In perioada 22-24 august 2008 stramosii daci in frunte cu Zamolxis si Decebal ne-au chemat, prin gura maestrei Melfior Ra (http://melfior-ra.ro/), la Deva - Sarmizegetusa-Regia.
Melfior Ra, invatator in noua energie, indrumator spiritual haric al neamului romanesc de inalta tinuta morala, va invita sa intrati in Spatiul Sacru al Muntilor Orastiei pe un drum de initiere spirituala, ghidata de Arhanghelul neamului romanesc si marile Entitati de Lumina ale zonei Sarmizegetusa-Regia.
Strajuit de Dealul Cetatii, orasul Deva si-a conturat de-a lungul timpului o personalitate proprie, care l-a propulsat la un loc de cinste in randul municipiilor Romaniei. Cu toate ca influentele statelor vest europene se fac din ce in ce mai simtite in toate judetele romanesti, in care orasele si municipiile sunt invadate de constructii impunatoare cu o arhitectura moderna, municipiul Deva este una dintre localitatile care mai pastreaza inca un aer de burg medieval. Misterul istoriei vestigiilor si monumentelor vechiului oras de pe Mures se impleteste armonios cu farmecul cladirilor, magazinelor si cafenelelor moderne. (http://www.primariadeva.ro/)
Ne desprindem de aceasta atmosfera si revenim in prezent, imortalizam pe filmul interior cat si pe filmul aparatului foto imagini ale castelului, ne luam ramas bun de la familia Huniazilor si ne imbarcam in nava noastra terestra pornind pe sarpele soselei care ne-a condus catre urmatorul obiectiv din itinerariul nostru spiritual.
MANASTIREA PRI
SLOP este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara. De aproape şapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania.
Aşezată într-o poiană foarte frumoasă, Mănăstirea Prislop se află la 13 km de Haţeg. A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de Părintele Nicodim, considerat astăzi drept reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc la începutul Evului Mediu. El a venit în Ţara Românească, unde mai ctitorise mănăstirile Tismana şi Vodiţa.
Al doilea ctitor al mănăstirii a fost Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise. Basarab, refugiată în Transilvania după moartea tatălui său. Se zice că Domniţa Zamfira era foarte bolnavă când a venit la Prislop şi s-a vindecat bând apă din izvorul cu puteri tămăduitoare din curtea mănăstirii. De altfel, mormântul ei se află în pronaosul bisericii.
Avutul cel mai de preţ al mănăstirii este Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dăruită tot de Domniţa Zamfira în 1580, când s-a încheiat reconstruirea bisericii.
Unul din stareţii mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani Mitropolit al Transilvaniei. Mănăstirea a avut, de-a lungul vremii, o existenţă zbuciumată. A fost incendiată, în 1762, din ordinul generalului Bucow, iar călugării ortodocşi au fost alungaţi. Apoi, două secole a aparţinut greco-catolicilor. A revenit la cultul iniţial în octombrie 1948. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înfiinţat, în incinta ei, Seminarul Teologic Monahal „Sfânta Ecaterina”, cu o durată de şcolarizare de cinci ani.
Cum treci portile manastirii se desfasoara in fata ta aleea ce duce spre biserica. In partea stanga sunt chiliile si alte cladiri utilitare iar in partea dreapta gradina in care traiesc in simbioza perfecta flori, tuia, pomi fructiferi si copacii padurii. Biserica este micuta dar delicata si madesta. Nu are picturi murale ci icoanele sunt pe tablori pictate. Mergem apoi la grota in care se afla icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul si icoana lui Ioan de la Prislop. Pelerinajul nostru se incheie la marmantul parintelui Arsenie Boca care se odihneste alaturi de alte maicute in cimitirul manastirii.
Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 28 septembrie 1910 in comuna Vata de Sus, judetul Hunedoara. De mic copil manifesta inclinatie spre studiu si spre artele frumoase. Urmeaza cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu ale facultatii de Belle Arte din Bucuresti si pentru doi ani cursurile Facultatii de Medicina din Cluj, pe care insa nu le incheie.
Intre anii 1938-1939 face un pelerinaj la muntele Athos de unde, revenind in tara se inchinoviaza in anul 1939 la manastirea Sambata de Sus si la scurt timp este hirotonit diacon si preot.
In 1948, la indemnul mitropolitului Nicolae Balan se muta la Prislop pentru a reinvia viata monahala din aceasta manastire distrusa de generalul Bucow. Aici intemeiaza o obste de maici si vietuieste pana in 1959 cand i se stabileste domiciliul fortat la Bucuresti si lucreaza timp de 10 ani la pictura bisericii din Draganescu. Ultima parte a vietii si-o petrece la Sinaia, unde obstea manastirii Prislop, se reorganizeaza.
S-a mutat la Domnul in 28 noiembrie 1989 la Sinaia si a fost inmormantat dupa dorinta proprie la manastirea Prislop la 4 decembrie 1989.
Manastirea Prislop
http://www.geraico.ro/ob_turistice/prislop.htmo.ro/ob_turistice/prislop.htm/ob_turistice/prislop.htm
Inainte de plecare ne-am potolit setea la izvorul ce susura in curtea manastirii la umbra unui copac maret. Astfel incarcati cu energia apei si a manastirii Prislop am pornit spre ultimul popas pentru acea zi
SARMIZEGETU
SA-ULPIA TRAIANA - orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica - Forul. Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si l
a vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni.
Cu aceste date istorice in memorie am pasit in incinta ruinelor vechiului oras. Ghidul ne-a vorbit despre amfiteatru, arena in care aveau loc lupte cu gladiatori, templul zeitei Nemesis, forum. Ne-am asezat apoi pe iarba si am stat in meditatie tacuta ascultand linistea. In jurul ruinelor se gaseau case frumoase iar la orizont se vedeau crestele muntilor.
Sarmizegetusa-Ulpia Traiana
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.htmlromania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa
http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=356&more=1&c=1&tb=1&pb=11&tb=1&pb=1
Ne suim in autocar cu destinatia Costesti unde se gasea hotelul. Acum era tacere fiecare fiind adancit in ganduri. Se facea bilantul unei zile de istorie condensata in imagini impregnate pe retina, in energia antica care te coplesea.
Ne-am cazat in came
re si ne-am odihnit putin pentu ca evenimentele zilei inca nu luasera sfarsit. Urma, ca la fiecare tabara, Carnavalul bucuriei revederii, reunirii prietenilor/fratilor din toate colturile tarii. Cu ocazia acestor intalniri imbinam utilul cu placutul pentru ca ne indeplineam misiunea de lucratori in lumina prin meditatiile/afirmatiile/invocatiile noastre dar traim si bucuria de fi impreuna, de a schimba impresii, de a dansa, de
a canta.
La carnaval si-au facut aparitia catelul Azorel, lupul si lupoaica, mos Craciun, moartea in doua ipostaze, Scufita Rosie, o tndianca, Zamolxe, un pugilist, o pereche de tigani, Cleopatra, o doamna spaniola. Toti s-au straduit sa fie cei mai buni si intr-adevar misiunea juriului care a monitorizat travestirile a fost dificila. Pana la urma toti au fost premiati asa cum se si cuvenea. Toate costumele au fost originale.
Tarziu in noapte ne-am hotarat sa mergem la culacare dupa o zi plina de evenimente si imagini care se derulau intr-un film ametitor pe ecranul mintii.
Dimineata, dupa ce am terminat treburile matinale, am inceput sa astept la fereastra camerei, rasaritul soarelui. .... Cititi/vizionati eseul “SOARELE IUBESTE ROMANIA” la adresa http://pulberedestele.blogspot.com/
Ne-am str
ans in curtea cabanei in asteptarea vehiculelor care urmau sa ne transporte spre SARMISEGETUSA-REGIA - acest complex de sanctuare situat la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial, departe de ochii neinitiatilor, care pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice.
In sfarsit au aparut si “vehiculele spatio-temporale” – trei carute trase de « n » cai putere ai tractoraselor, cu «fotolii » din blana de lemn. Asta nu ne-a impiedicat sa ne suim veseli in carute si sa pornim la drum insotiti de glume si ras.
Drumul (25 Km), desi cam bolovanos si colbuit, serpuieste printre munti acoperiti de paduri, este insotit de parauri ce-si canta doina printre pietre si plante. In poienite cateva vite pasc linistite iarba delicioasa ce se transforma in lapte gustos si hranitor. Gospodariile taranesti sunt foarte rare. Aici salbaticia muntilor si a padurii troneaza linistita. Din cand in cand mai vin vizitatori, ca noi, iar glasurile rasuna ca un ecou.
Dupa aproximativ doua ore de mers (nu am masurat timpul pentru ca aveam la dispozitie tot timpul din lume) am ajuns la Cetate grandioasa capitala a Statului Dac.
Am pasit cu emotie si piosenie pe pietrele presarate in poiana vasta. Ne-am descaltat sa sa simtim pamantul mai aproape, sa simtim energia stramosilor. Ne-am acordat fiecare cu energia locului trecand in revista sanctuarele, palpand pietrele si imortalizand pe pelicula frumusetea locului.
Dupa ce am servit masa, desi eram dupa o zi plina, nu am avut rabdare sa stam in camere si ne-am facut siesta plimbandu-ne prin imprejurimi in asteptarea serii cand aprindeam focul de tabara. Barbatii adunau de zor lemne pe care le aranjau frumos in forma de con iar in jurul orei 21 s-au auzit primele trosnituri de lemn aprins de foc. Valvataia s-a ridicat repede spre cer luminand in rosu noaptea. Ne-am asezat in jurul focului canatand, recitand poezii, glumind. Din inaltimi puzderie de stele ne priveau iar printre noi, dansau si se bucurau numeroase entitati. Am stat pana tarziu in noapte cand focul s-a stins incet, incet.
Dimineata, am constatat cu regret ca este ultima zi de tabara. Inima dorea sa mai stea pe aceste meleaguri in compania prietenilor. Si natura era alaturi de noi in tristete deoarece cerul se acoperise de nori, crestele muntilor erau in ceata iar soarele nu se zarea deloc. Dar ne-am revenit si ne-am spus ca mai sunt si alte ocazii cand ne vom reantalni. Soarele si-a arat fata in timp ce urcam intr-o poienita in drumul spre cetatea Blidaru. Aici ne-am asezat in cerc si ne-am facut meditatia/invocatia/afirmatia timp de o ora dupa care ne-am despartit in trei grupuri si fiecare a mers unde l-a indemnat inima. Un grup a ramas in poienita, un altul a mers la cetatea Costesti iar eu impreuna cu inca cincisprezece frati am pornit prin padure spre cetatea
BLIDARU - “Situata pe culmea Blidarului (703 m), este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, fiind intins pe un platou de aproape 6000 mp. Strajuind malul stang al Apei Gradistei, la fel ca si cetatea Costesti, fortificatia de la Blidaru cuprinde de fapt doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice.
Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonica militara, intrarea se facea prin turnul I, astfel conceput incat sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului, silindu-l sa coteasca spre dreapta si sa-si expuna flancul loviturilor. In interior se pastreaza urmele unui turn-locuinta.
Spre vest de prima cetate a fost construita apoi cetatea a doua, avand forma pentagonala. Atrage atentia aici sistemul platformelor de lupta de pe laturile de nord si de vest, cu adevarate mici cazemate.
Aprovizionarea cu apa a acetatii era asigurata printr-o monumentala cisterna patrulatera, cu ziduri duble sau intreite, adanca de peste 5m, construita in partea de nord-vest. Deosebit de interesanta este pardoseala cisternei, alcatuita dintr-un "ciment" avand in compozitia sa mortar, cenusa si carbune de lemn. Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, a fost scos la iveala un turn de paza care asigura din acest loc strategic, numit Poiana Pertii, o larga vizibilitate, dominand imprejurimile.”
http://atlass.wordpress.com/2007/02/11/cetatea-de-la-blidaru/
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/blidaru.htm
Poteca spre cetate mergea serpuit prin padurea umbroasa intr-o panta nu prea abrupta. Ne-am rasfirat ca niste perle de lumina de-a lungul drumului privind si admirind copacii, lumina soarelui filtrata printre frunze si crengi ce facea o atmosfera de vis. Numai ca totul era real si, cativa muri si aluni intalniti in cale, ne-au oferit cu generozitate fructele lor. Dupa aproximativ o ora am trecut “parleazul” in cetatea Blidaru. Era o poiana larga plina de iarba printre ruinele antice, iar presarate ici si colo cateva capite de fan isi raspandeau aroma de flori si te imbiau sa dormi langa ele. Ne-am raspandit in poiana acordandu-ne cu energia cetatii fiecare cum a simtit. Apoi am format un cerc cu un patrat in mijloc si ne-am inceput meditatia. Cerul se inseninase iar Soarele ne privea din inalt, de deasupra capetelor noastre, raspandind puzderie de stelute luminoase ce curgeau peste noi. Am multumit printr-o inclinare a capului atat Soarelui cat si Entitatilor care au fost alaturi de noi.
Vioi si usori ca niste fulgi de nea am coborat spre cabana. Numai la cateva minute dupa sosirea noastra a inceput ploaia, mai intai marunta, “mocaneasca”, intetindu-se mai apoi. Nnatura a tinut cu noi si ne-a lasat sa ne ducem misiunea pana la capat. Dupa vreo daua ore ploaia s-a oprit lasand in urma ei o racoare placuta si miros de pamant reavan.
O atmosfera perfecta pentru drumul de intoarcere acasa cand SOARELE ne-a salutat cu trei curcubee la distanta de cativa kilometri unul de altul. Din pacate, din mersul masinii, nu am reusit sa surprind decat o frantura din ultimul curcubeu.
Dar ele raman in inima noastra ca reamintire ca SOARELE IUBESTE ROMANIA. http://pulberedestele.blogspot.com/
PACE, LUMINA, IUBIRE
EM
Melfior Ra, invatator in noua energie, indrumator spiritual haric al neamului romanesc de inalta tinuta morala, va invita sa intrati in Spatiul Sacru al Muntilor Orastiei pe un drum de initiere spirituala, ghidata de Arhanghelul neamului romanesc si marile Entitati de Lumina ale zonei Sarmizegetusa-Regia.
Strajuit de Dealul Cetatii, orasul Deva si-a conturat de-a lungul timpului o personalitate proprie, care l-a propulsat la un loc de cinste in randul municipiilor Romaniei. Cu toate ca influentele statelor vest europene se fac din ce in ce mai simtite in toate judetele romanesti, in care orasele si municipiile sunt invadate de constructii impunatoare cu o arhitectura moderna, municipiul Deva este una dintre localitatile care mai pastreaza inca un aer de burg medieval. Misterul istoriei vestigiilor si monumentelor vechiului oras de pe Mures se impleteste armonios cu farmecul cladirilor, magazinelor si cafenelelor moderne. (http://www.primariadeva.ro/)
Au raspuns chemarii lucratori in lumina din toate colturile tarii si ne-am strans din nou in tabara initiatica Sarmizegetusa-Regia la Deva – Costesti.
Am sosit din cele patru zari cu trenul sau masina si ne-am dat intalnire la gara unde urma sa vina autocarul. Desi eram majoritatea dupa o noapte alba, veselia si bucuria revederii sau placerea de a cunoaste noi prieteni/frati a alungat si ultima picatura de somn sau discofort si cu ajutorul unei cafele aburind in racoarea diminetii.
La prima vedere si atat cat am vazut din punctul unde ma aflam pot spune ca mi-
a placut orasul. Este inconjurat de muntii Orastiei impaduriti cu paduri de foiase de unde ozonul improspateaza aerul orasului si umple de sanatate locuitorii care, acum, la ora diminetii merg grabiti spre locurile de munca. Strazile din jurul garii sunt curate, marginite de straturi cu flori , flori care impodobesc si balcoanele blocurilor. Un orasel mic, linistit dar cu multa incarcatura istorica, aici aflandu-se vechea cetate a Devei construita prin anul 1241, iar la cativa kilometri distanta sunt vestigiile istorice ale Sarmizegetusa-Ulpia-Traiana, Sarmizegetusa-Regia, castelul Huniazilor.
Asa ca ne-am imbarcat in autocar nerabdatori sa vedem aceste locuri istorice si sa luam contact cu energiile ancestrale ale stramosilor nostri daci. Ca nu intamplator suntem reancarnati in Romania in aceasta era a schimbarii, a inaltarii, asa cum nimic nu este intamplator in vietile noastre.
Primul drum, asa cum se si cuv
enea, l-am facut la CETATEA DEVEI. Ea a fost construita pe un con vulcanic si troneaza de la o inaltime de 371 m orasul rasfirat in jurul ei.
La cetate se urca cu telecabina pe sina. Este o panta destul de abrupta. De la fereastra cabinei vezi cum, pe masura ce urci, casele se micsoreaza in schimb perspectiva se largeste si poti vedea orasul in ansamblu. Ajunsi in varf ne intampina zidurile cetatii ale caror pietre au asistat de acolo, de sus, la derularea istoriei pe aceste meleaguri. Au vazut si au simtit multe evenimente, vesele sau triste, ale stramosilor ce au trait aici. Din pacate nu am putut vizita incinta cetatii deoarece erau echipele de restaurare care lucrau in acel moment.
Dupa ce am mai facut un tur vizual asupra orasului si muntilor care inconjurau cetatea pana la orizont, ne-am luat ramas bun imortalizand pe fotografii imaginile care ne-au impresionat pentru aducere aminte. Iarna, cand zapada acopera totul si frigul ne tine tintuiti in casa, incepi sa derulezi pe ecranul monitorului aceste imagini si imediat esti pe aceste meleaguri simtindu-le parfumul si caldura soarelui de vara.
Cetatea Devei
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/mt_deva.html
Pornim iarasi la drum. In masina se canta, se spun glume, ne bucuram de companie si frumusetea locurilor prin care trecem in drum spre urmatorul nostru popas.
CASTELUL HU
NIAZILOR unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa, (numit uneori si castelul Corvinestilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. Castelul a fost daruit de catre regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatal lui Iancu de Hunedoara.
Acesta ne intampina cu turlele sale inalte la capatul aleii pavate cu dale din piatra din curtea interioara. Vizitam pe rand Sala Cavalerilor unde sunt expuse arme si armuri din acele vremuri, un tablou cu o scena de lupta, Sala Dietei unde trona o masa lunga si jilturi frumos sculptate, Sala Cristaleor , Sala Stegurilor asezate pe stalpii care sustin cupole frumos arcuite in stil gotic, Sala de Vanatoare unde erau expuse trofeele. Mi-au placut vitraliile de o simplitate eleganta, vasele din portelan, macheta castelului, Sala Dietei.
In curtea castelului nu departe de capela se afla o fantana adanca de 30 de metri despre care se spune ca ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, in schimbul promisiunii ca vor fi eliberati daca vor ajunge la stratul de apa. Dupa 15 ani , cand au terminat fantana, stapani castelului nu s-au tinut de promisiune. Legenda spune ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, inscriptia se traduce astfel "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".
Piatra din care este construit castelul, obiectele expuse, arhitectura te faceau sa te intorci cu gandul la epoca medievala cu cavaleri imbracati in armuri ce se intreceau in turniruri sau se luptau pentru apararea cetatii cu lanci si sabii in tropot de cai si sunet de corn.
Castelul Huniazilor
http://www.castelulcorvinilor.ro/castelulcorvinilor/castel.html
Am sosit din cele patru zari cu trenul sau masina si ne-am dat intalnire la gara unde urma sa vina autocarul. Desi eram majoritatea dupa o noapte alba, veselia si bucuria revederii sau placerea de a cunoaste noi prieteni/frati a alungat si ultima picatura de somn sau discofort si cu ajutorul unei cafele aburind in racoarea diminetii.
La prima vedere si atat cat am vazut din punctul unde ma aflam pot spune ca mi-
a placut orasul. Este inconjurat de muntii Orastiei impaduriti cu paduri de foiase de unde ozonul improspateaza aerul orasului si umple de sanatate locuitorii care, acum, la ora diminetii merg grabiti spre locurile de munca. Strazile din jurul garii sunt curate, marginite de straturi cu flori , flori care impodobesc si balcoanele blocurilor. Un orasel mic, linistit dar cu multa incarcatura istorica, aici aflandu-se vechea cetate a Devei construita prin anul 1241, iar la cativa kilometri distanta sunt vestigiile istorice ale Sarmizegetusa-Ulpia-Traiana, Sarmizegetusa-Regia, castelul Huniazilor.Asa ca ne-am imbarcat in autocar nerabdatori sa vedem aceste locuri istorice si sa luam contact cu energiile ancestrale ale stramosilor nostri daci. Ca nu intamplator suntem reancarnati in Romania in aceasta era a schimbarii, a inaltarii, asa cum nimic nu este intamplator in vietile noastre.
Primul drum, asa cum se si cuv
enea, l-am facut la CETATEA DEVEI. Ea a fost construita pe un con vulcanic si troneaza de la o inaltime de 371 m orasul rasfirat in jurul ei.La cetate se urca cu telecabina pe sina. Este o panta destul de abrupta. De la fereastra cabinei vezi cum, pe masura ce urci, casele se micsoreaza in schimb perspectiva se largeste si poti vedea orasul in ansamblu. Ajunsi in varf ne intampina zidurile cetatii ale caror pietre au asistat de acolo, de sus, la derularea istoriei pe aceste meleaguri. Au vazut si au simtit multe evenimente, vesele sau triste, ale stramosilor ce au trait aici. Din pacate nu am putut vizita incinta cetatii deoarece erau echipele de restaurare care lucrau in acel moment.
Dupa ce am mai facut un tur vizual asupra orasului si muntilor care inconjurau cetatea pana la orizont, ne-am luat ramas bun imortalizand pe fotografii imaginile care ne-au impresionat pentru aducere aminte. Iarna, cand zapada acopera totul si frigul ne tine tintuiti in casa, incepi sa derulezi pe ecranul monitorului aceste imagini si imediat esti pe aceste meleaguri simtindu-le parfumul si caldura soarelui de vara.
Cetatea Devei
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/mt_deva.html
Pornim iarasi la drum. In masina se canta, se spun glume, ne bucuram de companie si frumusetea locurilor prin care trecem in drum spre urmatorul nostru popas.
CASTELUL HU
NIAZILOR unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa, (numit uneori si castelul Corvinestilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. Castelul a fost daruit de catre regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatal lui Iancu de Hunedoara.Acesta ne intampina cu turlele sale inalte la capatul aleii pavate cu dale din piatra din curtea interioara. Vizitam pe rand Sala Cavalerilor unde sunt expuse arme si armuri din acele vremuri, un tablou cu o scena de lupta, Sala Dietei unde trona o masa lunga si jilturi frumos sculptate, Sala Cristaleor , Sala Stegurilor asezate pe stalpii care sustin cupole frumos arcuite in stil gotic, Sala de Vanatoare unde erau expuse trofeele. Mi-au placut vitraliile de o simplitate eleganta, vasele din portelan, macheta castelului, Sala Dietei.
In curtea castelului nu departe de capela se afla o fantana adanca de 30 de metri despre care se spune ca ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, in schimbul promisiunii ca vor fi eliberati daca vor ajunge la stratul de apa. Dupa 15 ani , cand au terminat fantana, stapani castelului nu s-au tinut de promisiune. Legenda spune ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, inscriptia se traduce astfel "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".
Piatra din care este construit castelul, obiectele expuse, arhitectura te faceau sa te intorci cu gandul la epoca medievala cu cavaleri imbracati in armuri ce se intreceau in turniruri sau se luptau pentru apararea cetatii cu lanci si sabii in tropot de cai si sunet de corn.
Castelul Huniazilor
http://www.castelulcorvinilor.ro/castelulcorvinilor/castel.html
Ne desprindem de aceasta atmosfera si revenim in prezent, imortalizam pe filmul interior cat si pe filmul aparatului foto imagini ale castelului, ne luam ramas bun de la familia Huniazilor si ne imbarcam in nava noastra terestra pornind pe sarpele soselei care ne-a condus catre urmatorul obiectiv din itinerariul nostru spiritual.
MANASTIREA PRI
SLOP este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara. De aproape şapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania.Aşezată într-o poiană foarte frumoasă, Mănăstirea Prislop se află la 13 km de Haţeg. A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de Părintele Nicodim, considerat astăzi drept reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc la începutul Evului Mediu. El a venit în Ţara Românească, unde mai ctitorise mănăstirile Tismana şi Vodiţa.
Al doilea ctitor al mănăstirii a fost Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise. Basarab, refugiată în Transilvania după moartea tatălui său. Se zice că Domniţa Zamfira era foarte bolnavă când a venit la Prislop şi s-a vindecat bând apă din izvorul cu puteri tămăduitoare din curtea mănăstirii. De altfel, mormântul ei se află în pronaosul bisericii.
Avutul cel mai de preţ al mănăstirii este Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dăruită tot de Domniţa Zamfira în 1580, când s-a încheiat reconstruirea bisericii.
Unul din stareţii mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani Mitropolit al Transilvaniei. Mănăstirea a avut, de-a lungul vremii, o existenţă zbuciumată. A fost incendiată, în 1762, din ordinul generalului Bucow, iar călugării ortodocşi au fost alungaţi. Apoi, două secole a aparţinut greco-catolicilor. A revenit la cultul iniţial în octombrie 1948. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înfiinţat, în incinta ei, Seminarul Teologic Monahal „Sfânta Ecaterina”, cu o durată de şcolarizare de cinci ani.
Cum treci portile manastirii se desfasoara in fata ta aleea ce duce spre biserica. In partea stanga sunt chiliile si alte cladiri utilitare iar in partea dreapta gradina in care traiesc in simbioza perfecta flori, tuia, pomi fructiferi si copacii padurii. Biserica este micuta dar delicata si madesta. Nu are picturi murale ci icoanele sunt pe tablori pictate. Mergem apoi la grota in care se afla icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul si icoana lui Ioan de la Prislop. Pelerinajul nostru se incheie la marmantul parintelui Arsenie Boca care se odihneste alaturi de alte maicute in cimitirul manastirii.
Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 28 septembrie 1910 in comuna Vata de Sus, judetul Hunedoara. De mic copil manifesta inclinatie spre studiu si spre artele frumoase. Urmeaza cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu ale facultatii de Belle Arte din Bucuresti si pentru doi ani cursurile Facultatii de Medicina din Cluj, pe care insa nu le incheie.
Intre anii 1938-1939 face un pelerinaj la muntele Athos de unde, revenind in tara se inchinoviaza in anul 1939 la manastirea Sambata de Sus si la scurt timp este hirotonit diacon si preot.
In 1948, la indemnul mitropolitului Nicolae Balan se muta la Prislop pentru a reinvia viata monahala din aceasta manastire distrusa de generalul Bucow. Aici intemeiaza o obste de maici si vietuieste pana in 1959 cand i se stabileste domiciliul fortat la Bucuresti si lucreaza timp de 10 ani la pictura bisericii din Draganescu. Ultima parte a vietii si-o petrece la Sinaia, unde obstea manastirii Prislop, se reorganizeaza.
S-a mutat la Domnul in 28 noiembrie 1989 la Sinaia si a fost inmormantat dupa dorinta proprie la manastirea Prislop la 4 decembrie 1989.
Manastirea Prislop
http://www.geraico.ro/ob_turistice/prislop.htmo.ro/ob_turistice/prislop.htm/ob_turistice/prislop.htm
Inainte de plecare ne-am potolit setea la izvorul ce susura in curtea manastirii la umbra unui copac maret. Astfel incarcati cu energia apei si a manastirii Prislop am pornit spre ultimul popas pentru acea zi
SARMIZEGETU
SA-ULPIA TRAIANA - orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica - Forul. Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si l
a vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni.Cu aceste date istorice in memorie am pasit in incinta ruinelor vechiului oras. Ghidul ne-a vorbit despre amfiteatru, arena in care aveau loc lupte cu gladiatori, templul zeitei Nemesis, forum. Ne-am asezat apoi pe iarba si am stat in meditatie tacuta ascultand linistea. In jurul ruinelor se gaseau case frumoase iar la orizont se vedeau crestele muntilor.
Sarmizegetusa-Ulpia Traiana
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.htmlromania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa
http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=356&more=1&c=1&tb=1&pb=11&tb=1&pb=1
Ne suim in autocar cu destinatia Costesti unde se gasea hotelul. Acum era tacere fiecare fiind adancit in ganduri. Se facea bilantul unei zile de istorie condensata in imagini impregnate pe retina, in energia antica care te coplesea.
Ne-am cazat in came
re si ne-am odihnit putin pentu ca evenimentele zilei inca nu luasera sfarsit. Urma, ca la fiecare tabara, Carnavalul bucuriei revederii, reunirii prietenilor/fratilor din toate colturile tarii. Cu ocazia acestor intalniri imbinam utilul cu placutul pentru ca ne indeplineam misiunea de lucratori in lumina prin meditatiile/afirmatiile/invocatiile noastre dar traim si bucuria de fi impreuna, de a schimba impresii, de a dansa, de
a canta.La carnaval si-au facut aparitia catelul Azorel, lupul si lupoaica, mos Craciun, moartea in doua ipostaze, Scufita Rosie, o tndianca, Zamolxe, un pugilist, o pereche de tigani, Cleopatra, o doamna spaniola. Toti s-au straduit sa fie cei mai buni si intr-adevar misiunea juriului care a monitorizat travestirile a fost dificila. Pana la urma toti au fost premiati asa cum se si cuvenea. Toate costumele au fost originale.
Tarziu in noapte ne-am hotarat sa mergem la culacare dupa o zi plina de evenimente si imagini care se derulau intr-un film ametitor pe ecranul mintii.
Dimineata, dupa ce am terminat treburile matinale, am inceput sa astept la fereastra camerei, rasaritul soarelui. .... Cititi/vizionati eseul “SOARELE IUBESTE ROMANIA” la adresa http://pulberedestele.blogspot.com/
Ne-am str
ans in curtea cabanei in asteptarea vehiculelor care urmau sa ne transporte spre SARMISEGETUSA-REGIA - acest complex de sanctuare situat la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial, departe de ochii neinitiatilor, care pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice.In sfarsit au aparut si “vehiculele spatio-temporale” – trei carute trase de « n » cai putere ai tractoraselor, cu «fotolii » din blana de lemn. Asta nu ne-a impiedicat sa ne suim veseli in carute si sa pornim la drum insotiti de glume si ras.
Drumul (25 Km), desi cam bolovanos si colbuit, serpuieste printre munti acoperiti de paduri, este insotit de parauri ce-si canta doina printre pietre si plante. In poienite cateva vite pasc linistite iarba delicioasa ce se transforma in lapte gustos si hranitor. Gospodariile taranesti sunt foarte rare. Aici salbaticia muntilor si a padurii troneaza linistita. Din cand in cand mai vin vizitatori, ca noi, iar glasurile rasuna ca un ecou.
Dupa aproximativ doua ore de mers (nu am masurat timpul pentru ca aveam la dispozitie tot timpul din lume) am ajuns la Cetate grandioasa capitala a Statului Dac.
Am pasit cu emotie si piosenie pe pietrele presarate in poiana vasta. Ne-am descaltat sa sa simtim pamantul mai aproape, sa simtim energia stramosilor. Ne-am acordat fiecare cu energia locului trecand in revista sanctuarele, palpand pietrele si imortalizand pe pelicula frumusetea locului.
“Cetatea de la Gradistea Muncelului, grandioasa capitala a statului dac, se prezinta ca o incinta de aparare construita din blocuri de piatra, avand forma unui patrulater neregulat. Ea ocupa punctul cel mai inalt de pe Dealul Gradistei, la 1200 m altitudine. Pe laturile de est si de vest, cetatea are cate o poarta. Drumul spre interiorul incintei este pavat cu piatra de rau.
La 100 m este de cetate, pe doua terase, se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele (doua sanctuare circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele).
Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas cu numele regilor Scorilo si Decebal. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.
Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unei rezistente eroice opuse de catre acestia, romanii au instalat in cetate o garnizoana, formata din detasamente ale legiunii a IV-a Flavia Felix.”
La 100 m este de cetate, pe doua terase, se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele (doua sanctuare circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele).
Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas cu numele regilor Scorilo si Decebal. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.
Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unei rezistente eroice opuse de catre acestia, romanii au instalat in cetate o garnizoana, formata din detasamente ale legiunii a IV-a Flavia Felix.”
Ne-am asezat in s
anctuarul mare rotund formand un cerc de inimi ce pulsau acordate la inima stramosilor daci. Am inceput workshop-ul prin meditaii/invocatii/afirmatii pentru deschiderea portalului de lumina. Noi suntem coloane de lumina intre cer si pamant si, in momentul cand suntem reuniti in m
editatie, se deschide un vortex prin care Lumina Cerului curge in miezul Pamantului. Dupa o pauza ne continuam meditatiile pe Soarele de andezit. Timpul a trecut repede si am constatat ca trebuie sa plecam. Ne luam ramas bun de la stramosii care au fost prezenti in jurul nostru, ne impartasim de la izvorul sfant din poiana si, insotiti de soarele care ne zambea si ne binecuvanta, ne intoarcem la cabana.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmizegetusa_RegiaRegia
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/sarmis.htm
anctuarul mare rotund formand un cerc de inimi ce pulsau acordate la inima stramosilor daci. Am inceput workshop-ul prin meditaii/invocatii/afirmatii pentru deschiderea portalului de lumina. Noi suntem coloane de lumina intre cer si pamant si, in momentul cand suntem reuniti in m
editatie, se deschide un vortex prin care Lumina Cerului curge in miezul Pamantului. Dupa o pauza ne continuam meditatiile pe Soarele de andezit. Timpul a trecut repede si am constatat ca trebuie sa plecam. Ne luam ramas bun de la stramosii care au fost prezenti in jurul nostru, ne impartasim de la izvorul sfant din poiana si, insotiti de soarele care ne zambea si ne binecuvanta, ne intoarcem la cabana.http://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmizegetusa_RegiaRegia
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/sarmis.htm
Dupa ce am servit masa, desi eram dupa o zi plina, nu am avut rabdare sa stam in camere si ne-am facut siesta plimbandu-ne prin imprejurimi in asteptarea serii cand aprindeam focul de tabara. Barbatii adunau de zor lemne pe care le aranjau frumos in forma de con iar in jurul orei 21 s-au auzit primele trosnituri de lemn aprins de foc. Valvataia s-a ridicat repede spre cer luminand in rosu noaptea. Ne-am asezat in jurul focului canatand, recitand poezii, glumind. Din inaltimi puzderie de stele ne priveau iar printre noi, dansau si se bucurau numeroase entitati. Am stat pana tarziu in noapte cand focul s-a stins incet, incet.
Dimineata, am constatat cu regret ca este ultima zi de tabara. Inima dorea sa mai stea pe aceste meleaguri in compania prietenilor. Si natura era alaturi de noi in tristete deoarece cerul se acoperise de nori, crestele muntilor erau in ceata iar soarele nu se zarea deloc. Dar ne-am revenit si ne-am spus ca mai sunt si alte ocazii cand ne vom reantalni. Soarele si-a arat fata in timp ce urcam intr-o poienita in drumul spre cetatea Blidaru. Aici ne-am asezat in cerc si ne-am facut meditatia/invocatia/afirmatia timp de o ora dupa care ne-am despartit in trei grupuri si fiecare a mers unde l-a indemnat inima. Un grup a ramas in poienita, un altul a mers la cetatea Costesti iar eu impreuna cu inca cincisprezece frati am pornit prin padure spre cetatea
BLIDARU - “Situata pe culmea Blidarului (703 m), este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, fiind intins pe un platou de aproape 6000 mp. Strajuind malul stang al Apei Gradistei, la fel ca si cetatea Costesti, fortificatia de la Blidaru cuprinde de fapt doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice.
Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonica militara, intrarea se facea prin turnul I, astfel conceput incat sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului, silindu-l sa coteasca spre dreapta si sa-si expuna flancul loviturilor. In interior se pastreaza urmele unui turn-locuinta.
Spre vest de prima cetate a fost construita apoi cetatea a doua, avand forma pentagonala. Atrage atentia aici sistemul platformelor de lupta de pe laturile de nord si de vest, cu adevarate mici cazemate.
Aprovizionarea cu apa a acetatii era asigurata printr-o monumentala cisterna patrulatera, cu ziduri duble sau intreite, adanca de peste 5m, construita in partea de nord-vest. Deosebit de interesanta este pardoseala cisternei, alcatuita dintr-un "ciment" avand in compozitia sa mortar, cenusa si carbune de lemn. Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, a fost scos la iveala un turn de paza care asigura din acest loc strategic, numit Poiana Pertii, o larga vizibilitate, dominand imprejurimile.”
http://atlass.wordpress.com/2007/02/11/cetatea-de-la-blidaru/
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/blidaru.htm
Poteca spre cetate mergea serpuit prin padurea umbroasa intr-o panta nu prea abrupta. Ne-am rasfirat ca niste perle de lumina de-a lungul drumului privind si admirind copacii, lumina soarelui filtrata printre frunze si crengi ce facea o atmosfera de vis. Numai ca totul era real si, cativa muri si aluni intalniti in cale, ne-au oferit cu generozitate fructele lor. Dupa aproximativ o ora am trecut “parleazul” in cetatea Blidaru. Era o poiana larga plina de iarba printre ruinele antice, iar presarate ici si colo cateva capite de fan isi raspandeau aroma de flori si te imbiau sa dormi langa ele. Ne-am raspandit in poiana acordandu-ne cu energia cetatii fiecare cum a simtit. Apoi am format un cerc cu un patrat in mijloc si ne-am inceput meditatia. Cerul se inseninase iar Soarele ne privea din inalt, de deasupra capetelor noastre, raspandind puzderie de stelute luminoase ce curgeau peste noi. Am multumit printr-o inclinare a capului atat Soarelui cat si Entitatilor care au fost alaturi de noi. Vioi si usori ca niste fulgi de nea am coborat spre cabana. Numai la cateva minute dupa sosirea noastra a inceput ploaia, mai intai marunta, “mocaneasca”, intetindu-se mai apoi. Nnatura a tinut cu noi si ne-a lasat sa ne ducem misiunea pana la capat. Dupa vreo daua ore ploaia s-a oprit lasand in urma ei o racoare placuta si miros de pamant reavan.
O atmosfera perfecta pentru drumul de intoarcere acasa cand SOARELE ne-a salutat cu trei curcubee la distanta de cativa kilometri unul de altul. Din pacate, din mersul masinii, nu am reusit sa surprind decat o frantura din ultimul curcubeu.
Dar ele raman in inima noastra ca reamintire ca SOARELE IUBESTE ROMANIA. http://pulberedestele.blogspot.com/
PACE, LUMINA, IUBIRE
EM
