoteză. Ion-Iancus-Ianus-Armis-Sarmis-Hermes ar fi fost primul egetor-zeu, care ar fi domnit aici şi ar fi lăsat silaba Io moştenire voievozilor valahi. Demonstraţia m-ar fi convins, dacă nu aş fi cunoscut argumentaţia lui Nicolae Densuşianu că Muntele Sfânt a fost în Carpaţii Meridionali. În secolul 18, D. Auville presupunea că Muntele Sfânt era Kaszon sau Kaszin din Moldova; Alexandru Borza spunea că era vârful Gugu de la est de Caransebeş, iar alţii, că era Ceahlăul. Recent, Cristiana Pănculescu argumenta că era Vârful Ocolit Bucura. Astăzi cei mai mulţi cred că Muntele Sfânt era la Sarmizegetusa dacică.
Oare în Stema Daciei, publicată de P. R. Vitezović, cei doi lei afrontaţi se urcă pe Muntele Sfânt?
Getae montibus inhaerent. Geto-dacii erau lipiţi de munţi şi în ei au dăltuit lumea divină din sufletele lor. Pe muntele Omul este un simulacru al lui Zalmoxis-Saturn. Pe o stâncă se mai disting urmele unor basoreliefuri pe care le-a descifrat N. Densuşianu. Pe platforma Babele este reprezentată teribila Tripla Hecate: Brimo-Persefona infernală, Bendis-Artemis pământeană şi Iana-Luna cerească. Pe muntele Ceahlău se distinge o piatră asemenea unei femei, înconjurată de alte pietre mai mici. Ea reprezenta pe Baba Dochia-Gaea cu oile sale. Se spune că Prometeu a fost înlănţuit în Parâng sau Bucegi. Pe o monedă din timpul lui Antonius Piul, Dacia este înfăţişată ca divinitatea Gaea, ţinând în mâna dreaptă o grupă de munţi, Munţii Sfinţi ai Daciei de care pomenea Strabon. Cercetătorii care au studiat câte un munte mai important din Carpaţi au găsit tradiţii care coroborate cu scrieri antice să justifice că, în trecut acel munte a fost considerat sfânt.
Mulţi munţi au fost centre de viaţă religioasă. Au existat asceţi şi contemplativi, adoratorii lui Zalmoxis, care se hrăneau cu vegetale, miere, lapte şi brânză. Strabon adăuga că aceştia erau solitari, pioşi, trăiau departe de femei şi, în Tracia, se numeau ktistai (ctitori). Flavius Josephus informa că la daci se numeau pleistai (constructori de cetăţi). Mircea Eliade caracteriza pe aceşti geto-daci, specialişti ai sacrului, că duceau pe munţi o viaţă monahală, retrasă.
Cum în vechea Dacie creştinarea s-a făcut treptat, prin misionari, multe din tradiţiile păgâne au fost adaptate la creştinism. Primii călugări creştini care s-au retras în munţi sau în alte locuri mai izolate, au continuat viaţa asceţilor geto-daco-traci ktistai, pleistai, abioi. Sihaştrii români, ca şi pusnicii din Orient, au căutat pacea prin izolare, în vederea unei legături nemijlocite cu Dumnezeu. Acest sacrificiu deliberat de a locui ca sihastru, fără încălzire, fără nici un fel de confort, nu a cunoscut-o ascetismul occidental. Stau mărturie sutele de chilii rupestre din munţii Carpaţi, unele amenajate şi amplificate formând ansambluri cu adevărate biserici rupestre, precum cea a Peşterii Liliecilor de lângă Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, cele de la Cetăţuia Negru Vodă şi a Jgheabului din Corbii de Piatră din judeţul Argeş, cele de la Nucu şi Aluniş, din judeţul Buzău, din valea Ordincuşii din munţii Apiseni, de la Ţâpova din Basarabia, chilia lui Daniil Sihastrul...
Şi totuşi unele legături cu vechile tradiţii s-au rupt; sau numai s-au ocultat? Se vorbeşte de Paradisul pierdut, de Cuvântul pierdut. Oare se poate spune şi Muntele Sfânt pierdut?
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/mioara_calusita_alecu_muntele_sfant.htm

Varful Omu - Bucegi

In Bucegi, in apropierea Virfului Omu, se afla cel mai important Centru energetic-informational natural al Planetei. Aceasta este parerea cercetatoarei Cristina Pinculescu, din Bucuresti. Iata, in esenta, citeva informatii despre aceasta teorie.
Existenta”Centrului” este semnalata de toate traditiile stravechi. Astfel, in ezoterismul musulman este “Muntele Polar”, sau “Muntele QAF”. In India si Tibet i se spune Shambala, sau “Muntele Meru”. In Occident se vorbeste de “Monsalvat”, sau “Sediul Graalului” - “acolo unde timpul se preface in spatiu”. La chinezi este “Muntele Tai” - sediul nemuritorilor. El se mai gaseste si sub denumirea “Axis”, sau “Cardines Mundi”, “stilpul cerului”, “piramida cosmica”. In Crestinism este “crucea”, sau “arborele vietii”.
Acest Centru are prioritati cu totul speciale. In lucrarea pe care autoarea a elaborat-o in urma acestor cercetari (finalizate in 1988) sint descrise mai multe efecte energetice speciale ale centrului in cauza - surprinse pe pelicula foto, electronografice si mostre de roca avind proprietati stranii, prelevate de pe virful respectiv. Aceste probe confirma pe parcursul lucrarii (deosebit de vasta) activitatea Centrului. Structura energetica a Terrei este mult mai complexa decit se crede.
Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, insa nu este singurul. Mai exista sase centre energetice de prima importanta (pe linga multe altele secundare), care sint in corelatie cu acesta, si este posibila localizarea lor pornind de la cel din Bucegi. Acest”centru”, precum si toate celelalte centre secundare sint “cheile” care vor da acces “Omului Mare”, care este Umanitatea, la oceanul infinit al energiei si informatiei cosmice. Pentru intreaga structura a universului nostru, exista o “cheie”. Aceasta “cheie” apare in traditie sub denumirea de Axis, sau Cardines Mundi, care nu reprezinta altceva decit locul geometric al centrelor tuturor structurilor macrocosmice ale Universului nostru si, in acelasi timp, locul geometric al tuturor universurilor.
Exista un sistem energetic-informational natural, in care totul este in contact cu totul, facind posibile comunicarea si schimbul. In realitate, centrul din Bucegi reprezinta o adevarata “poarta” de iesire din universul terestru, el constituind punctul Planetei Pamint plasat pe acest loc geometric de conexiune universala. Prin proprietatile pe care le are acest centru ar rezulta ca timpul (a patra dimensiune terestra) poate fi abolit, deci poate fi controlat, si, in acest caz, viteza luminii inceteaza de a mai fi o bariera in calea omului spre Cosmos.
In urma cercetarilor
a rezultat ca acest centru are o activitate ciclica (prezentind maxime si minime), cu perioada de un an. Din datele provenite din traditie rezulta ca aceste cicluri anuale sint inscrise in niste cicluri mult mai mari, care se intind pe milioane de ani. Un ciclu complet, in traditia vedica, se regaseste sub denumirea de Mahayuga. Un ciclu Mahayuga se compune din patru yuga, sau virste ale umanitatii. Aceste patru perioade nu sint egale. O serie de argumente pledeaza pentru ipoteza ca, incepind cu anul 1986, intensitatea activitatii cerului a depasit”pragul de latenta”, urmind si in prezent o crestere accelerata. Zona care contine acest centru este Sanctuarul principal al Kogayonului, deci “Muntele Sacru” al dacilor. Aflat in Bucegi, el se compune din 3 trepte supreme de initiere, la care se adauga alte 12, superioare, precum si numeroase trepte inferioare de “invatatura”, accesibile numai initiatilor. Teoria prezentata de Cristina Pinculescu la televiziune, radio si in presa a suscitat un viu interes, cercetatori de renume din intreaga lume aratindu-se interesati de “straniile fenomene” din muntii nostri.
http://2012en.wordpress.com/2008/10/06/centrul-energetic-al-pamantului-se-afla-in-bucegi/

duminică, 23 noiembrie 2008

Kogaion muntele sacru dacic (1)


Kogaion Apogeul fiintei

Motto:

"In tine se afla muntele Meru
Inconjurat de sapte continente
Exista izvoare, lacuri, munti, campii
Si zei ai diverselor regiuni.
Exista si profeti
Calugari si locuri de pelerinaj.
Si deasupra zeilor
Se afla stelele, planetele
Si soarele, impreuna cu luna
Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,
Cea care distruge si cea care creeaza;
si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa.
Toate acestea sunt in interiorul tau
Si toate isi implinesc menirea
In jurul muntelui Meru"
(Siva Samhita, vers. 1-5)

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor... Shiva Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom... Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte... Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului... nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte... Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului... Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul grec, Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.
In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala. In cosmogoniile tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind purtat in spate de broaste testoase. Uneori Muntele se confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. pe malul lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul primordial.
Muntele este adesea reprezentat ca fiind piramidal, cu terase si cele patru fatete colorate in mod diferit si orientate spre punctele cardinale. Lingvistul Pierre Gordon plasa originile reprezentarii piramidale cu cel putin 25000 de ani in urma, anterioara chiar separarii Eurasiei de America. Acelasi model a dus, probabil, la aparitia piramidelor egiptene, sud-americane si a zigguratelor mesopotamiene. Hieroglifa egipteana care desemneaza axul lumii e un fel de piramida abrupta; numele acestei hieroglife este Mer. Asezata de obicei sub hieroglifa Kaf (securea egipteana), desemneaza polul- si deci un munte polar. In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) . Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului... In Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale spectrului.
In biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba - poarta cerurilor instelate. In Isaiia, XIV, proiectul turnului ii este atribuit regelui din Babilon: "Tu ziceai in sufletul tau: ma voi aseza pe muntele unde isi au salasul zeii, in regiunile indepartate din septentrion."
In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia (o regasim si in cercurile concentrice succesive ale Infernului lui Dante).
In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti (muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca soarele si planetele).
La Indieni, centru lumii e muntele Meru- un munte polar, ale carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben, nordul-negru). La kalmukii din Asia centrala, muntele Sumeru e inconjurat de sapte inele de apa (faceti comparatia cu Apa Sambetei din mitologia romaneasca). Sumeru are la fel, fatetele colorate- vestul rosu, nordul galben, sudul albastru si estul alb.
Muntele central se regaseste in forma simbolica in tumuli, cairni si movilele de piatra celtice, in colinele artificiale chinezesti, in "muntii de nisip" de anul nou din Laos si Cambodgia, etc.
Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.
Fie ca vorbim de Muntele pomenit de Strabon in Geografia, fie ca vorbim de oricare dintre piscurile monumentale ale Daciei, ne strabate un fior de mister. Sa ne gandim numai un moment la statuile megalitice mai vechi decat omenirea, care ne impodobesc Carpatii... Suntem oare doar depozitarii unei cunoasteri pe care nu putem spera s-o descifram vreodata? Probabil zecile de sfincsi de la Bratocea si Lacul Rosu, din Valea Sebesului, Zarnesti, Piatra Arsa si Toplet (ca sa enumaram doar cateva) - sunt singurii care ne-ar putea da raspunsurile la aceste intrebari.

Asadar Muntele- metafora a vietii prin simpla-i existenta statica- este pasul spre supra-uman. Odata atingand inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc doar prin sacrificiul suprem (jertfa intru Zamolxe) sau moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama Universala Primordiala- Terra Mater).

Calatoria prin infern spre supra-uman o facem fiecare in propriul fel. Sau poate alegem sacrificiul... Oricum, de-a lungul calatoriei initiatice trebuie sa realizam un singur lucru: NOI suntem atat calatorii, cat si calea, calatoria si scopul acesteia, si ca toate aceste adevaruri, inainte de a fi in afara noastra, sunt mai intai in Noi...

Axis Mundi
http://www.dacii.ro/revista/42/4special.htm

Kogaionon este socotit muntele sacru ce adopostea sanctuarul marelui zeu Zamolxis, unde acesta consulta oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de timp.Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost inca demonstrat.



KOGAIONUL DIN CEAHLĂU
Luca Manta
1) Surse istorice. Istoria antică prin Herodot (Cartea IV, 93, 94) ne spune că: ...geţii se cred nemuritori şi... că cel care piere se duce la (Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în vîrful unui munte sfînt (cu peşteră şi rîu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercetătorii o caută de secole. Aşa dar, strămoşii noştrii geţi / daci aveau un zeu suprem numit Zalmoxe / Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.

2) Surse etnografice. în multe legende din România găsim descrise vîrfuri şi platouri din Munţii Carpaţi socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfăşoară serbări populare şi drumeţii montane. în categoria munţilor sfinţi din Dacia se încadrează: Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul, Parîngul ş.a., de unde putem deduce că în Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.

3) Originea numelui Kogaion. Scriitorul şi numismatul Ion Gheorghe în lucrarea Cogaioanele Munţii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Românească, 2004, pag. 39, porneşte în descifrare de la glosa: ,,Roio Kotis Svaticus svatis cogi dacis, unde cogit (lat.) este cugetul credincioşilor daci, care numeau megalitul locului prin gogaion însemnînd pietroi / stîncă. Biblia ne arată că, Moise şi Iisus propăvăduiau în vîrfuri de munţi, iar locul de răstignire a lui Iisus Hristos a fost Golgota (în ebr. ,,căpăţînă), o colină de lîngă Ierusalim. Semantic, această formă rotundă / semirotundă apare în multe cuvinte româneşti, de pildă: gogă s.f. este partea de sus a cuptorului (jud. Orhei) Glosar dialectal M.O. 1939; gogonat-ă (<>

4) Kogaionul din Ceahlău. Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a muntelui Ceahlău în Descrierea Moldovei la anul 1714, de unde am descifrat legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de (1+20) ş 21 martie.
In tradiţia muntelui Ceahlău găsim memorată data de 6 august, care reprezintă sărbătoarea anuală a urcatului pe munte, în aşa fel încît drumeţul care porneşte seara la drum, să ajungă dis-de-dimineaţă în vîrful Toaca înalt de 1900 metri şi să admire răsăritul de soare.

5) Ipoteza piramidei Toaca din Ceahlău. De curînd, în anul 1988, un geolog şi un hidrolog Nicolae şi Elena ţicleanu au lansat ipoteza existenţei unei piramide construită / cioplită în vîrful Toaca - muntele Ceahlău din Carpaţii Răsăriteni. Ipoteza acestor doi cercetători conţine o multitudine de dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.

6) Piramida Toaca este orientată solar! Lucrarea Kogaionul din Ceahlău susţine ipoteza piramidei din Ceahlău pe baza unor dovezi geografice şi astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta topografică a muntelui Ceahlău, scara 1/25.000. Această hartă topografică conţine linii de nivel unde găsim pozată geometric baza piramidei - un pătrat cu latura de 290 de metri şi de unde am determinat cu ajutorul indicatorului nord direcţiile diagonalelor R1 şi R4, cît şi direcţiile axelor principale R2 şi R3 (vezi fig.1).
In acest mod am determinat că, axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,50, o direcţie unică pe orizontul solar care totuşi nu corespunde cu răsăritul de soare - urcatul tradiţional pe muntele Ceahlău - din data de 6 august!
Istoria ne învaţă că, faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din noaptea de 23 august, o tradiţie moştenită din zorii anului 2300 î.Hr. Din aceeaşi epocă aflăm de la Herodot (Cartea II, 102, 103) că,... faraonul Sesostris trecînd din Asia în Europa a supus pe sciţii şi pe tracii din nordul Mării Negre.
Pe baza acestor date istorice am calculat astronomic direcţia R2 la nivelul anului 2000 î.Hr., valori calculate pentru coordonatele piramidei din Ceahlău (lat. N. 46,990 şi long. E 29,900), date care au fost corectate precesional pe un computer dotat cu un program astronomic. Valorile calculate ne arată că, direcţia solară R2 corespunde cu data de 23 august din anul 2000 î.Hr., unde azimutul avea valoarea de 73,430 şi care valoare geometrică este încifrată / cioplită în piatra muntelui Ceahlău.
Diferenţa de 17 zile dintre data de 6 august şi 23 august se justifică prin mişcarea de precesie a pămîntului, astfel: 13 zile reprezintă diferenţa între stilul vechi şi stilul nou, la care trebuie să adaugăm 3 zile între calendarul Iulius Caesar şi Sinodul de la Niceea). Ziua sfîntă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sf. Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sf. Gheorghe).

7) O dovadă suplimentară de aliniere solară. De curînd, în vara anului 2003, arheologii din ţara noastră au decopertat trei piramide de piatră - înalte de 40 metri - în comuna Heleşteni Movileni, judeţul Iaşi, piramide care sînt aşezate / aliniate geografic pe aceiaşi direcţie solară R2! cu o abatere de 0,50 faţă de azimutul de 73,50 .

8) O nouă dovadă etnografică. Pe la 1842, Vasile Alecsandri culege balada Mioriţa din gura unui baci Udrea de la o stînă de pe muntele Ceahlău. Balada Mioriţa este prezentă în peste 1000 de variante şi rămîne după 150 de ani nedescifrată istoric. Are după Al. Odobescu: ,,tonalităţi de bocet, după C. Brăiloiu: ,,afinităţi cu cîntecul de înhumare, iar după Ovidiu Bîrlea: ,,este o colindă de doliu.
Balada - document filozofic ancestral de credinţă funerară geto/dacă - ne arată locul sau altarul de adunare şi de nemurire religioasă situat: ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai. Măreţul Kogaion din Ceahlău ascunde în baladă cultul morţii şi nemuririi la geto / daci, îmbinat cu elemente de arheo-astronomie precum: ,,Soarele şi luna sau ,,Păsărele mii şi stele făclii. Balada funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2): ,,Pe la apus de soare, care în acelaşi timp reprezintă şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.
Din miezul acestor versuri am dedus că balada Mioriţa, ca şi alte producţii populare, ascund elemente ,,foreşoc în legătură cu fenomenul seismic din Vrancea.
Notă. O parte dintre aceste dovezi istorice, etnografice şi calcule geografico astronomice sînt cuprinse în lucrările: Mesajul astronomic la geto / daco valaho români, Luca Manta, Ediţie semal, Bucureşti, 2004, pagina 98 134 şi Focarul Vrancea şi spiritualitatea, Sp. Telecom. Luca Manta, articol revista Terra nr. 3-4, 1992, Soc. de Geografie din România, pagina 112.
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/luca_manta_kogaionul_din_ceahlau.htm

duminică, 2 noiembrie 2008

Casa Poporului Bucuresti (Melfior Ra)

CASA POPORULUI VAZUTA DIN PLAN ASTRAL


Tot ceea ce exista in spatiul gravitational terestru , este vazut intr-un fel, de aici din plan tridimensional dar altfel este vazut prin decorporalizare, prin dedublare, din plan astral din cea de a patra sau a cincia dimensiune.

In anul de gratie 2002, prin bunavointa unui initiat parlamentar, am vizitat interiorul Casei Poporului si pot afirma ca aceasta este un minunat edificiu, iar tot ceea ce se spunea despre acesta, cum ca ar fi un kitsch, o constructie fara valoare artistica si arhitecturala este o mare greseala, o eroare. Casa Poporului este de o mare si rara frumusete, este chiar un unicat.
Recent, in luna ianuarie a anului 2005 seara, la crepuscul, fiind intr-o masina treceam prin apropierea Casei Poporului. Momentul era propice, m-am decorporalizat. ( Ocultistii bine stiu ca decorporalizarea se realizeaza mult mai usor fiind in deplasare.)

Iata-ma asadar prin decorporalizare plutind undeva deasupra impunatoarei cladiri. Trebuie facut cunoscut faptul ca aceasta constructie fara seaman are o forma piramidala, chiar daca aceasta nu se observa de la baza solului.

Fiind undeva deasupra cladirii o priveam, o admiram de la mare inaltime si eram uimita pentru ca vedeam ceva ce altfel nu as fi stiut si crezut. Dublura ei energetica este de forma piramidala. La baza constructiei se afla un imens cristal, un puternic captator de energii precum si multe alte obiecte care au acolo un rost si un scop bine determinat. De asemenea dedesubtul constructiei stau multe simboluri benefice care emit in permanenta o energie speciala care invesmanta toata cladirea in energia luminoasa si pulsatorie . Mai mult decat atat, in jurul cladiri sunt in permanenta entitati captatoare, purtatoare si emitatoare de lumina, sunt Emisarii Luminii cu corespondenti in plan fizic. Aceste entitati vegheaza ca lumina si energia emisa de cristal si de celelalte obiecte depuse la baza cladirii, sa fie folosita numai in scopul Planului Divin.
Entitatile sunt permanent de garda in jurul cladirii si chiar in interiorul ei pentru a lucra cu energiile emise. Ele se schimba la diferite perioade de timp terestru.
Ce rol are sau au toate acestea? Iata, CASA POPORULUI, a fost construita pentru ca era prevazuta in Programul Divin, desi initiatorii si constructorii ei nu au constientizat aceasta. Rolul acestei constructii inca scapa pamantenilor. Dar toate la vremea lor. Nimic intamplator si nimic in zadar, ci totul din Inalt Ordin Divin, prin oameni si pentru oameni.
La crepuscul, poate fi vazuta foarte usor aura si dublura energetica a cladirii. Atunci entitatile veghetoare fac predarea schimbului. Trebuie stiut ca entitatile veghetoare sunt asezate la oarecare distanta de sol si de cladire, in cercuri de cite 7 entitati. Ele pe tot parcursul serviciului lor lucreaza cu energiile emise din pamant, precum si cu energiile emise din inalt si captate de axa fluxului emis de cristalul asezat la baza cladirii.
Candva se va lucra cu aceste energii si in mod vizibil, cand alaturi de entitatile nevazute ochiului fizic, vor lucra si fiinte umane dar aceste fiind de o mare puritate si cunoastere oculta. Ele vor fi cele care vor conlucra constient cu entitatile , cu fiintele imateriale venite din alte spatii in misiune speciala pe l_nga conducatorii terestrii care isi vor exercita mandatul si lucrarile in interiorul Casei Poporului.
La construirea edificiului s-a emis un impuls interior arhitectului principal pentru a da o forma anume cladiri atat in ceea ce priveste partea vizibila cat si a partii invizibile,aflata in interiorul solului. Arhitectul principal al Casei Poporului, intr-o viata anterioara a avut o inalta functie pe timpul cand a lucrat la construirea celui mai grandios obiectiv de pe Terra, si anume la Piramida lui Keops, numita initial, Piramida Luminii Celeste.
Acum prin cristalul depus la baza acestui edificiu s-a reactivat fluxul energetic, care formeaza Crucea Energetica a Terrei. Acest flux trebuia reactivat si intarit intrucat se deteriorase si avea unele fisuri prin care se scurgea energia benefica zonei. Iata ca prin aceasta importanta constructie s-a refacut legatura cu vechea scoala de initiere oculta din Egiptul Antic si anume cu primul si cel mai puternic centru de initiere oculta, cu Piramida Luminii Celeste, care nu este un mormant faraonic, ci un captator energetic, prevazut pentru colaborarea si conlucrarea cu fiintele din alte spatii precum si pentru efectuarea calatoriilor intergalactice. ( Vezi cartea Crucea Energetica a Terrei sau Enigma sarcofagului ) Dar la anumite intervale de timp, de ordinul miilor de ani terestri, aceste fluxuri energetice trebuie intarite si reactivate. Aceasta lucrare se face prin oameni, cu oameni si mai ales cu cei si prin cei veniti special sa infaptuiasca ceva de mare forta si putere in zona si in plan terestru.

Toate fiintele care lucrand la Casa Poporului si-au pierdut viata , (viata privita prin prisma omului profan a neininitiatului ) se afla in jurul edificiului, ele sunt entitatile veghetoare, cele care acum lucreaza cu energiile din plan subtil si existente in perimetrul Casei Poporului. Misiunea acestora inca este in desfasurare si ele sunt constiente de faptul ca au menirea sa lucreze la restabilirea si reechilibrarea energatica a acestui loc numit Romania.
Asa cum in urma cu multe mii de ani , in incinta Piramidei Luminii Celeste, era scoala de initiere cea mai putrenica, tot la fel si astazi in jurul si apropierea acestui edificiu numit Casa Poporului, se continua scoala initierii oculte, unde cei veniti special, aici in acest plan tridimensional si zona, isi reactiveaza si insusesc cele mai alese si ascunse capacitati extrasenzoriale, pentru a le pune in slujba omului prin Programul Planului Divin.
Iata, si astfel se explica dorinta de evolutie spirituala si oculta a multora dintre semenii nostrii si totodata realizarea edificiului numit CASA POPORULUI !

Melfior Ra

Preluat de la ... http://www.melfiorra.ro/


In Bucuresti exista o poarta de intrare in alte dimensiuni (Melfior Ra)

IN BUCURESTI EXISTA O POARTA DE INTRARE IN ALTE DIMENSIUNI

In urma cu cativa ani, intr-una din primele zile ale lunii iunie, spre seara, insotita de patru persoane, am mers in Parcul Circului. Stiam ca acest loc este o zona de mare incarcatura energetica . Ne-am plimbat prin parc, luind pulsul vibrational al locului, apoi ne-am plimbat in jurul lacului, am inconjurat lacul de trei ori, timp in care am perceput cite ceva, si anume, ca nu eram acolo numai noi cei in corpuri materiale.

Ne-am plimbat putin si apoi am gasit o banca libera pe care ne-am reasezat. Aceasta era amplasata in partea opusa cupolei circului. Acum cind scriu, realizez de fapt, ca am efectuat un triunghi poposind pe cele trei banci.

Era seara in jur de ora 20,30, era liniste si un placut miros de flori de tei. Am ramas asa intr-o reculegere totala privind doar lacul, Lacul Gelic - Angelic. Am mai scris despre acest loc.

( vezi cartea Calator pe o raza, vol.III ) Iata ca reveneam din nou aici in corp fizic, asa cum revin de cite ori ma aflu in Bucuresti. ( Dar mai vizitez acest loc si prin decorporalizare atunci cind sunt in corp fizic si ma aflu in alta parte.)

Acum sunt din nou aici in apropierea acestei porti spre alte dimensiuni si spre alte lumi mult diferite de cea in care vietuiesc acum.

Priveam. In fata mea era lacul, in care se oglindea, in partea opusa, imaginea cupolei circului, dar in sens invers decit cea de la suprafata solului.

Dupa citeva clipe de concentrare am inceput sa primesc informatii de la o entitate de lumina si anume de la Zen, ghidul meu astral. Care mi-a comunicat :

“ Ceea ce vezi acum si se oglindeste in apa doar seamana cu cupola circului dar de fapt este o nava energetica . Ea vine din alt plan dimensional , dar priveste atent la ce se intimpla . “

Vedeam atit eu cit si persoanele care ma insoteau, ca acele bucle ondulatorii ale cupolei din apa au inceput sa se mareasca sa-si schimbe dimensiunile , acum depaseau cu mult dimensiunile si onduleurile cupolei circului, de la suprafata . Au vazut aceasta , chiar foarte clar si persoanele care ma insoteau, ca imaginea cupolei din apa are dimensiuni cu mult mai mari decit cea de la suprafata, adica cupola sediului circului. Am discutat putin despre aceasta , apoi am reintrat din nou in satreea de relaxare totala. A aparut din nou Zen , in plan astral si mi-a explicat ce pot intreprinde impreuna cu persoanele care ma insoteau. Le-am propus ceea ce mi a cerut si mie, adica: Am comunicat prietenelor mele sa-si aleaga fiecare cite o bucla -ondulatorie a cupolei din apa , a navei subacvatice, ca de fapt aceasta era, si sa sa merarga mental , sa coboare fiecare pe acel onduleu, in interiorul navei energetice subacvatice.

Am coborit astfel fiecare pe cite un onduleu si ne-am reintilnit in sala de la baza navei. Sala care avea corespondent la suprafata, in nivelul platforma care incheia cupola circului. In nava subacvatica era o sala de primiri numita “Rotonda “. Acolo in rotonda eram toate , dar in corp astral-spiritual. Deodata , am fost invitate de o voce care venea de pretutindeni, sa luam loc. Ne-am asezat pe banchetele elegante care se aflau de jur imprejurul incaperii. Iata ca a aparut cineva. Priveam si parca nu imi venea sa cred ochilor. Era Satya Sai Baba. Ne-a salutat si ne-a urat bun venit ! A mai spus:

“ V-am insotit in timpul plimbarii voastre in jurul lacului gelic-angelic, apoi cind ati ramas in reculegere-meditatie, am pregatit venirea voastra aici. Suntem in permanenta intr-o legatura spiritual-vibrationala de aceea v-am intimpinat aici. Acum continuati-va calatoria. “

Satya Sai Baba, a disparut vederii noastre. Am ramas decit noi in Rotonda. Nava subacvatica a inceput sa coboare rotindu-se pe o axa energetica., axa care uneste cele doua cupole , cea a circului si cea a navei energetice subacvatice.

Dupa un timp s-a oprit. Percepeam ca suntem la mare distanta de locul unde au ramas trupurile noastre terestre. A aparut o entitate . S-a prezentat astfel:

“ Sunt Al. veghetorul vostru pe timpul sederii voastre aici. Va voi conduce . Veti iesii acum din Rotonda, prin usile care se afla in fata fiecaruia dintre voi.”

Am iesit. Stupefactie, eram deodata pe strazile unui oras imens, frumos dar pustiu.

Vedeam cum insotitoarele mele privesc in jur, dar eu percepeam si vizualizam ceea ce gindeau si inregistram in memorie tot ce ele gindeau si simteau. Stiam tot ce le trece prin mental. Era ceva tare curios. Executam acest exercitiu astfel . Directionam privirea spre o persoana-spirit, si imi aparea in mental ceea ce fiinta aceea gindea sau simtea. Era un fel de a sti ceva, de a constientiza, cum nu mi se mai intimplase pina acum. Dupa o vreme am primit telepatic um mesaj de la Zen, el mi-a transmis :

“ Comanda reintoarcerea, deocamdata ajunge. Va urma continuarea peste un timp nu prea indeparat.”

Am executat acest ordin. Am revenit in nava. Ne-am reluat locurile iar nava a inceput sa se roteasca pe aceea axa energetica, dar acum in sens invers si in urcare. In citeva clipe am ajuns in lacul gelic-angelic din Parcul Circului din Bucuresti. Pe aceleasi culoare ondulatorii am iesit din nava subacvatica si ne-am reluat locurile in trupurile care ne asteptau pe banca din parc, unde le lasasem in relaxare totala.

Dupa citeva clipe, de la reintrarea in trup, am inceput sa vorbesc cu cele doua persoane din imediata mea apropiere. Le-am spus ce anume au vazut acolo unde calatorisem . De exemplu, doamna M. R. acolo a admirat mult cerul care se vedea printre cladirile foarte inalte si o uimea seninatatea cerului, era cu ochii numai pe sus printre cladiri sa priveasca albastrul azuriu al cerului.

Sora ei, A.R. nu se mai satura privind cladirile si constructiile o incinta nespus ceea ce vedea iar la un moment dat, acolo fiind, mi-a comunicat telepatic urmatoarele :

“ Ce frumos este, si ce multe asemanari are acest oras cu Cracovia, este atita asemanare intre acest oras si Cracovia, incit imi vine sa cred ca suntem in Cracovia, in perioada anului 1600.” Da in acea calatorie chiar acolo eram, in Cracovia anilor 1600.

Cele doua doamne desi se plimbau cu noi prin “ Cracovia” astrala, nu vedeau mare lucru incit mentalul lor, subconstientul lor, era foarte ocupat de evenimentele clipei din plan fizic.

Din discutiile purtate cu d-na A.R. cu privire la calatoria astrala a recunoscut ca a vazut orasul Cracovia in urma cu citva ani si ca oras mai frumos nu a mai vazut vreodata, si nu crede ca poate fi un oras mai frumos decit Cracovia. Iar ca acum in acest timp al relaxarii I-a aparut in mental acest oras.

Am mai discuata un timp referitor la cele petrecute, apoi ne-am indepartat de lacul gelic-angelic , am iesit din parc. Pe drum, mergind pe Bulevardul Lacul -Tei, privirea ne-a fost atrasa spre cer. Am vazut cu ochii fizici o “ stea “ care traversa cerul in deplasare usoara, se vedea foarte clar aceasta. O urmaream toate cu privirea. Dar printr-un flux energetico-vibrational mi-a transmis urmatoarele:

“ Melfior Ra, suntem tot noi cei din nava subacvatica, dar acum suntem aici si ne indreptam spre Nava Mama, nava din care am coborit acolo sub privirile voastre. Sunt acelasi veghetor Al. care inca va urmareste prin “ energo-vibra -radarul” nostru. Citeva ore inca suntem in legatura vibrationala. Zen te saluta si el, si te asteapta miine dimineata, intilnire raportata la timpul vostru terestru.


Cu bine, cu armonie si echilibru. Transmite acestea tuturor si mai spune-le ca lotusii din lacul gelic-angelic au aparut si infloresc datorita noua, altfel mai ramineau citeva secole la nivelul apei , sub forma de nuferi galbeni plutitori. Cite fiinte terestre isi pun intrebarea cum s-a produs transformarea nuferilor galbeni , in flori de lotus ? Cite fiinte isi mai amintesc ca pina nu demult aici pe acest lac se gaseau doar citva nuferi galbeni si destul de firavi. Poate vreun om de stiinta, din plan terestru v-a incerca sa raspunda acestei intrebari. Tu vei primi raspunsul nostru la aceasta transformare. Dar semenii tai vor afla acestea numai cind cind se va considera ca este vremea potrivita acestei dezvaluiri. Transformarea trebuie sa se produca si in fiintele umane, nu numai in plante.

Inca odata primiti salutul nostru, a tuturor celor care vegheaza asupra voastra si asteapta trezirea totala. Pe curind, Melfior Ra. “

Iata acum mi se explica multe. De ce ma atragea acest lac? De ce in apropierea lui am primit multe informatii care mi s-au transmis telepatic. De ce seara fiind in acest parc mai ales pe o anume portiune a zonei parcului mi se intimpla multe fenomene, care mai la inceput nu le puteam explica. Cu alte cuvinte de ce lotusi de culoare mov-pal si nu nuferi galbeni.

Zona este explorata mereu de fiinte imateriale , de fiinte din alte dimensiuni spatiale iar acestea au creat un culoar energetic intre cele doua dimensiuni. Aceasta energie actioneaza, ajuta ca zona sa se mentina intr-o frecventa vibrationala inalta pentru a se putea efectua deplasarea navelor energetice prin acest culoar.

Iata explicatia. Poarta spre alte dimensiuni , poarta aflata in inima Bucurestiului. Poarta care putini o vad dar si mai putinui intra prin ea. Aceasta poarta se deschide numai la un semnal anume, la un cod emis vibrational de catre cei care il cunosc si carora le-a fost oferit din Inalt.


Melfior Ra

Preluat de la ... http://melfiorra.ro/