Un fenomen cel puţin ciudat este întâlnit în Valea Jiului încă de luni dimineaţa, după ce, odată cu venirea ploilor, un curcubeu s-a arcuit peste cerul localităţii.
Are capătul de formare în vârful Parângului şi se termină dincolo graniţa Petroşaniului, ca o cupolă care îmbrăţişează localitatea. Îşi face apariţia aproape în acelaşi loc, parcă special ales, deoarece este vizibil din toate colţurile oraşului. Explozia de culoare rămâne perioade foarte lungi de timp în văzduh, iar când dispare, o face doar pentru câteva clipe, încât ai spune că îi obligă pe oameni să se uite spre cer. Ceea ce şi fac!
Acest curcubeu, numit şi „supranumerar”, în apariţiile sale, de multe ori, mai include unul mai puţin conturat. Este un fenomen rar şi misterios, încât nu a putut fi explicat pe deplin de oamenii de ştiinţă. Bătrânii îşi spun legendele şi cred că este un semn bun, că Dumnezeu se uită din cer la oameni şi că este semn de pace. „Vine după vijelie tot timpul, nu? Este semn bun. Şi Vechiul Testament spune că Dumnezeu a trimis ca semn un curcubeu Noe, să-i spună că potopul s-a terminat. Moşii ne povesteau că mai apare când se deschid uşile Raiului, pentru ca sufletele bune să ajungă în cer”, spun vârstnicii. Tinerii sunt mai pragmatici şi cred că este doar un fenomen meteorologic, un spectacol de culoare care atrage privirile.
Şi totuşi, curcubeul este sâmburele multor legende, aproape că nu există cultură de pe glob care să nu aibă o poveste despre el. Germanicii cred că este calea sufletelor, japonezii îl văd ca un pod plutitor al cerului, iar o legendă poloneză spune că îngerii lasă aur la capetele curcubeului. Dar nimeni nu a ajuns vreodată la capătul lui, pentru că, pe măsură ce te apropii de el, acesta se depărtează. (M. Gânju)
11 noiembrie 2010
Sursa: mesagerulhunedorean.ro
Un curcubeu sta de trei zile pe cer, la Petrosani
Are capătul de formare în vârful Parângului şi se termină dincolo graniţa Petroşaniului, ca o cupolă care îmbrăţişează localitatea. Îşi face apariţia aproape în acelaşi loc, parcă special ales, deoarece este vizibil din toate colţurile oraşului. Explozia de culoare rămâne perioade foarte lungi de timp în văzduh, iar când dispare, o face doar pentru câteva clipe, încât ai spune că îi obligă pe oameni să se uite spre cer. Ceea ce şi fac!
Acest curcubeu, numit şi „supranumerar”, în apariţiile sale, de multe ori, mai include unul mai puţin conturat. Este un fenomen rar şi misterios, încât nu a putut fi explicat pe deplin de oamenii de ştiinţă. Bătrânii îşi spun legendele şi cred că este un semn bun, că Dumnezeu se uită din cer la oameni şi că este semn de pace. „Vine după vijelie tot timpul, nu? Este semn bun. Şi Vechiul Testament spune că Dumnezeu a trimis ca semn un curcubeu Noe, să-i spună că potopul s-a terminat. Moşii ne povesteau că mai apare când se deschid uşile Raiului, pentru ca sufletele bune să ajungă în cer”, spun vârstnicii. Tinerii sunt mai pragmatici şi cred că este doar un fenomen meteorologic, un spectacol de culoare care atrage privirile.
Şi totuşi, curcubeul este sâmburele multor legende, aproape că nu există cultură de pe glob care să nu aibă o poveste despre el. Germanicii cred că este calea sufletelor, japonezii îl văd ca un pod plutitor al cerului, iar o legendă poloneză spune că îngerii lasă aur la capetele curcubeului. Dar nimeni nu a ajuns vreodată la capătul lui, pentru că, pe măsură ce te apropii de el, acesta se depărtează. (M. Gânju)
11 noiembrie 2010
Sursa: mesagerulhunedorean.ro
