joi, 22 mai 2008

Sarmizegetusa


Sarmizegetusa

Capitala statului dac, principalul centru politic si religios, pentru apararea careia s-a construit intregul sistem de fortificatii. Din punct de vedere structural, capitala dacilor se dovedeste a fi avut trei parti componente: asezarea civila, zona sacra si cetatea. Sarmizegetusa a fost cel mai mare centru mestesugaresc, iar calitatea sa de capitala politica si cultural-religioasa a statului dac a fost un factor determinant in prosperitatea economica. Aici locuiau regii, demnitarii, functionarii cancelariei regale, o parte a aristocratiei, artizani, negustori, mesteri constructori, medici etc.

Fortificatiile

Accesul dinspre valea Muresului spre Sarmizegetusa era aparat si controlat de cetatile de la Costesti-Cetãtuie si Blidaru, precum si de numeroase turnuri solitare amplasate de o parte si alta a drumului. Asezarea fortificata de la Cucuis-Golu, cetatea de la Varful lui Hulpe (necercetata inca) si probabil destule turnuri, nelocalizate deocamdata, barau accesul dinspre vaile Ccucuisului si Sibiselului. Inainterea dinspre vest era aparate de cetatea de la Piatra Rosie si de fortificatia lineara, tip baraj, de la Cioclovina-Ponorici. La acestea se adauga cetatile de la Cãpâlna, Banita si Tilisca care blocau de asemenea caile spre inima regatului dac. Dupa depasirea tuturor acestor obstacole, atacatorii erau intampinati de intariturile capitalei.

Cetatea Sarmizegetusei a fost construita in singurul loc de pe Dealul Gradistii cu confiduratie potrivita conceptiei de fortificare a dacilor, in jurul cotei 1000, perimetru dominant atat fata de cartierul de vest al asezarii civile de la Sarmizegetusa cat si in raport cu incinta sacra a capitalei.Zidurile cetatii inconjurau varful dealului, urmand configuratia terenului si construite in stilul clasic - "murus dacicus". Pe latura de vest, aproape de cota maxima au fost construite cazemate, dupa tipicul celor de la Costesi-Cetatuie si Blidaru. Nu se stie daca cetatea avea bastioane, intrucat interventia ulterioara a romanilor este posibil sa fi dus la desfiintarea lor. In interiorul cetatii s-au descoperit doar baraci de lemn destinate aparatorilor. In conformitate cu pacea incheiata dupa primul razboi daco-roman, o parte din ziduri au fost demantelate. In preajma celui de-al doilea conflict este au fost reinaltate. Cetatea a suferit distrugeri importante in timpul asediului final iar reconstructia romana, sesizabila aproape peste tot, nu a respectat nici traseul zidului dacic, nici tehnica sa de constructie. Noul traseu dubla suprafata aparata de ziduri.


Asezarea civila


In zidul refacut si prelungit de romani se gasesc exterm de frecvent lespezi si blocuri de piatra din drum, segmente de canale, tamburi de coloane de calcar, piese de bolta, ancadramente si tamburi de coloane de andezit, luate din cladirile civile ale Sarmizgetusei, care abia pot sugera grandoarea fostelor constructii dacice. Fortificatia de la Sarmizegetusa nu era de altfel o acropola pentru asezarea civila, care consta din constructii gospodaresti, cu instalatii de captare si transportare a apei potabile si de drenare a celei provenite din precipitatii, cu ateliere si amenajari din cele mai diverse. Desi a beneficiat de cercetari arheologice intense, majoritatea teraselor nu au fost cercetate. Se stie clar ca intreg dealul a fost excavat si terasat de daci, terasele artificiale fiind in multe cazuri sustinute de ziduri de mari dimensiuni. In gospodaria unui nobil dac se gasea apa curenta, transportata prin apeducte care si astazi sunt functionale. Din pacate, aproape toate constructiile civile au fost ridicate din materiale perisabile, incat sunt prost conservate. In mod obisnuit s-au pastrat peitrele asezate la baza lor, resturi de pereti, stalpi carbonizati, podele de lut sau vetre de foc.


Locuintele


Locuintele pot fi grupate in trei categorii: cu o singura incapere, cu doua sau mai multe incaperi si poligonale. Primele sunt toate construite la suprafata si sunt cele mai putine. Locuintele cu mai multe incaperi au fost construite fie cu pari infipti in pamant, fie cu baza de piatra.
Majoritatea o constituie cele din a doua categorie. Atat locuintele circulare cat si cele poligonale au de regula o incapere, cand s-au construit cu un ingur nivel si doua, cand aveau etaj, ambele de mari dimensiuni. Intr-una din locuintele cercetate s-a descoperit o trusa medicala cuprinzand cinci vase de lut de mici dimensiuni, probabil pentru unguente, un bisturiu si o piatra din cenusa vulcanica, al carei praf are calitati astringente, toate asezate intr-o cutiuta de lemn cu manere de fier prinse in doua bratari. In apropierea locuintelor se aflau amenajari gospodaresti cu destinatii diferite, printre care si hambare, unele dintre acestea cercetate, altele nu. Cele mai pretentioase locuinte se aflau grupate in apropierea cetatii si a ursei de apa din locul numit "Tau", constituind un fel de cartier aristocratic al Sarmizegetusei, nu este exclus ca o terasa artificiala de mari dimensiuni din apropierea acestei zone sa fi fost piata publica a orasului antic.


Ateliere si amenajari


Atelierele au fost construite aproape in intregime din lemn, ca urmare nuintotdeauna a fost posibila stabilirea planului lor sau a detaliilor de constructie. Se stie, ana acum, ca au functionat trei mari ateliere - unul de reducere a minereului de fier si doua de faurarie - si altele mai mici. In primul atelier mentionat s-au descoperit opt cuptoare iar intr-unul de faurarie s-au descoperit doua cutitoaie, cu stampila Herreni, produse intr-un atelier din Aquileia, in Nordul Italiei. La Sarmizegetusa, la Fetele Albe si probabil la Fata Cetei,care sunt cele mai mari asezari civile din zona Muntilor Orastiei, avem de-a face cu asezari compacte, intinse pe mari suprafete, aflate la distante considerabile de izvoare sau paraie, impunandu-se astfel amenjarea unui sistem de distrbuire a apei potabile. La Samizegetusa, apa a trei izvoare a fost captata si transportate prin conducte de teracote inspre decantoare de mari dimensiuni de unde era distribuit mai departe, tot prin conducte, la locuinte ateliere sau sanctuare. Pentru evacuarea apei provenite din precipitatii si pentru a evita patrunderea ei in constructii, s-au sapat canale de drenaj. In zona sacra s-au construit canale cioplite in piatra de calcar.


Incinta sacra


Toate edificiile sacre de la Sarmizegetusa se concentreaza pe doua terase artificiale de mari dimensiuni. Exista doua tipuri de sanctuare, rectangulare si circulare. Toate au fost ridicae in perioada de timp delimitata de domnia lui Burebista si cea a lui Decebal. O prima faza cuprinde ridicarea edificiilor din calcar iar a doua din andezit. In incinta sacra se observa marele sanctuar circular, a carui infatisare este momentan alterata de prezenta unor piloni de lemn dispusi aleatoriu in interior, in perioada comunista, pentru a da o "fata" mai spectaculoasa constructiei. Mai exista trei sanctuare dreptughiulare, dintre care unul de dimensiuni impresionanate, un sanctuar circular mic si un sanctuar patrulater. Spectaculos este asa numitul "Soare de andezit" - un disc central cu diametrul de 1,46 metri continuat de zce raze, de forma trapezoidala, dar cu laturile exterioare cioplite in arc de cerc, fiecare lunga de 2,76 metri. Lipita cu unul dintre capete de marginea exterioara a altarului se afla o raza lunga, indreptata spre nord.
sursa: "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei", de I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu.



Calendarul de la Sarmizegetusa
Privind asupra sanctuarelor de la Sarmizegetusa a devenit evident pentru arheologi si istorici ca ele erau folosite pentru masurarea timpului, un fel de templu calendar.
Grupul este alcatuit din doua sanctuare, numite micul si marele sanctuar circular.
Micul sanctuar circular este alcatuit din 114 piese, dintre care 13 sunt lespezi care separa 13 grupari de stalpi cu urmatoarea structura: 8grupe de cate 8 stalpi, 1 grupa de cate 7 stalpi, 3 grupe de cate 8 stalpi si o gupa de 6 stalpi. In total 104 stalpi si 13 lespezi.
Marele santuar circular este compus din 3 cercuri concentrice si o constructie absidala (in forma de potcoava inchisa) situata central, avand o axa de simetrie si o axa a pragurilor. Cercul exterior este alcatuit din 104 blocuri de andezit lipite unul de altul; cercul urmator, alaturat primului, este format din 210 piese, dintre care 30 sunt lespezi de separare a 30 de grupari a cate 6 stalpi - in total 180 de stalpi si 30 lespezi.Cel de al treilea cerc este format din 4 grupari de lespezi ce separa 4 grupari de stalpi - in total 68 de stalpi si 14 lespezi. Absida centrala este alcatuita din 2 grupari de lespezi ce separa 2 grupari de stalpi - in total 34 de stalpi si 4 lespezi.


In urma cercetarilor si mai ales a calculelor, s-a descoperit ca 47 de circumferinte ale micului sanctuar corespund la 13 ani astronomici, dupa care mai este necesara o corectura de o singura zi. Rezulta deci ca dacii aveau un calendar bazat pe ciclurile de 13 ani.
Tot din calcule reiese ca anul dacic avea 47 de saptamani. Micului sanctuar este impartit in 13 grupe realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi a unei grupe - a unei saptamani. Iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13 grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an.
Anii dacici nu aveau un numar fix de zile. Datorita rotirii continue, a faptului ca fiecare an are 47 de saptmani si a celor doua saptamani de exceptie (doar 7 si 6 zile, fata de numarul obisnuit de 8 zile ), numarul de zile dintr-un an varia intre 364 si 367 de zile.
Urmarind absida centrala a marelui sanctuar s-a ajuns la concluzia ca anul era impartit in trei trimestre de 13, 21 si din nou 13 saptamani (cel doua grupari de stalpi contin: prima 13 stalpi si a doua 21 de stalpi). Interesant este faptul ca cele de 21 de saptamani corespund "perioadei vegetative" a vitei de vie si altor cateva culturi, perioada ce probabil constituia o durata distincta din an, mai ales pentru un popor de agricultori si pastori.
Considerand fiecare lespede a absidei ca insemn pentru ziua de corectura dintr-un ciclu de 13 ani, rezulta unitatea de timp superioara unui asemenea ciclu si anume peioada dacica de 52 de ani (4 lespezi - 4 corecturi; 4*13=52).
Valoarea medie in zile a unui an dacic este de 365,2307692zile, fata de 365,242198 zile cat are anul tropic. Diferenta dintre anul tropic si cel dacic insumata ajunge dupa un ciclu de 13 ani la 0,148574 zile. Aceasta diferenta se corecta, se pare, la fiecare al 8-lea ciclu, deci la fiecare al 104-lea an. Cum am mai spus primul cerc al marelui sanctuar contine tot 104 de blocuri de andezit si reprezinta momentul corectiei seculare.
Ceea ce ne conduce la faptul ca secolul dacic avea 104 ani.
Calendarul dacic prezinta urmatoarele caracteristici principale:
• se respecta echivalenta 1 stalp = 1 zi; ele reprezinta deci sisteme de evidenta in numere intregi a unor marimi neintregi; ele sunt astfel concepute, ele sunt astfel concepute incat sa ramana inurma timpului astronomic exact si sa permita corectia lor cu o unitate (o zi) prin aditie.
• constructia micului sanctuar determina durate fluctuante ale anului, sistem prin care precizia se asigura, cu ajutorul unor marimi intregi la un ciclu de 13 ani.
• intotdeauna anul incepe in prima zi a saptamanii si se sfarseste in ultima zi
• eroare este de o zi la 8840 de ani!


Sursa ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/

luni, 19 mai 2008

Arborele sacru in traditia populara


Arborele sacru

Arborele cosmic – fiind in ideaţia lui primordiala si elementara, conceptul mitologic care include in conţinutul lui întregul cosmos figurat sub emblema unui arbore” – reprezinta tot ceea ce înseamnă existenţa, principiu activ, viaţ. Înrudit cu acesta, arborele ceresc reprezintă forţa terestra, simulacru al copacului lumii si apoi al coloanei ce sprijină bolta cereasca, arbore de legătura între ceilalţi doi (arborele cosmic şi arborele vieţii). Arborele vieţii, cel de-al treilea concept al dendrolatriei, reprezintă închiderea ciclului prin simbolizarea nemuririi spirituale, fiind direct legatde ceilalţi doi, interacţiune între spiritualitatea cosmica şi cea terestra reprezentata de viaţa prin oameni si spiritul lor.
În lucrarea de faţa am încercat sa găsim legăturile intre cele trei concepte, ajutându-ne de simbolistica existenta pe costumul popular românesc, mai exact pe cel ardelenesc din subzona etnografica şi culturala Comana, jud.Braşov, loc de confluenţa a Ţarii Oltului cu Ţara Fagaraşului şi cu Târnavele
.
.
.
Practica ritualului veşmintelor işi are originea, pare-se, după bogatele descoperiri arheologice, in epoca bronzului, atunci când ţesutul ritual a delimitat rosturile veşmintelor de cele ale hainelor termoizolatoare prin aşezarea simbolurilor doar pe veşmintele sacre. Cultul arborilor are origini mult mai vechi, in paleoliticul superior, trecând prin mai multe etape de protejare si substituire Referitor la substituire, trebuie menţionat ca la începuturi arborele sacru primordial a fost bradul, la daci acesta menţinându-se ca simbol dendrolatric principal, fiind reprezentat mai ales ca arbore cosmic Arborele cosmic apare simbolizat mai ales pe pieptarele de tip ardelenesc în subzona Comana, aşezare cu un bogat repertoriu arheologic din perioada dacica.
La începuturi arborele sacru a luat forma arborelui cosmic datorita legăturii primordiale stabilite între om si divinitate, mărturie fiind şi invocaţia:

„Ajuta-ma, brade,
Atotstapânitor,
Sa urc pâna-naltul cerului
În raiul luminii,
Sa cobor pâna-n fundul pamântului
În iadul întunericului.”

Astfel bradul, arbore sălbatic, simbolizând exact ceea ce omul primitiv dorea de la divinitate şi anume putere, mândrie si protecţie, a fost primul arbore sacru, fiind des întâlnit in leagănul vechilor civilizaţii europene. Conform lui Julius Teutsch, numele maştii de boriţa vine de la termenul slav <> care înseamnă şi brad, relevând un aspect stravechi al dendrolatriei locale preluat si dezvoltat în perioada medievala timpurie, în contextul trecerii la noi concepte ideologice şi culturale.
Odata cu trecerea la sedentarism s-a trecut la o noua etapa a dendrolatriei, arborele ceresc începând sa capete un rol din ce în ce mai important. Astfel s-afacut trecerea de la arborele salbatic la celdomestic, datator de hrana şi marul a început în acest fel sa fie invocat în ritualurile de iniţiere magico-religioasa:

„Bade, de ţi-o fi de mine dor
Sa sadeşti un merişor
De ţi-o fi de mine-aminte
Merişorul ţi s-o prinde,
La mine dac-ai gândi
Merişorul ţi-o-nflori,
Pe mine de m-oi uita
Merişorul s-o usca
.
.
.
Pe costumul popular din Comana, simbolistica arborelui ceresc se pastreaza mai ales pe pieptarele batrâneşti (pieptare „înfundate înfaţa”, tip Braşov)
Trecerea de la arborele salbatic la cel fertilizator a fost un pas important, astfel arborele sacru a venit din salbaticie în ograda omului, in gradina lui, având pe lânga funcţia sacra şi una materiala prin asigurarea hranei. Marul salbatic mai întâi, a avut un rol deosebit prin folosul sau în alimentaţia ciobanilor şi a celor saraci, mar care domesticit apoi, a capatat importanţa cultica, mai întâi ca arbore totem si mai apoi ca arbore sacru.
În sud-estul Europei, implicit şi în ţara noastra, arborii sacri vii din vatra satului au fost treptat inlocuiţi prin derivate arborigene – coloane şi stâlpi – reprezentând în conştiinţa mitologica a autohtonilor fie spiritul antropomorfic, fie cel fitomorfic al arborelui cosmic sau celest. Se trece aşadar spre cea de-a treia etapa a dendrolatriei, cea care închide ciclul, prin intrarea in funcţie a celui de-al treilea concept, cel de arbore al vieţii care face legatura între spiritualitatea terestra şi cea cosmica.

Geniul creator al ţaranului si profunda gândire filosofica înnascuta scot în evidenţa o asociere deosebita pentru a reprezenta copacul vieţii. E asociat rombul – simbol al spiritului, al vieţii si al fertilitaţii - cu coloana cerului exprimând funcţia dubla a copacului vieţii ( a se vedea şi Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi).

Pe o alta linie evolutiva, paralela cu prima, simbolistica arborelui sacru s-a dezvoltat pe principiul dualismului bine – rau, dualism care de asemenea încheie un ciclu. Începutul e reprezentat prin încolţirea din samânţa unica a celor doi arbori care reprezinta conceptual cele doua principii bine şi rau. Dupa o presupusa evoluţie, aceşti doi arbori dau naştere la doua seminţe gemene care vor încolţi fiecare, acesta reprezentând cel de-al doilea pas spre desparţirea definiva sugerata simbolic prin doua coloane intuind cele doua cai ale cunoaşterii
.
.
Pe o a treia scara evolutiva, aceea de la simbolul primar la stilizare, ingeniozitatea reprezentarii simbolice a arborelui sacru uimeşte cu adevarat. Pe pieptarul barbatesc de tip ardelenesc de la Comana apare un simbol care condenseaza ca un rezumat celelalte doua evoluţii paralele prezentate, triciclul arbore cosmic, arbore ceresc si arbore al vieţii si dualismul bine – rau. Acest simbol face legatura cu cea de-a treia lume, cu Thanatos-ul prin simbolizarea a doi arbori sacri – unul cu radacinile pe pamânt, sprijinitor al boltei cereşti şi care-şi întinde crengile spre cosmos şi unul cu radacinile în cer şi ramurile pe pamânt simbolizând legatura celor doua lumi spirituale. Prin acelaşi simbol e sugerata şi reîntoarcerea la simbolistica primordiala, în stadiu final evolutiv, încheind astfel ciclul.
A doua etapa stilizarii o gasim prezenta pe camaşa barbateasca, iar ultimul stadiu, cel final, pe lepedeaua.
Ultimele doua stadii semnifica un fapt extrem de important pentru însaşi existenţa umana – trecerea de la simboluri la semne, de la reprezentare la scriere.
Prin acest studiu s-ar putea demonstra originea ideatica a literei X, dar fiecare litera are la rândul sau o semnificaţie iniţial simbolica, astfel puterea cuvântului ar putea fi mai mult decât un concept
.
.
La adresa ... http://pulberedestele.blogspot.com/ ... gasiti poeziile cu aceeasi tematica "Pomul vietii" si "Taina copacului"

sâmbătă, 10 mai 2008

Fenomenele stranii din padurea Baciu


Fenomenele stranii din Padurea Baciu- o realitate intermediara 14.10.2007

In anii ’90 presa abunda de materiale care descriau fenomene "paranormale" din padurea Baciu. "Gardianul" va prezinta ce a fost adevar si ce a fost speculatie jurnalistica in legatura cu dosarul “Padurea Baciu".

Situata in partea de Nord-Vest a municipiul Cluj-Napoca, la aproximativ cinci kilometri de oras, Padurea Baciu nu se deosebeste cu aproape nimic de celelalte paduri din zona de deal.

In ultimele trei decenii, dar mai cu seama dupa ’89, presa a gasit aici o serie de fenomene cu totul si cu totul neobisnuite. S-a putut citi despre OZN-uri, broaste rosii gigantice, cripte negre care se deschid in Noaptea de Sânziene, disparitii de persoane ca in Triunghiul al Bermudelor.

Manifestarile din padurea de lânga Cluj-Napoca au stârnit si interesul oamenilor de stiinta. Odata cu mediatizarea unor fotografii cu un OZN discoidal care a survolat padurea la 18 august 1968, o serie de analize asupra observatiilor si fenomenelor din zona au fost prezentate la institute de cercetare din Europa si SUA.

Primul caz, inregistrat in anii cinzeci

Primul care studiat aceste fenomene a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993). La inceputul anilor 1950, plimbându-se in zona padurii, Sift a observat de mai multe ori forme cu aspect nebulos, pe care un om obisnuit le-ar fi ignorat sau considera simple fenomene naturale. Dupa ce a fotografiat respectivele forme, biologul a constatat ca numarul structurilor surprinse de emulsia fotografica este mult mai ridicat cele vazute de el cu ochiul liber. A urmat o perioada lunga de cercetari solitare, in care numarul observatiilor vizuale si, mai ales, cel al imaginilor fotografice surprinzatoare a crescut considerabil.

Dupa 1970, cercetarile incepute de Sift au fost continuate in mod solitar de diversi oameni de stiinta din România. In ultimii ani, mai multe echipe de cercetare din tari precum Franta Germania si Ungaria au vizitat Padurea Baciu obtinând de asemenea rezultate remarcabile.

Conf. univ. Adrian Patrut, din cadrul Facultatii de chimie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, presedinte al Societatii Române de Parapsihologie, se numara printre cei care au studiat manifestarile din zona. Dupa 32 de ani de cercetari, Patrut sustine ca in Padurea Baciu are loc un fenomen de natura necunoscuta care interactioneaza cu mintea umana pentru a se manifesta in realitatea fizica.

Fenomenele paranormale afecteaza sanatatea martorilor

Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari etc.) dar, mai rar, si asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate, cefalee, sete excesiva etc.).

Dintre acestea, potrivit specialistului in fenomene paranormale, manifestarile cele mai caracteristice sunt asa-numitele aeroforme, adica structuri geometrice zburatoare cum ar fi piramide, sfere, cilindri, conuri, paralipipede, etc., vizibile sau in majoritatea cazurilor invizibile cu ochiul liber. "Cele mai spectaculoase sunt probabil aeroformele de tip OZN, proto-OZN sau cvasi-OZN, care ocupa un loc particular. Prezenta OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decit cele vizibile, reprezinta o premiera mondiala," arata Patrut. El spune ca manifestarile de aici fac parte din categoria celor "moi", care inca nu pot fi explicate pe cale stiintifica. Profesorul clujean sustine in studiul sau ca pe parcursul investigatiilor facute nu a gasit nicio legatura cu posibile conexiuni sau explicatii religioase, dar crede ca tot ce se intâmpla se datoreaza faptului ca padurea Baciu se situeaza in zona unei falii cu stres seismic, a unor roci cu proprietati geomagnetice inversate, dar si a unui "stres social".

O realitate intermediaraAdrian Patrut este de parere ca fenomenele si manifestarile de tipul celor observate in Padurea Baciu ar putea proveni dintr-o realitate intermediara, situata undeva intre realitatea obiectiva a fizicii si realitatea subiectiva a constiintei. "In acest caz, orice incercare de a le impinge mai mult spre realitatea obiectiva nu face decât sa grabeasca revenirea lor in realitatea intermediara careia apartin", sublinieaza specialistul in fenomene paranormale. El concluzioneaza ca Padurea Baciu este o regiune miraculoasa in care normalul si paranormalul se confunda iar conventionalul si neconventionalul nu se mai pot diferentia.

In lume, zone cu astfel de manifestari mai sunt in desertul Mojave, zona Gulf Breeze (SUA), La Spezia, Arenzano (Italia), valea Hessdalen (Norvegia), Belo Horizonte (Brazilia). Patrut spune ca acest lucru sugereaza faptul ca ne aflam in fata unui superfenomen planetar foarte complex mult prea putin cunoscut. "Insa, prin amploarea, varietatea si complexitatea manifestarilor, Padurea Baciu ramâne, pâna in prezent, cea mai importanta zona cunoscuta in care se produc relativ sistematic fenomene neconventionale", afirma cu tarie Adrian Patrut.

El a mai adaugat ca dupa anii dedicatii studierii manifestarilor nobisnuite poat spune ca in natura exista 2 seturi de legi: un set de legi generale, normale (legile cunoscute ale fizicii), care actioneaza la scara mare si permanent si genereaza fenomene normale; un set de legi anomale, speciale, care sunt discrete si actioneaza la scara mica (local) si pe durata scurta; ele genereaza fenomene anomale (anomalii), fenomene neconventionale...

George Nicula

Preluat de la ... http://www.gardianul.ro/2007/10/14/dezvaluiri-c11/fenomenele_stranii_din_padurea_baciu_o_realitate_intermediara-s102794.html


vineri, 9 mai 2008

Cultul soarelui la daci


Cultul Soarelui

Cultul Soarelui a fost foarte raspândit, pe toata suprafata pamântului si la diverse culturi. Prima atestare arheologica a venerarii Soarelui provine din Egipt, unde în sec. XIV î.H. Când faraonul Ikhnaton sau Akhenaton a reformat religia egipteana, el a reluat cultul zeitatii antice Re-Horakhte, sub numele de Aton, o denumire veche data discului Soarelui. A fost prima forma de monoteism cunoscuta în istorie, care însa a durat putin, deoarece preotii vechilor temple au instigat populatia împotriva faraonului Akhenaton, care a fost asasinat, iar templele lui Aton au fost distruse. Toate populatiile care au venerat Soarele au avut unele caracteristici comune
- existenta unor orase
- credinta în natura sacra a regelui;
Soarele era conducatorul atât al lumilor superioare cât si a celor inferioare, pe care le vizita zilnic în cursul deplasarii pe bolta cereasca, fiind simbolizat de ochiul care le vede pe toate. El era garantul justitiei si sursa întelepciunii.

Marturii care dovedesc existenta cultului Soarelui la geto-daci:

"Soarele de andezit" de la Sarmisegetuza, cu un diametru de 7,1 m, lucrat din placi de andezit si având în centru un disc de 1,5 m diametru. Sageata încrustata este orientata catre nord.



Acest loc a fost altarul pe care se aduceau ofrandele si se realizau sacrificii;

lipsa acoperisului la templele dacice, pentru a nu ascunde Soarele;
aranjamentul stâlpilor si lespezilor din sanctuarul rotund de la Sarmisegetuza dovedeste cunoasterea calendarului de 365 de zile si a miscarii Soarelui pe parcursul anului;
utilizarea focului sacru si practicarea incineratiei, ca omagii aduse Soarelui.

Cultul soarelui este strâns legat de sanctuarele circulare ca cel de la Sarmisegetuza, sau cel din Anglia de la Stonehenge. Notiunea de cerc sacru s-a extins apoi în toate practicile magice, ca o forma de protectie a spatiului în care se desfasoara un ritual.

Denumirea probabila data de daci Soarelui era "Dzio". De la acest nume provin cuvintele actuale "ziua" si "zeu", care are înca o forma apropiata în italiana: "dio".


Vechiul cult persan al zeului luminii, Mithra, s-a raspândit rapid în imperiul roman, începând din secolul II si pâna în secolul V. Cultul lui Sol Invictus("Soarele neînvins") a atins apogeul în imperiul roman în timpul domniei împaratului Aurelian, care i-a dedicat un templu în anul 274, deci la trei ani dupa ce a retras trupele romane din Dacia.

.
.
.
.
.
Ritualurile initiatice ale zeului Mithra se caracterizau prin:

1. ritualul avea loc în sanctuare subterane de dimensiuni reduse, în care puteau intra cel mult 100 de persoane;

2. grotele respective aveau întotdeauna un izvor sau o fântâna;

3. accesul în grota se facea adesea printr-un sistem de tunele subterane;

4. numai barbatii erau admisi în aceste sanctuare;

5. initiatii treceau prin sapte grade, dar nu exista nici o ierarhie organizatorica.
.
Crestinismul a preluat aproape în totalitate dogmele si ritualurile Mithraismului: sarbatoarea duminicii, Craciunul, botezul si împartasania. Acoperamântul capului preotilor ortodocsi se numeste si astazi Mitra si este preluat tot de la preotii persani ai lui Mithra. Chiar si coroana era considerata un simbol al zeului Soare, de care era demn numai cel mai viteaz luptator. În acest sens, Tertulian, un teolog crestin care a trait în sec. II în Africa de nord descrie testul curajului, la care era supus candidatul la initiere: cu o arma în mâna, trebuia sa-si faca drum pâna la o cununa, iar când reusea, un oficiant se oferea sa-l încoroneze. Candidatul trebuia sa refuze, spunând ca Mithra însusi este cununa sa si tot restul vietii sale nu va mai purta o cununa.
Nasterea zeului persan Mithra, "Soarele Dreptatii", era sarbatorita pe 25 decembrie, actuala sarbatoare a Craciunului. În grotele Mithraice era întotdeauna sculptat în stânca un basorelief reprezentându-l pe zeu sacrificând un taur. Reprezentarile mesei sacre erau frecvente, asa cum apare si în basorelieful de la Konjic, Bosnia - Hertegovina, care arata un banchet la care initiatii poarta masti.
.

miercuri, 7 mai 2008

Civilizatia dacica


Sub casele si grajdurile taranilor din Muntii Orastiei se ascunde o civilizatie veche de 10.000 de ani. Despre civilizatiile egipteana, mayasa, incasa sau azteca a auzit toata lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizari tehnice si stiintifice care ne mira si astazi. Crezi ca daca ai ajunge in Egipt sau in Peru ai intelege cum au fost construite piramidele sau ai reusi sa descifrezi in laborator compozitia stalpilor si a sferelor din fier care nu ruginesc de mii de ani, desi se afla la discretia vantului si a ploilor. Cine crede ca are solutia acestor enigme nu trebuie sa parcurga mii de kilometri pentru a-si verifica teoriile. Muntii Orastiei sunt mult mai aproape si acolo, desi pare incredibil sau exagerat, se afla vestigiile unei civilizatii la fel de fascinante: civilizatia dacica.

Cand spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar cand spui Sarmizegetusa, te gandesti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40 km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in primul rand constructori desavirsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie militara. Sarmizegetusa Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, raspindite pe 5000 de kilometri patrati.


Grandioasa capitala a regatului dac - Sarmizegetusa Regia -, construita probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta însa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.

La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piateta. În acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit. Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pâna în prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila " DECEBALUS PER SCORILO ". Dupa victoria asupra dacilor, în urma sângeroaselor razboaie din anii 101-102 si 105-106, romanii au cantonat temporar în cetate o garnizoana formata din detasamente ale Legiunii IV Flavia Felix.

SANCTUARELE

În cele ce urmeaza voi face o prezentare a sanctuarelor de la Sarmizegetusa dupa ce am citit cartea "Calendarul de la Sarmizegetusa Regia" scrisa de Stefan Bobâncu, Cornel Samoila si Emil Poenaru. Desi majoritatea conceptiilor mele se bazeaza pe aceasta carte se va vedea ca nu sunt de acord decât cu câteva din cele spuse în acest studiu. Oricare opinie ar fi. Adevarat, oricine face câteva calcule pe baza sanctuarelor va vedea cât de exacte si originale sunt aceste calendare. Pe lânga faptul ca dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichitatii acesta are o proprietate unica: anul începe cu prima zi a unei saptamâni si se termina în ultima zi a alteia. În continuare se vor folosi urmatorii termeni: zi (24h), saptamâna (o grupare de 6,7,8 zile), an (un ciclu variabil de aproximativ 360 de zile), sensul de parcurgere este ales cel trigonometric (anti-orar), lespede (paralelipiped), stâlp (paralelipiped cu latura bazei tangenta la cerc mai mica decât a lespezii sau un cilindru acoperit cu teracota), calendar solar (calendarul urmareste evolutia soarelui pe cer), anul tropic (365.242198).

SANCTUARUL MIC ROTUND

Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stâlpi. Cei 101 stâlpi sunt împartiti de cele 13 lespezi în 13 grupari în urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stâlpi, 1 de 7 stâlpi, 3 de 8 stâlpi si una de 6 stâlpi.
Micul sanctuar rotund întruchipeaza un calendar solar: - 1 stâlp = 1 zi - 1 lespede = 1 marcaj pentru o saptamâna si pentru un an - numaratoarea poate începe de lânga oricare lespede - un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8 saptamâni - se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns - se începe noul an de la stâlpul urmator - se efectueaza un ciclu de 13 ani (pâna se marcheaza toate lespezile) - în acest interval anul dacic ramâne în urma cu 1 zi fata de anul tropic si se aplica corectia de o zi - din cauza celor 2 saptamâni de 6 si 7 zile durata anilor fluctueaza dând urmatoarea succesiune: 364-366-365-366-365-364-366-365-364-367 - singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a tine minte saptamânile, impediment ce poate fi usor înlaturat prin calcularea punctului unde se termina anul nou si marcarea lui. - structura simpla a calendarului îl indica ca fiind unul civil.

SANCTUARUL MARE ROTUND

Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice plus o absida în interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de stâlpi despartiti în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc (C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stâlpi aranjati în 4 grupuri despartiti de lespezi în urmatoarea ordine: 17 stâlpi - 4 lespezi - 18 stâlpi - 3 lespezi - 16 stâlpi - 4 lespezi - 17 stâlpi - 4 lespezi. Absida contine 72 de blocuri: 68 de stâlpi împartiti în 2 grupe despartiti de câte 2 lespezi astfel: 13 stâlpi - 2 lespezi, 21 de stâlpi - 2 lespezi. Lespezile din cercul C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale în afara sanctuarului se afla pragul de acces, un patrat de 4x5 lepezi.
Sanctuarul mare întruchipeaza de asemenea un calendar solar:
- 1 stâlp din B si C reprezinta o zi - numaratoarea poate începe de oriunde la B si C dar putin probabil - un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B - concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se adauga o zi la cercul B (se muta marcajul pe stâlpul dinainte) rezultând ani fluctuanti de 365-366 de zile - corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani - 1 stâlp din absida reprezinta un an, parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicând corectia de 7 zile esalonat sau deodata - 1 stâlp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicând corectia de 2 zile deodata.

Functionarea de mai sus e nascocirea mea, în continuare voi încerca sa combat câteva ipoteze ale autorilor mentionati: - 1 stâlp de pe absida = 1 saptamâna din calendarul mic - calendarul mare se corecta anual Aceste ipoteze implica o folosire mult prea complicata prin corectii în grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere ciudata pe sectoare a cercului C, se impune legatura dintre sanctuare care este improbabila. - împartirea calendarului în 3 segmente: vara (21 de saptamâni), toamna (13 saptamâni), iarna (13 saptamâni) Sa fi ignorat dacii anotimpul reînvierii naturii si a unui nou început pentru agricultura? Zero sanse! Constructia mai complexa cu o destinatie mai complexa probabil. Aceasta ar putea însemna ca era un calendar religios. Folosirea ceva mai complicata decât cel mic are avantajul unei corectii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor religioase (care dupa parerea mea erau însemnate pe cercul C) oricum destinatia era cert diferita datorita saptamânilor. Diferenta de opinii dintre istorici, dintre mine si istorici se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric calculele ies minunat pe hârtie, aratându-ne originalitatea absoluta a calendarului dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.

SANCTUARELE DREPTUNGHIULARE
Unul pe terasa mai înalta de 6x10 tamburi, pe terasa de jos unul de 5x3, unul de 5x3 si unul de 4x13+7. Ipoteza ca si acestea sa fi fost folosite la masurarea timpului nu sta în picioare în fata mea, desi ultimul ar oferi calendarului dacic la un interval de 2275 de ani dacici o diferenta practic nula fata de anul tropic. În combaterea teoriei de mai sus ma bazez pe mai multe lucruri: - sanctuarul mare dreptunghiular s-ar baza pe corectarea ciclurilor de 13 ani lucru de care sanctuarul mare rotund ar fi în corelatie nu are nevoie - parcurgerea lui nu e naturala - cât despre "reforma calendarului dacic" (cei 7 tamburi adaugati sanctuarului) nu cred ca modalitatea dacilor de a face un calendar mai bun - sanctuarul dreptunghic în discutie a fost construit înaintea celui rotund deci nu avea cum sa-l completeze Acestea erau probabil salase religioase despre care nu avem nici o informatie deci speculatiile nu-si au rostul.

Recomandarea mea este sa luati un creion si o foaie de hârtie, planurile sanctuarelor, eventual cartea amintita, puneti-va neuronii pe bigudiuri si va garantez ca veti afla multe.

Preluat de la ... http://civilizatiadaca.profesor.info/

Zamolxis


Zamolxis - Mitul

Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxis (in alte rostiri Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe informatiile antice scrise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din Romania - cu exceptia lui Adrian Bucurescu in Dacia Secreta), sugereaza figura complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari departari geografice ( cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin circulatia tematica a miturilor): Quetzalcoatl.
Ca zeu, Zamolxis nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoarcerea sa nu este inviere osiriaca, ci a doua venire. Tot ca zeu, Zamolxis nu a putut fi venerat in locul lui Gebeleizis, pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebelezis era zeul miscarilor atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxis un zeu al cerului senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli aruncati in suliti.
Comparatiile fonetice cu numele zeitei trace Zemelo, vadit htonica, sau cu al zeului htonic lituan Zjameluks nu par sa aiba temei (consonanta nefiind argument in comparatiile onomastice, cu atat mai putin aici, unde asemanarea intre radacini este foarte vaga).
Ca erou civilizator, Zamolxis vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel putin a doua stiinte fundamentale pentru antichitate, astonomia si medicina, propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo Medicus); educatia morala a populatiei si instruirea ei filososfica; organizarea unui sistem religios, cu doctrina teologica si cu investitura scaerdotala; contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelr cu discutii intelectuale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).
Oricat ar fi de regretabile lacunele produse de pierderea unor opere fundamentale (cel putin a presupusei carti scrise de imparatul Traian), nu putem spune nici ca penuria de documente e totala: cele care sunt ne ajuta in afirmatia ca, pana sa fi dobandit cultul de zeu, Zamolxis trebuie sa fi fost venerat mult vreme ca invatator si ca model arhetipal.
Orice incercare de a sintetiza figura cestei divinitati enigmatice si complexe va fi negresit intampinata de unicitatea lui Zamolxis in panteonul universal; rarele similitudini sunt aparente si sunt mai curand coincidente nemotivate structural. Socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag si medic al sufletului de Platon, rege filosof de Iordanes, in antichitate, apoi zeu celest (V. Parvan, M. Eliade), uneori chiar saman arhetipal (E.R.Dodds), in cercetarile moderne - Zamolxis este mai presus de orice simbolul esential al modului de existenta a unui popor: retragerea vremelnica a zeului in pestera sa sugereaza practica unor mistere initiatice, dupa cum trimiterea periodica a solului aruncat in suliti si ales dintre cei mai buni confirma aparteneta integrala si vesnica a omului la substanta cosmica.
Material preluat din "Miturile Esentiale" a lui Victor Kernbach
.

marți, 6 mai 2008

Astrologia in Dacia


ASTROLOGIA IN DACIA
Dacii, departe de a fi un popor barbar si neinstruit, au fost un popor cu o culturã si o spiritualitate deosebitã, cu informatii precise în multe domenii, inclusiv legate de mersul si influenta astrelor.
Astãzi se cunoaste cã dacii aveau cunostinte astronomice foarte avansate: de exemplu, anul dacic totaliza 365,242197 zile, pe când anul astronomic modern a fost calculat la 365,242198 zile, astfel precizia calculului dacic era uimitor de exactã pentru vremea respectivã (de cinci ori mai precis decât calendarul iulian folosit de romani).
.
.
Zamolxis, eroul si zeul civilizator


Cele mai vechi relatãri despre cunoasterea si practica astrologiei în Dacia se referã la Zamolxis, miticul om-zeu, care, potrivit lui Herodot nu a fost sclavul lui Pitagora, ci a fost predecesor al acestuia: „Cred totusi cã acesta a trãit mult înainte de Pitagora.” (Herodot, Istorii ,IV,96), iar Pitagora se stie cã a trãit aproximativ între anii 580 - 500 î.e.n.

Iatã ce informatii aflãm despre Zamolxis de la Strabon (63 î.e.n.-19 e.n.):

„Astfel se spune cã un oarecare get, numit Zamolxe, a fost sclavul lui Pitagora. De la filosof a obtinut oarecare informatii despre fenomenele ceresti, în timpul peregrinãrii sale in Egipt. Întors în patrie, Zamolxe a dobândit respectul cârmuitorilor si pe cel al poporului, ca tãlmacitor al fenomenelor ceresti. În cele din urmã a izbutit sa-l convingã pe rege sã si-l facã asociat, ca pe un om ce avea însusirea de a dezvãlui vointa zeilor.” (Strabon, Geografia,VII ,3,5)

Alte referinte despre daci ca si cunoscãtori ai stelelor întâlnim si la Iordanes.

Iordanes (sec. VI e.n.), istoric al gotilor, atrage atentia cã geto-dacii, în timpul regelui Burebista si al marelui preot Deceneu, au deprins reguli de viatã spiritualã si învãtãturi avansate: "Getii îl ascultau în toate si fiindcã erau înzestrati cu o inteligentã naturalã, îi învãta aproape toatã filozofia... morala... instruindu-i în fizicã, el îi îndruma sã trãiascã conform naturii sub domnia propriilor legi (legile belagine)... îi învãtã logica si reusi sã-i facã abili în gândire si superiori altor popoare... îi învãtã sã observe cele 12 semne ale zodiacului si cursul planetelor si toatã astronomia. El le explicã cum creste si descreste fata lunii si le arãtã cu cât globul încins al Soarelui depãseste în mãrime planeta noastrã terestrã si le explicã numele a 346 de stele."

"Vezi ce mare plãcere, ca niste oameni prea viteji sã se îndeletniceascã cu doctrinele filosofice, când mai aveau putintel timp liber dupã lupte. Putem vedea pe unul cercetând pozitia cerului, pe altul însusirile ierburilor si ale fructelor, pe acesta studiind descresterea si scãderea lunii, pe celãlalt observând eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, (astrele) care se grãbesc sã atingã regiunea orientalã sunt duse dupa o regulã prestabilitã".

Hestia / Vesta - zeita

Diodor din Sicilia afirmã: "Zamolxe pretindea cã lui îi dãduse legile Hestia".

Este vorba despre legile belagine (legile frumoase), un cod moral si spiritual de viatã de care amintesc multi autori antici, care astãzi este însã necunoscut. Este posibil ca si informatiile spirituale si stiintifice, inclusiv astronomice/astrologice, sã aibã aceeasi sursã: comunicarea cu zeita Hestia sau cu alte entitãti spirituale. Sunt istorici astãzi care considerã cã Hestia ar fi fost o persoanã realã, o conducãtoare politicã si/sau religioasã din epoca neolitcã a matriarhatului, zeificatã de cãtre daci dupã moartea ei. La romani, zeita Hestia era veneratã sub numele de Vesta.
În astrologie existã un asteroid cu acest nume, Vesta, care are semnificatia „pãstrãtoarea flãcãrii”, a adevãrului si a altor valori spirituale si culturale naturale, având puteri transformatoare si creatoare (sexuale). Vesta este de o importantã specialã pentru cei care au o simtul unei misiuni sau unui scop în viatã, creând mediul prielnic pentru împlinirea acesteia.
Zamolxis are ca si corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru derivând atât din etimologia cuvântului (zal=zeu, mox=mos, bãtrân), cât si din filosofia de viatã simplã si naturalã, asceticã uneori, pe care a predat-o getodacilor.
O confirmare a acestei legãturi spirituale initiatice între Zamolxis si Vesta (Hestia) o gãsim în astrograma natalã a României, care este reprezentativã pentru poporul român, trecutul si viitorul lui. (5 februarie 1859, ora localã 2:42 PM, Bucuresti).

În tema natalã a României, Saturn este retrograd (corespunzând inaccesibilitãtii lui Zamolxis, disparitiei lui dintre geti pentru trei ani si reaparitia lui bruscã dupã aceea) situat în casa II a valorilor materiale si spirituale. Zamolxis fiind considerat cel care a pus bazele filosofiei si stilului de viatã al poporului român, a valorilor lui, care se pãstreazã nealterate pânã în zilele noastre (fapt sprijinit astrologic de receptia mutualã între Saturn -Zamolxis- si Soare -poporul român: Saturn în domiciliul Soarelui, în Leu, Soarele în domiciliul lui Saturn, Vãrsãtorul).

Vesta în tema natalã a României este situatã în opozitie EXACTÃ cu Saturn (cu un orb de numai 8 minute, în plus fiind si aplicantã), în semnul altruist si dezinteresat al Vãrsãtorului, în casa VIII, accentuându-se aceastã axã a sistemului de valori (casele II – VIII).
Aceastã legãturã atât de strânsã dintre Saturn si Vesta, poate fi consideratã o mãrturie astrologicã în favoarea afirmatiei lui Diodor din Sicilia despre legile pe care Hestia le-a dat lui Zamolxe spre a fi împãrtãsite oamenilor, ca ei sã trãiascã mai bine si mai corect.


Articol scris de Radu Moisoiu webmaster http://astral.idilis.ro/

Templul de la Sinca Veche


Templul de la Sinca Veche

“Templului dintre lumi”, un loc aproape nestiut, pierdut pe la poalele Fagarasului, unde, sapata in piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara nume si fara varsta, despre care se spun povesti fabuloase, incarcate de magie. Se spun multe cuvinte venite din noptile pagane ale istoriei, de care destui se tem inca si care ascund intrebari fara raspuns.

Frica de duhuri

Daca intri mai adanc in Tara Fagarasului, in jos de Zarnesti, si intrebi de drumul catre “Templu”, nimeni nu stie sa-ti raspunda.
Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri. intr-un tarziu, ne lamureste mos Toader, un batran uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la poarta: „E sus, langa culme. Pe langa politie, iesiti in camp si, de la cruce, in stanga”. Scotoceste intr-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O aprinde, trage cu sete din ea si intinde mana catre casele din jur: „Ai mai tineri chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu vor sa spuna. Nu le place sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut..., mai stiu eu ce sa zic?“. Tace indelung, apoi arunca tigara jumatate fumata in praful drumului. „Duceti-va sa vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc“. Se ridica anevoie si da sa intre in curte. „Daca vedeti luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc“, mormaie in barba, amestecand vorbele cu o tuse haraita.
Intrarea in biserica sapata in stanca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi foarte aproape ca sa o zaresti. Drumul pana acolo, pornit din afara localitatii nici nu e, de fapt, un drum.
E mai mult o carare ce strabate un palc de padure, catre o coama de munte. Ca si cum doar pasii oamenilor veniti in tacere sa se roage aici ar fi cei care marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung, dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii se vede un palc de salcami tineri, cu radacinile itite prin crapaturile stancii. Primul pas inauntru e ca un pas spre un alt taram. in piatra fragila au fost sapate cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal, ca o turla zvarlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat de un mester, rotunjit intr-o spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin a carei deschidere se vede cerul. Prin aceasta „cupola“ patrund radacinile copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se petrece dincolo de peretii grosi de cativa metri.

Vocea tacerii si lumina intunericului

Cel mai straniu lucru este lumina care biruieste intunericul grotei. Acea lumina galben-rosiatica, venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu trece nimeni, niciodata? De la lumanarile aprinse la pozele icoanelor ieftine, sprijinite in nise de piatra. Nu sunt multe. Doua lumanari, aproape pe sfarsite, inlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, intr-o limba uitata demult. Si semnul pentagramei pagane, adancit in piatra, de maini necunoscute. La o parte, puse direct pe podeaua de stanca, niste flori de munte albastrii, stranse intr-un manunchi. Atat. Si tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa. Nicio soapta, niciun alt semn al trecerii cuiva pe aici.
Brusc, se aude un sunet tanguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de... sarpe. De parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri... De sus, din cupola, prelins prin scobiturile stancii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat in bezna. Parca s-a si facut deodata mai frig, in ciuda caniculei de afara. Pielea ni se strange in broboane mici... Flacaruile lumanarilor se indoaie si palpaie, aruncand umbre pe pereti.
Parca ar trece cineva pe langa ele. Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc. Apoi inteleg. E vantul. Afara s-a pornit vantul, tulburand, prin crapaturi nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul crucii. Pare ciudat intr-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagan...
Iesim din grota, in ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vant! Nicio involburare, nicio pala nu misca crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la fel de neclintit cum il stiam de la intrare. Sa fi fost totusi altceva? Poate un semn straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne inchinam din nou si coboram fara sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe langa noi...
Abia din drum privim inapoi, catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici, intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra, despartind parca stanca in doua. O grota ciudata, inchisa in piatra unui munte si scufundata sub noiane de istorie. Doua mii de ani transformati in blocuri de stanca, o alcatuire de piatra netrecuta pe nicio harta, invelita in umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al misterelor, unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se impletesc cu realitatea...

Doar in trei zile din an poti sa-ti schimbi ursita

Mai tarziu, jos in sat, aveam sa deslusim cate ceva din vorbele lui mos Toader, rostite intre doua rotocoale de fum de tigara.

„Aha, ati simtit vantul?“, rade manzeste: „He, he he. Nu-i vant. E semnul trecerii duhului. Pe acolo pe unde trece se implinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-au implinit acolo ganduri ascunse. Da, tre’ sa fie bune si curate, altfel nu merge! Acolo, la horn, cand intra razele de luna prin el: daca stai in lumina razelor si te gandesti, se implinesc ursitele. Se mai zice ca, uneori, apare inauntru, in templu, o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata tanara, in alb. Nu zice nimic, sta si tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata in alb si te rogi ei, poti sa schimbi ursita, ce ti-e scris in Cartea din Ceruri. D-aia ii mai zice si Templul Ursitelor. De trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Santgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata“.

„Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?“, il intreb curioasa. „Ei, si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta... Nu-i lucru usor. Trebe putere si curaj la intuneric. Acu 20–30 de ani, acolo sus, pe dealu’ Plesu, era numa’ tot o serparaie. Nici ciobanii nu stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la cativa stanjeni de ea. Si din cine ajungea la grota, numa ai cu inima intrau in bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin de comori vechi.

Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu’, Moldovan, roman, da’ venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre manastire, a facut o societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia s-a dus in America lui. Eu n-am vazut comori. Eu am gasit aschii de sticla“. „Aschii de sticla?“, fac ochii mari. „Ei, asa zicem noi, un fel de cristale ca sticla, asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii. A fost un cristal mic, mai intai, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cat o unghie. Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea de dincolo, cu ai de-au sapat templu’“. „Cum le-ai gasit, nea Toadere?“ „Urcam uneori seara si ma rugam inauntru si asa le-am vazut. Erau pe tavan, langa gaura a’ mare, din altar. Clipoceau in intunericul ala, ca doua stelute. Nu ma duceam io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta, asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele iti arata trecutu’ si viitoru’ si, daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete, capatai pa dracu’, ca nu zarii nimic! Eh, vorbe... Ia, mai da-mi si mie o tigara“.

Da’ stiu ca le „sudeaza“ batranul... „De ce-or fi ridicat manastirea tocmai acolo, matale ce zici?“, il incit eu.

„Dom’le, sa stii ca intrebarea asta mi-am pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii. Chiar si cu dom’ parintele. Nimeni nu stie sa explice. Dom’ne, zic, s-o ascunda, inteleg, da’ putea s-o ascunda in miezu’ padurii sau la poalele dealului, nu tom’na acolo, in munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala de da catre cer. Nu-l vezi decat dinauntru. Cand eram copil mai era inca, inauntru, masa din altar. O ditamai bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult. Era pusa la fix, de cadea pe ea raza de soare chiar in mijloc, da’ numa’ intr-o zi anume din an. Acum a disparut de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru’, pe o axa cu cerurile, cu dracu’ stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da’ io o sa-ti spui ce cred. Io zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste simturi aparte. Simteau locul, cum il simt aparii care sapa fantani. Asa au ales stanca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei, alte legi... Faceau minuni, aveau vieti nestiute... Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai simtim demult...“

Atingerea unui alt univers
Nimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit in biserica de piatra. Cat din povestea de la Sinca Veche e adevar si cat fictiune? Poate nici nu e cazul sa cautam un raspuns.

De ramas, atat a ramas: un templu cu doua altare sapate in inima stancilor, poate mai batran decat crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o poarta catre alte lumi, asa cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei divinitati pagane, niste urme miraculoase ori poate un mesaj al vreunui alt univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa.
Poate astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat sa afli un adevar vechi de mii de ani...

Loc de rugaciune predacic?

Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o manastire crestina ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii il considera crestin si, de altfel, lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului. Mai departe de drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru ciudat, imposibil de zarit decat dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect circular,a coperit de iarba si inaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei. Larg cam de 20 de metri, are inauntru un fel de terase concentrice ca intr-o cetate si care, cu siguranta nu pot fi naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era cumva locul unor misterioase ceremonii pagane? Sa fie vorba de ruinele unei asezari dacice? Ce legatura exista intre platoul de iarba si templul straniu al carui nume nu se mai stie?

Zei necrestini?

Cel mai ciudat lucru din „Biserica cu doua altare“ de la Sinca este simbolul cioplit in locul cel mai indepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge. Straniul simbol, nemaiintalnit nicaieri in aceasta forma, reprezinta pentagrama marilor magicieni, avand in mijloc semnul „Yin - Yang“, semnul filozofiilor Extremului Orient. Oare ce putea insemna aceasta alaturare de simboluri? Caror zei se inchinau constructorii „Templului Ascuns“?

Semne de intrebare:

· De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una? Oricum, nu exista nicaieri in lume o biserica crestina cu doua altare.

· Cat de vechi este templul? Vechimea sa este estimata intre 250 si 1500 de ani, dar sunt voci care il dateaza la 7000 de ani.

· Cine l-a sapat? Unii spun ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce alti cercetatori sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot vedea inscriptii necrestine, intr-o limba necunoscuta.

· De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede doar dinauntru, nu si din afara?

· De ce inauntrul templului nu exista nici un insemn crestin?

· Cum a ajuns pe peretele cel mai indepartat, in locul cel mai intunecat din templu, pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti?

· Cine a sapat semnul Yin-Yang, langa locul unde se spune ca apar cel mai des globurile de lumina si silueta fetei in alb?

· Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele „noduri energetice“ cu incarcatura cosmica?

Preluat de la ... http://www.esoterism.ro/ro/sincaveche1.php

luni, 5 mai 2008

Viata pe Geea (Mesagerii)

Viata pe Geea
Fragmente

Incepem aceasta lucrare adresata Omului si mai ales Omuli unei noi civilizatii – oricare dintre voi vor fi aceia – astfel incat, prin cele ce va vom spune, incercam sa va ajutam sa alegeti. Aceasta carte este prima lucrare transmisa de Confederatia Galactica prin Misiunea Romania, la inceputul noii civilizatii in care intram. Ne adresam aricarei entitati, indiferent de forma sau atributul cu care se confrunta, indiferent de culoare, rasa, sex, limba, indiferent de nivelul de constienta atins, fiecare urmand sa ia aici ceea ce i se potriveste, ceea ce rezoneaza cu el. Va vom prezenta date atat ale trecutuluii, cat si ale viitorului vostru, insa esenta este reprezentata intotdeauna de prezent, prezentul implicand dinamica, miscarea continua pe care o sesizati in permanenta. Neexistand un inceput sau un sfsrsit, prin aceasta prezentare ne continuam misiunea pe care o realizam de 17 000 de ani in zona sistemului Phidelya, misiune la care sunteti martori prin evenimentele petrecute in acesti ani in India, Egipt, Teba, Grecia, Insula Pastelui, merica de sud, Galileea, Japonia si, in prezent, Romania.


Msiunea Romania este denumita astfel dupa numele acestei zone si cuprinde 49 de echipe venite din 19 sisteme, acesta fiind primul val trimis de Confederatia Galactica in vederea reintegrarii planetei Geea in Univers. Misiunea pe care o continuam a ajuns astazi in etapa in care este necesara trezirea omului pentru ca, in primul rand, sunteti pregatiti pentru asa ceva, ceea ce in epocile anterioare era dificil de realizat.

Scopul acestei prezentari este acela de a va obisnui sa realizati ca faceti parte dintr-un intreg univers, si chiar daca voi rareori mai aveti timp sa priviti cerul, acesta va priveste. Nimeni nu va condamna, dar indiferenta este primul defect la care trebuie sa renuntati, pentru a putea intelege. Daca de mii de ani am fost nevoiti sa ne ascundem pentru a nu face din prezenta noastra un spectacol de neinteles, astazi ne puteti vedea in permanenta deasupra voastra, cel putin in Zona Romaneasca, bineinteles mai ales noaptea caci, asa cum se spune, cine are ochi da vazut va vedea si cine are urechi de auzit va auzi. Va adresam deci salutul nostru, pe care deja suntem convinsi ca il cunoasteti din revista ELTA, urandu-va succes si dorindu-va succes in dorinta voastra de a ne ajuta sa ne facem datoria: SOLTERIS !

In zona Romaneasca exista trei mari centre sumeriene: in Rarau, in Bucegi si in zona Orsovei, zone de activitate intensa pentru noi.
Mentionam, de asemenea, ca Romania se afla in zona a treia din cele 7 zone in care este impartita planeta, Raraul fiind punctul de convergenta al celor 5 subzone din care este formata aceasta, si reprezentand Anahata Geei. Tehnologia sumeriana se refera la sisteme intregi de emitatoare create pe baza de cristale uriase, de asemenea la laboratoare, sisteme de amplificare, de emisie si receptie a vibratiilor cosmice. Spre deosebire de tehnologia terestra, care are la baza materia, aceasta tehnologie are la baza vibratia, legile universale, astfel incat orice aparat se autoregleaza si, implicit, cu cat este mai folosit, cu atat den=vine mai bun.

Lucram de atata timp in zona Bucurestiului, incat nu ne putem abtine sa nu facem o comparatie cu civilizatia lumii de unde venim, totodata oferindu-va cateva date despre orasul care se va construi aici – capitala planetei Geea – Arkazamy.
In primul rand, pentru a va putea face o imagine, in zona Bucurestiului lucram trei echipe: doua din zona nebuloasei Andromeda si una din constelatia Aries, dupa cum le denumiti voi aici. In afara actiunii asa zis aeriene, aici sunt amplasate doua baze extraterestre pe care le veti sesiza la timpul potrivit, ca si cateva emitatoare prin care vibratiile noastre pot fi simtite aici. Ca o imagine clara, zona care cuprinde traseul Piata Unirii – Piata Romana – Piata Aviatorilor pana in Baneasa reprezinta o zona de maxima energie in acest oras, care poate fi subliniata ca o zona de vibratii inalte, de altfel fiind zona care s-a aflat in centrul transformarilor din 1989si, de asemenea, care va ramane astfel si pentru cele ce vor urma.

Ne aflam in aceasta conjunctura care nu mai are nevoie de definitii, insasi dinamica este singura notiune care i se poate potrivi. Nimic nu este intamplator si nici nu ar avea de ce. Ceea ce facem prin aceste comunicari este o reactualizare a trairii, a realitatii, a prezentului, si se poate spune ca aceasta comunicare face parte din trairem la fel ca si cunoasterea, practic identificandu-se in aceeasi unitate a armoniei universale. Zona retezatului este o zona de confluenta a vibratiilor cosmice, un canal de legatura cu dimensiunea sumeriana, un canal care va veni vremea sa fie folosit si de voi. Aceasta aparenta diferenta Noi-Voi, Voi-Noi, este mai mult o consecinta a limbajului cu care v-ati obisnuit, decat o realitate. Practic, noi nu avem cum sa ne separam de voi, la fel cum nimeni nu se poate separa de univers, universalitatea fiind, de fapt, calitatea divina a oricarei entitati. Deci nu putem vorbi de o separare la nivel real, ci doar la nivel de concepte, de obisnuinte, de imagini asupra existentei, de fapt de intelegere. Prin comunicare realizam un transfer informational, mai precis vibrational, care ne poate aduce mai aproape de o colaborare la propriu.

Ne adresam voua din aceasta zona binecuvantata, situata intre cer si pamant, la limita dintre dimensiunea sumeriana si cea terestra, cu care sunteti obisnuiti. Palmira este capitala civilizatiei sumeriene, la fel cum Arkazamy va deveni capitala civilizatiei Kamor, careia ii aprtineti. Sunt date simple, extraordinare prin firescul lor, vizand aceeasi realitate din ce in ce maireala, mai apropiata pentru cei deja angajati pe drumul trezirii. In aceasta zona sunt amplasate trei baze sumeriene, zone de unde va putem supraveghea, si care contin atat hangare pentru navele noastre, cat si laboratoare in care putem analiza probe referitoare la situatia terestra actuala.
Realitatea comunicarii implica acea sinceritate de a lasa cuvintele sa cuvante, imaginile si vibratia care le include pe toate sa se concentreze in aceste randuri pe care le scriem impreuna pentru miliane de oameni nevinovati, prizonieri intr-un lagar institutionalizat, care a transformat existenta intr-o penitenta a necredintei. Ceea ce se poate cere omului astazi este un minimum de credinta, care va conduce spre posibilitatile reale de a continua creatia.

In comunicarea anterioara am realizat corespondenta intre ansamblul social si ansamblul universal. Urmatorul pas este raportarea la civilizatiile sistemului Phidelya, si o vom face sub semnul triunghiului sau triadei. Triada la care ne referim de aceasta data este de natura extraterestra si include civilizatiile existente pe Venus, Marte (Vamfin) si Lun (Si). Acestea sunt cele mai apropiate de standardul de viata terestru, stfel putandu-se ealiza o comparatie, si, mai ales din punct de vedere al manifestarii fizice, populatiile celorlalte planete le vom descrie la vremea lor, existenta lor realizandu-se pe frecvente mai dificil de perceput in acest moment.
Pe satelitul artificial SI se afla o civilizatie cunoscuta astazi pamantenilor prin cultul Martorilor lui Iehova, Iehova fiind conducatorul unei misiuni pe suprafata Geei intr-o perioada de Apocalips, in urma cu aproape 12 mii de ani, etapa ce a marcat jumatatea acestui ciclu de 26 de mii de ani, ciclu care se incheie astazi idata cu inceputul mileniului al treilea dupa datarea terestra. De asemenea, pe SI se afla bazele de legatura ale Misiunii Romania cu steaua centrala RA, deci este vorba despre o societate mixta, de altfel Luna fiind dusa in apropierea Geei tocmai in acest scop, d a avea acces mai usor, si intr-o perioada in care a fost necesara concretizarea unei vibratii pentru crearea corpurilor fizice, in acest ciclu. Deci, istoria ei in apropierea voastra incepe cu civilizatia lemuriana, rolul ei intrand in functie pe deplin odata cu sfarsitul periadei atlante. De asemenea, SI este o parte a planetei Rancia, cunoscuta in legendele Geei drept Pheton. Ulterior, ea a fost adaptata misiunii in apropierea Geei. Acest lucru a fost facut de o populatie care a venit din zona Andromedei si a carei misiune s-a finalizat odata cu misiunea lui Iehova.
In prezent cei care, prin evolutie, au depasit vibratia SI, isi continua evolutia pe satelitii lui Jupiter, sateliti ce vor fi transformati in planete odata cu transformarea lui Jupiter in al doilea Soare al sistemului Phidelya.In aceasta misiune, ei au fost ajutati de entitatile care au ramas dupa dezintegrarea planetei Rancia, zona care a fost afectata de o neintelegere a realitatii, fapt similar cu ceea ce se intapla pe Geea in prezent. Cei care au ramas sa aiba grija de SI s-au retras in interiorul acesteia, formand o civilizatie ascunsa, la prima vedere, dar cre exista la fel de bine ca si voi, avand o constitutie asemanatoare. Pe partea nevazuta a Lunii (SI) se afla o a doua form de civilizatie, formata din populatii de pe Marte, Venus si Geea, ca si din reprezentanti ai Confederatiei Galactice care sunt in legatura cu satelitul de cristal Gentirem si cu sistemul de sateliti care este coordonat de pe acesta.

Porti catre lumea Shambalei

In Romania exista porti catre lumea cea tainica a Shambalei

In Romania exista porti catre lumea cea tainica a Shambalei de Monica DascaluDe ce sa mergeti pana in Tibet pentru a cauta ceea ce deja acolo nu mai exista?Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate nazuintele sale catre o lume spirituala tainica si ascunsa, ferita de griji si pericole.
Pentru yoghinii occidentali, Tibetul exercita o fascinatie greu de egalat. Realitatea Tibetului este cu totul alta. Acum, cel putin, Tibetul este o tara complet devastata din punct de vedere spiritual.
In schimb, in intreaga lume exista nenumarate focare spirituale, unele latente, altele inca vii, unele chiar foarte intense, care ne pot pune in legatura cu taramul cel tainic al inteleptilor, Shambala.
In Romania exista multe astfel de focare active, care sunt veritabile porti permanent deschise, care ne permit sa translatam in lumea Shambalei si sa intram in stare de comuniune profunda cu aceasta lume.
Comuniunea noastra cu lumea Shambalei se poate realiza in diferite forme.
Intr-o stare de comuniune spirituala telepatica, preponderent afectiva sau mentala, vom simti aparitia unor stari speciale sau a unor idei inspirate de taramul cel tainic al Shambalei; este posibil sa nu se manifeste perceptii astrale clare (imagini, sunete etc), dar intensitatea trairilor profund pozitive care apar atunci, precum si remanenta lor, ne vor convinge in timp ca este vorba de fenomene autentice.
Putem reusi de asemenea proiectii astrale in care sa ne proiectam cu toate simturile sau macar o parte dintre ele, astfel incat sa percepem si imagini, sunete, mirosuri, arome sau atingeri din Shambala. Trebuie sa fim foarte lucizi si sa urmarim in timp sa ne obiectivam si sa ne confirmam aceste perceptii, conform informatiilor spirituale pe care le avem sau consultand un instructor yoga.
Proiectia in timp (in trecut, in acest caz) este de fapt o proiectie in memoria magnetica universala, AKASHA, acolo unde sunt inregistrate fidel absolut toate evenimentele care au avut loc vreodata pe planeta noastra (si in intreg universul).
Va puteti imagina AKASHA ca pe niste imense arhive celeste.
Pentru a avea acces in AKASHA este esentiala dinamizarea centrului de forta vishuddha chakra.
Ne ajuta de asemenea foarte mult, pentru a selecta cu precizie destinatia proiectiilor noastre in timp, dinamizarea foarte intensa a lui ajna chakra.
Atunci cand ne aflam intr-un anumit loc cu o incarcatura spirituala speciala, ne ajuta foarte mult faptul de a atinge cu mana stanga vestigiile istorice care exista acolo (o piatra, o coloana, o statuie).
.
Sarmisegetuza
.
In complexul de la Sarmisegetuza, cel mai incarcat loc din punctul de vedere al rezonantei cu Shambala este chiar „Soarele de andezit” sau discul solar.
.
In zona se remarca o incarcare vitala cu totul si cu totul exceptionala, evidentiata si de dimensiunea mult peste medie a arborilor si a vegetatiei din jurul sanctuarului dacic.
.
Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiectii in timp, mai ales daca nu avem idei preconcepute in ceea ce priveste traditia spirituala dacica – pentru ca adevarata traditie care a inflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decat datele vehiculate de istoria conventionala.
.
„Am simtit foarte clar ca deasupra discului de piatra era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poarta care se deschide. si acolo, in interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului si ale spatiului, totul era complet diferit de tot ceea ce stiam sau am simtit eu vreodata. Mi se parea atunci evident faptul ca pot sa ajung oricand doresc, imediat, in Shambala, mi se parea ca pot intinde mana si sa ating acea lume, ca pot vorbi cu fiintele care traiesc acolo. Ma simteam invincibil si nemuritor, una cu pamantul si cu stelele”. (Horia, 45 ani)
.
„De cate ori ajung la sanctuarul de la Sarmisegetuza am sentimentul ca as vrea sa raman acolo pentru totdeauna si ca as putea ramane mereu acolo, caci acolo este tot ceea ce imi doresc. Ceea ce simt mai ales este o nevoie organica de-a dreptul covarsitoare de a atinge discul solar, de a ma lipi de el, de a ma intinde de exemplu pe acest disc. Atunci am certitudinea ca sunt pe de o parte in deplina siguranta si pe de alta parte ca sunt conectata la un fel de baterie vitala care ma incarca cu forta vietii. De asemenea, atunci eu vorbesc in inima mea in mod tainic cu Regele Shambalei si pentru mine acest dialog este dincolo de orice indoiala. De oricate ori vreau sa intru in stare de comuniune tainica cu Regele Lumii din Shambala, pentru mine este suficient sa evoc foarte intens momentele in care ating piatra acelui disc de la Sarmisegetuza”. (Andreia, 26 ani)
.
Sfinxul din Bucegi
.
Un alt focar tainic de putere care ne permite sa intram in rezonanta cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatra al Sfinxului si mai ales „capul” sau.
.
Desi se considera in general ca acesta este numai o stanca modelata intr-un mod mai special de ploaie, zapezi si vant de-a lungul a milioane de ani, Sfinxul din Bucegi este totusi invaluit in mister.
.
Roca din varful Sfinxului este foarte diferita de rocile existente in zona si, se spune, este similara cu cea din care este facut Sfinxul din Egipt.
.
Daca vom realiza in aceasta zona proiectii in trecutul indepartat vom putea patrunde cu usurinta intr-o perioada fascinanta a miturilor, in Varsta de Aur a umanitatii, de unde razbat pana la noi ecourile unei sacralitati dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor si nu erau deloc limitati la existenta in aceasta lume fizica.
.
„Totul parea sa vina catre mine precum o cascada luminoasa care pornea de undeva din negura timpului. Ma simteam eu insumi precum un fel de stea, o fiinta gigantica dilatata in cosmos, traind undeva in sfera marilor adevaruri universale (in planul cauzal, n.n.). si Sfinxul era precum un Mare Spirit aflat undeva in inima lumii. Aveam sentimentul foarte clar al lucrurilor marete care s-au petrecut acolo, al fiintelor de lumina care au trait pe aceste meleaguri. Totul era sub semnul luminii, sub semnul Soarelui si al intelepciunii. Acest Mare Spirit al Sfinxului din Bucegi parea in mod covarsitor pentru mine a fi undeva inafara timpului si mult deasupra noastra. Parea a fi protectorul nostru al tuturor si parintele nostru.” (Mihai, 35 ani)
.
„Era ger si se starnise o furtuna de zapada; ne-am asezat intr-un fel de cerc, eram patru prieteni pe care un imbold dincolo de puterea noastra de intelegere ne indemnase sa mergem atunci la Sfinx sa meditam. Imediat s-a creat intre noi un fel de vortex de energie foarte puternic care parca radia caldura, si acea energie ne-a propulsat cu forta intr-o lume a linistii si armoniei, intr-o lume unde era foarte multa lumina si frumusete, aveam senzatia unei bunatati si bucurii divine care pluteau in aer si am stiut fara nici un dubiu ca suntem in Shambala. Interesant a fost faptul ca eram impreuna cu totii si acolo, in Shambala, si ne-am indreptat impreuna catre un fel de templu minunat si fastuos unde ne-a intampinat Regele Lumii si ne-a numit „Cavaleri” ai lui. Nu am reusit sa ii vedem chipul, dar eram siguri ca este chiar el, Regele Shambalei, si ca el era cel care ne-a chemat acolo la Sfinx pentru a putea mai usor sa intram in legatura cu el.” (Daniel, 30 ani)
.
Varful Omu
.
Conexiunea acestui loc special cu lumea Shambalei este directa, prin simbolismul de centru, axa a lumii sau buric al pamantului care este asociat in traditia romaneasca acestui loc cu totul extraordinar.
.
„Vedeam parca in fata mea, in ceata, un sir de oameni tineri si frumosi imbracati in alb. Ei pareau a apartine unei traditii imemoriale, sau poate unei alte lumi. I-am urmat cu toata fiinta mea si am simtit ca pasesc in miracol, undeva intr-o lume a ritualurilor si spiritualitatii, intr-o lume a Soarelui si a Luminii. Aparuse de undeva de nicaieri Soarele si era foarte aproape de mine; incercand sa il privesc am realizat ca de fapt acolo intre Soare si mine era de fapt o prezenta plina de putere si orbitor de luminoasa. Poate ca de fapt era acea prezenta cea pe care eu o asociam cu Soarele. Fiinta aceea mi-a spus ca este Regele Shambalei. Mi-a spus ca va veni curand o vreme cand si Pamantul va deveni un loc sacru, va deveni un taram al luminii. Ceea ce am simtit atunci si mi-a ramas apoi cel mai intens in amintire este senzatia de purificare intensa a inimii si a mintii. Parca aveam un fel de cristal in cap si un fel de foc in inima.” (Maria, 32 ani)
.
Pestera Ialomitei
Un alt loc sacru al traditiei sprirituale dacice stravechi.
.
Legendele asociaza mari mistere cu aceasta pestera, se spune ca aici aveau loc initierile dacice si unii cred ca aceasta era pestera lui Zamolxe. Chiar si printre calugarii care locuiesc acolo la schit in ultimii ani circula povesti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct in Shambala, lumea nevazuta a inteleptilor...
.
„Eram un grup destul de mare si am meditat in intuneric perfect. La inceput acest lucru era inconfortabil, dar cu timpul am inceput sa percep intunericul ca pe ceva viu, cald si chiar usor luminos. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai sigur pe mine si protejat. Sinteam ca acel intuneric este un fel de bariera din ce in ce mai fragila intre mine si alte lumi. Mi-am dorit atunci foarte intens, din tot sufletul, sa translatez in lumea Shambalei. Launtric, a fost ca un fel de aruncare, ca si cum m-am aruncat cu pieptul inainte pentru a sparge acea bariera subtila. Am simtit imediat cum ea s-a rupt si apoi instantaneu am fost catapultat intr-o lume plina de lumina si culoare. Am certitudinea ca aceasta a fost o proiectie autentica in lumea Shambalei, pentru ca ulterior am avut posibilitatea sa experimentez foarte mult in diferite circumstante proiectii astrale in Shambala.” (Bogdan, 25 ani)
.
Langa Pestera Ialomitei mai exista o mica pestera unde mai multi yoghini au mers sa realizeze meditatii, in special urmarind comuniunea cu lumea Shambalei.
.
„Am fost sa meditam in aceasta pestera impreuna cu un grup de prieteni, trei dintre noi eram inauntru si meditam, iar ceilalti doi erau la intrarea pesterii si se odihneau. La un moment dat am inceput sa auzim voci – toti cei trei care eram in pestera si meditam am avut aceleasi perceptii cu o acuretete si similitudine uluitoare pentru noi. Se auzeau deci tot felul de voci in special barbatesti, ca si cum erau mai multi oameni stransi la o adunare. Vocile se auzeau din ce in ce mai aproape, noi la inceput am crezut chiar ca era cineva la intrarea pesterii si apoi ca au intrat in pestera, dar colegii nostri de afara ne-au asigurat de faptul ca nu fusese nimeni si ca ei au mentinut o liniste perfecta. Ne-am dat seama apoi ca nu intelegem limba in care vorbesc acei oameni, desi ne parea foarte familiara. Apoi s-a facut brusc liniste si apoi la un moment dat a inceput un fel de ritual insotit de incantatii care practic ne-au indus la toti o stare de transa pentru cateva ore. Eram siguri, nu stiam de ce, ca e vorba de un ritual pentru pacea pe Pamant(...) in noaptea aceea am dormit cu totii la gura pesterii si am avut vise extraordinar de frumoase, in care se facea ca hoinaream prin lumea Shambalei.” (Cristina, 30 ani)
.
Insula serpilor
.
Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu inchinat lui Apollo pe care insa rusii l-au demontat piatra cu piatra si au transportat bucatile la Moscova in secolul XIX si astfel vestigiile au disparut complet.Insula serpilor sau Insula Alba este strans legata de traditia Shambalei si, din acest punct de vedere, faptul ca administratia Constantinescu a cedat in mod absurd aceasta insula Ucrainei este cel putin bizar.Desi acum acolo nu mai este nimic, probabil memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci cand va fi din nou permis sa se viziteze aceasta insula.
.

Histria
.
Cetatea de pe malul marii unde s-a dezvoltat in antichitate o traditie infloritoare... si aceasta, ca si cea de la Sarmisegetuza, mult anterioara istoriei oficial recunoscute. si foarte diferita de ceea ce se invata la scoala la istorie.Faptul ca aici a existat o traditie spirituala puternica si autentica este usor resimtit in meditatii, iar rezonanta cu lumea Shambalei este si acum vie.
.
„Atunci cand ne-am apropiat de Histria, pe soseaua spre Constanta, am remarcat cu incantare tot felul de manifestari luminoase de exceptie pe cer. Raze care se conturau intr-un mod mirific, curcubee, explozii de culori. Desi nu intentionam deloc sa vizitam Histria, am simtit ca toate aceste manifestari erau un semn special pentru noi. Asa ca ne-am dus pana la ruinele cetatii. Acolo, intr-o stare de contemplare profunda, am simtit cum cerurile se deschid pentru noi. Spontan, am inceput sa facem meditatie de comuniune cu lumea Shambalei. Am simtit foarte clar raspunsul plin de gratie al Regelui Lumii si in momentul in care am deschis ochii ne-a incantat sufletele un nou curcubeu. Am interpretat acest curcubeu ca pe un semn divin, ca pe acea punte care leaga lumea fizica de lumile nevazute. A fost un moment extraordinar de frumos, de neuitat.” (Alin, 40 ani)
.
Preluat de la ... http://www.esoterism.ro/