Tabara Initiatica Sarmizegetusa-Regia (EM)

In perioada 22-24 august 2008 stramosii daci in frunte cu Zamolxis si Decebal ne-au chemat, prin gura maestrei Melfior Ra (http://melfior-ra.ro/), la Deva - Sarmizegetusa-Regia.

Melfior Ra, invatator in noua energie, indrumator spiritual haric al neamului romanesc de inalta tinuta morala, va invita sa intrati in Spatiul Sacru al Muntilor Orastiei pe un drum de initiere spirituala, ghidata de Arhanghelul neamului romanesc si marile Entitati de Lumina ale zonei Sarmizegetusa-Regia.

Strajuit de Dealul Cetatii, orasul Deva si-a conturat de-a lungul timpului o personalitate proprie, care l-a propulsat la un loc de cinste in randul municipiilor Romaniei. Cu toate ca influentele statelor vest europene se fac din ce in ce mai simtite in toate judetele romanesti, in care orasele si municipiile sunt invadate de constructii impunatoare cu o arhitectura moderna, municipiul Deva este una dintre localitatile care mai pastreaza inca un aer de burg medieval. Misterul istoriei vestigiilor si monumentelor vechiului oras de pe Mures se impleteste armonios cu farmecul cladirilor, magazinelor si cafenelelor moderne. (http://www.primariadeva.ro/)

Au raspuns chemarii lucratori in lumina din toate colturile tarii si ne-am strans din nou in tabara initiatica Sarmizegetusa-Regia la Deva – Costesti.
Am sosit din cele patru zari cu trenul sau masina si ne-am dat intalnire la gara unde urma sa vina autocarul. Desi eram majoritatea dupa o noapte alba, veselia si bucuria revederii sau placerea de a cunoaste noi prieteni/frati a alungat si ultima picatura de somn sau discofort si cu ajutorul unei cafele aburind in racoarea diminetii.
La prima vedere si atat cat am vazut din punctul unde ma aflam pot spune ca mi-a placut orasul. Este inconjurat de muntii Orastiei impaduriti cu paduri de foiase de unde ozonul improspateaza aerul orasului si umple de sanatate locuitorii care, acum, la ora diminetii merg grabiti spre locurile de munca. Strazile din jurul garii sunt curate, marginite de straturi cu flori , flori care impodobesc si balcoanele blocurilor. Un orasel mic, linistit dar cu multa incarcatura istorica, aici aflandu-se vechea cetate a Devei construita prin anul 1241, iar la cativa kilometri distanta sunt vestigiile istorice ale Sarmizegetusa-Ulpia-Traiana, Sarmizegetusa-Regia, castelul Huniazilor.

Asa ca ne-am imbarcat in autocar nerabdatori sa vedem aceste locuri istorice si sa luam contact cu energiile ancestrale ale stramosilor nostri daci. Ca nu intamplator suntem reancarnati in Romania in aceasta era a schimbarii, a inaltarii, asa cum nimic nu este intamplator in vietile noastre.

Primul drum, asa cum se si cuvenea, l-am facut la CETATEA DEVEI. Ea a fost construita pe un con vulcanic si troneaza de la o inaltime de 371 m orasul rasfirat in jurul ei.
La cetate se urca cu telecabina pe sina. Este o panta destul de abrupta. De la fereastra cabinei vezi cum, pe masura ce urci, casele se micsoreaza in schimb perspectiva se largeste si poti vedea orasul in ansamblu. Ajunsi in varf ne intampina zidurile cetatii ale caror pietre au asistat de acolo, de sus, la derularea istoriei pe aceste meleaguri. Au vazut si au simtit multe evenimente, vesele sau triste, ale stramosilor ce au trait aici. Din pacate nu am putut vizita incinta cetatii deoarece erau echipele de restaurare care lucrau in acel moment.
Dupa ce am mai facut un tur vizual asupra orasului si muntilor care inconjurau cetatea pana la orizont, ne-am luat ramas bun imortalizand pe fotografii imaginile care ne-au impresionat pentru aducere aminte. Iarna, cand zapada acopera totul si frigul ne tine tintuiti in casa, incepi sa derulezi pe ecranul monitorului aceste imagini si imediat esti pe aceste meleaguri simtindu-le parfumul si caldura soarelui de vara.

Cetatea Devei
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/mt_deva.html

Pornim iarasi la drum. In masina se canta, se spun glume, ne bucuram de companie si frumusetea locurilor prin care trecem in drum spre urmatorul nostru popas.

CASTELUL HUNIAZILOR unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa, (numit uneori si castelul Corvinestilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. Castelul a fost daruit de catre regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatal lui Iancu de Hunedoara.
Acesta ne intampina cu turlele sale inalte la capatul aleii pavate cu dale din piatra din curtea interioara. Vizitam pe rand Sala Cavalerilor unde sunt expuse arme si armuri din acele vremuri, un tablou cu o scena de lupta, Sala Dietei unde trona o masa lunga si jilturi frumos sculptate, Sala Cristaleor , Sala Stegurilor asezate pe stalpii care sustin cupole frumos arcuite in stil gotic, Sala de Vanatoare unde erau expuse trofeele. Mi-au placut vitraliile de o simplitate eleganta, vasele din portelan, macheta castelului, Sala Dietei.
In curtea castelului nu departe de capela se afla o fantana adanca de 30 de metri despre care se spune ca ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, in schimbul promisiunii ca vor fi eliberati daca vor ajunge la stratul de apa. Dupa 15 ani , cand au terminat fantana, stapani castelului nu s-au tinut de promisiune. Legenda spune ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, inscriptia se traduce astfel "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".
Piatra din care este construit castelul, obiectele expuse, arhitectura te faceau sa te intorci cu gandul la epoca medievala cu cavaleri imbracati in armuri ce se intreceau in turniruri sau se luptau pentru apararea cetatii cu lanci si sabii in tropot de cai si sunet de corn.

Castelul Huniazilor
http://www.castelulcorvinilor.ro/castelulcorvinilor/castel.html

Ne desprindem de aceasta atmosfera si revenim in prezent, imortalizam pe filmul interior cat si pe filmul aparatului foto imagini ale castelului, ne luam ramas bun de la familia Huniazilor si ne imbarcam in nava noastra terestra pornind pe sarpele soselei care ne-a condus catre urmatorul obiectiv din itinerariul nostru spiritual.

MANASTIREA PRISLOP este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara. De aproape şapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante aşezăminte religioase ortodoxe din Transilvania.

Aşezată într-o poiană foarte frumoasă, Mănăstirea Prislop se află la 13 km de Haţeg. A fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de Părintele Nicodim, considerat astăzi drept reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc la începutul Evului Mediu. El a venit în Ţara Românească, unde mai ctitorise mănăstirile Tismana şi Vodiţa.
Al doilea ctitor al mănăstirii a fost Domniţa Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise. Basarab, refugiată în Transilvania după moartea tatălui său. Se zice că Domniţa Zamfira era foarte bolnavă când a venit la Prislop şi s-a vindecat bând apă din izvorul cu puteri tămăduitoare din curtea mănăstirii. De altfel, mormântul ei se află în pronaosul bisericii.
Avutul cel mai de preţ al mănăstirii este Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dăruită tot de Domniţa Zamfira în 1580, când s-a încheiat reconstruirea bisericii.
Unul din stareţii mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani Mitropolit al Transilvaniei. Mănăstirea a avut, de-a lungul vremii, o existenţă zbuciumată. A fost incendiată, în 1762, din ordinul generalului Bucow, iar călugării ortodocşi au fost alungaţi. Apoi, două secole a aparţinut greco-catolicilor. A revenit la cultul iniţial în octombrie 1948. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înfiinţat, în incinta ei, Seminarul Teologic Monahal „Sfânta Ecaterina”, cu o durată de şcolarizare de cinci ani.

Cum treci portile manastirii se desfasoara in fata ta aleea ce duce spre biserica. In partea stanga sunt chiliile si alte cladiri utilitare iar in partea dreapta gradina in care traiesc in simbioza perfecta flori, tuia, pomi fructiferi si copacii padurii. Biserica este micuta dar delicata si madesta. Nu are picturi murale ci icoanele sunt pe tablori pictate. Mergem apoi la grota in care se afla icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul si icoana lui Ioan de la Prislop. Pelerinajul nostru se incheie la marmantul parintelui Arsenie Boca care se odihneste alaturi de alte maicute in cimitirul manastirii.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 28 septembrie 1910 in comuna Vata de Sus, judetul Hunedoara. De mic copil manifesta inclinatie spre studiu si spre artele frumoase. Urmeaza cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu ale facultatii de Belle Arte din Bucuresti si pentru doi ani cursurile Facultatii de Medicina din Cluj, pe care insa nu le incheie.
Intre anii 1938-1939 face un pelerinaj la muntele Athos de unde, revenind in tara se inchinoviaza in anul 1939 la manastirea Sambata de Sus si la scurt timp este hirotonit diacon si preot.
In 1948, la indemnul mitropolitului Nicolae Balan se muta la Prislop pentru a reinvia viata monahala din aceasta manastire distrusa de generalul Bucow. Aici intemeiaza o obste de maici si vietuieste pana in 1959 cand i se stabileste domiciliul fortat la Bucuresti si lucreaza timp de 10 ani la pictura bisericii din Draganescu. Ultima parte a vietii si-o petrece la Sinaia, unde obstea manastirii Prislop, se reorganizeaza.
S-a mutat la Domnul in 28 noiembrie 1989 la Sinaia si a fost inmormantat dupa dorinta proprie la manastirea Prislop la 4 decembrie 1989.

Manastirea Prislop
http://www.geraico.ro/ob_turistice/prislop.htmo.ro/ob_turistice/prislop.htm/ob_turistice/prislop.htm

Inainte de plecare ne-am potolit setea la izvorul ce susura in curtea manastirii la umbra unui copac maret. Astfel incarcati cu energia apei si a manastirii Prislop am pornit spre ultimul popas pentru acea zi

SARMIZEGETUSA-ULPIA TRAIANA - orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica - Forul. Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si la vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni.

Cu aceste date istorice in memorie am pasit in incinta ruinelor vechiului oras. Ghidul ne-a vorbit despre amfiteatru, arena in care aveau loc lupte cu gladiatori, templul zeitei Nemesis, forum. Ne-am asezat apoi pe iarba si am stat in meditatie tacuta ascultand linistea. In jurul ruinelor se gaseau case frumoase iar la orizont se vedeau crestele muntilor.

Sarmizegetusa-Ulpia Traiana
http://www.ici.ro/romania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.htmlromania/ro/turism/hd_ulpiatraiana.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa
http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=356&more=1&c=1&tb=1&pb=11&tb=1&pb=1

Ne suim in autocar cu destinatia Costesti unde se gasea hotelul. Acum era tacere fiecare fiind adancit in ganduri. Se facea bilantul unei zile de istorie condensata in imagini impregnate pe retina, in energia antica care te coplesea.

Ne-am cazat in camere si ne-am odihnit putin pentu ca evenimentele zilei inca nu luasera sfarsit. Urma, ca la fiecare tabara, Carnavalul bucuriei revederii, reunirii prietenilor/fratilor din toate colturile tarii. Cu ocazia acestor intalniri imbinam utilul cu placutul pentru ca ne indeplineam misiunea de lucratori in lumina prin meditatiile/afirmatiile/invocatiile noastre dar traim si bucuria de fi impreuna, de a schimba impresii, de a dansa, de a canta.
La carnaval si-au facut aparitia catelul Azorel, lupul si lupoaica, mos Craciun, moartea in doua ipostaze, Scufita Rosie, o tndianca, Zamolxe, un pugilist, o pereche de tigani, Cleopatra, o doamna spaniola. Toti s-au straduit sa fie cei mai buni si intr-adevar misiunea juriului care a monitorizat travestirile a fost dificila. Pana la urma toti au fost premiati asa cum se si cuvenea. Toate costumele au fost originale.

Tarziu in noapte ne-am hotarat sa mergem la culacare dupa o zi plina de evenimente si imagini care se derulau intr-un film ametitor pe ecranul mintii.

Dimineata, dupa ce am terminat treburile matinale, am inceput sa astept la fereastra camerei, rasaritul soarelui. .... Cititi/vizionati eseul “SOARELE IUBESTE ROMANIA” la adresa http://pulberedestele.blogspot.com/

Ne-am strans in curtea cabanei in asteptarea vehiculelor care urmau sa ne transporte spre SARMISEGETUSA-REGIA - acest complex de sanctuare situat la 1200 m altitudine pe un platou terasat artificial, departe de ochii neinitiatilor, care pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice.

In sfarsit au aparut si “vehiculele spatio-temporale” – trei carute trase de « n » cai putere ai tractoraselor, cu «fotolii » din blana de lemn. Asta nu ne-a impiedicat sa ne suim veseli in carute si sa pornim la drum insotiti de glume si ras.
Drumul (25 Km), desi cam bolovanos si colbuit, serpuieste printre munti acoperiti de paduri, este insotit de parauri ce-si canta doina printre pietre si plante. In poienite cateva vite pasc linistite iarba delicioasa ce se transforma in lapte gustos si hranitor. Gospodariile taranesti sunt foarte rare. Aici salbaticia muntilor si a padurii troneaza linistita. Din cand in cand mai vin vizitatori, ca noi, iar glasurile rasuna ca un ecou.
Dupa aproximativ doua ore de mers (nu am masurat timpul pentru ca aveam la dispozitie tot timpul din lume) am ajuns la Cetate grandioasa capitala a Statului Dac.
Am pasit cu emotie si piosenie pe pietrele presarate in poiana vasta. Ne-am descaltat sa sa simtim pamantul mai aproape, sa simtim energia stramosilor. Ne-am acordat fiecare cu energia locului trecand in revista sanctuarele, palpand pietrele si imortalizand pe pelicula frumusetea locului.

“Cetatea de la Gradistea Muncelului, grandioasa capitala a statului dac, se prezinta ca o incinta de aparare construita din blocuri de piatra, avand forma unui patrulater neregulat. Ea ocupa punctul cel mai inalt de pe Dealul Gradistei, la 1200 m altitudine. Pe laturile de est si de vest, cetatea are cate o poarta. Drumul spre interiorul incintei este pavat cu piatra de rau.
La 100 m este de cetate, pe doua terase, se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele (doua sanctuare circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele).
Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas cu numele regilor Scorilo si Decebal. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.
Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unei rezistente eroice opuse de catre acestia, romanii au instalat in cetate o garnizoana, formata din detasamente ale legiunii a IV-a Flavia Felix.”

Ne-am asezat in sanctuarul mare rotund formand un cerc de inimi ce pulsau acordate la inima stramosilor daci. Am inceput workshop-ul prin meditaii/invocatii/afirmatii pentru deschiderea portalului de lumina. Noi suntem coloane de lumina intre cer si pamant si, in momentul cand suntem reuniti in meditatie, se deschide un vortex prin care Lumina Cerului curge in miezul Pamantului. Dupa o pauza ne continuam meditatiile pe Soarele de andezit. Timpul a trecut repede si am constatat ca trebuie sa plecam. Ne luam ramas bun de la stramosii care au fost prezenti in jurul nostru, ne impartasim de la izvorul sfant din poiana si, insotiti de soarele care ne zambea si ne binecuvanta, ne intoarcem la cabana.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmizegetusa_RegiaRegia
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/sarmis.htm

Dupa ce am servit masa, desi eram dupa o zi plina, nu am avut rabdare sa stam in camere si ne-am facut siesta plimbandu-ne prin imprejurimi in asteptarea serii cand aprindeam focul de tabara. Barbatii adunau de zor lemne pe care le aranjau frumos in forma de con iar in jurul orei 21 s-au auzit primele trosnituri de lemn aprins de foc. Valvataia s-a ridicat repede spre cer luminand in rosu noaptea. Ne-am asezat in jurul focului canatand, recitand poezii, glumind. Din inaltimi puzderie de stele ne priveau iar printre noi, dansau si se bucurau numeroase entitati. Am stat pana tarziu in noapte cand focul s-a stins incet, incet.

Dimineata, am constatat cu regret ca este ultima zi de tabara. Inima dorea sa mai stea pe aceste meleaguri in compania prietenilor. Si natura era alaturi de noi in tristete deoarece cerul se acoperise de nori, crestele muntilor erau in ceata iar soarele nu se zarea deloc. Dar ne-am revenit si ne-am spus ca mai sunt si alte ocazii cand ne vom reantalni. Soarele si-a arat fata in timp ce urcam intr-o poienita in drumul spre cetatea Blidaru. Aici ne-am asezat in cerc si ne-am facut meditatia/invocatia/afirmatia timp de o ora dupa care ne-am despartit in trei grupuri si fiecare a mers unde l-a indemnat inima. Un grup a ramas in poienita, un altul a mers la cetatea Costesti iar eu impreuna cu inca cincisprezece frati am pornit prin padure spre cetatea

BLIDARU - “Situata pe culmea Blidarului (703 m), este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, fiind intins pe un platou de aproape 6000 mp. Strajuind malul stang al Apei Gradistei, la fel ca si cetatea Costesti, fortificatia de la Blidaru cuprinde de fapt doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice.
Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonica militara, intrarea se facea prin turnul I, astfel conceput incat sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului, silindu-l sa coteasca spre dreapta si sa-si expuna flancul loviturilor. In interior se pastreaza urmele unui turn-locuinta.
Spre vest de prima cetate a fost construita apoi cetatea a doua, avand forma pentagonala. Atrage atentia aici sistemul platformelor de lupta de pe laturile de nord si de vest, cu adevarate mici cazemate.
Aprovizionarea cu apa a acetatii era asigurata printr-o monumentala cisterna patrulatera, cu ziduri duble sau intreite, adanca de peste 5m, construita in partea de nord-vest. Deosebit de interesanta este pardoseala cisternei, alcatuita dintr-un "ciment" avand in compozitia sa mortar, cenusa si carbune de lemn. Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, a fost scos la iveala un turn de paza care asigura din acest loc strategic, numit Poiana Pertii, o larga vizibilitate, dominand imprejurimile.”
http://atlass.wordpress.com/2007/02/11/cetatea-de-la-blidaru/
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/blidaru.htm

Poteca spre cetate mergea serpuit prin padurea umbroasa intr-o panta nu prea abrupta. Ne-am rasfirat ca niste perle de lumina de-a lungul drumului privind si admirind copacii, lumina soarelui filtrata printre frunze si crengi ce facea o atmosfera de vis. Numai ca totul era real si, cativa muri si aluni intalniti in cale, ne-au oferit cu generozitate fructele lor. Dupa aproximativ o ora am trecut “parleazul” in cetatea Blidaru. Era o poiana larga plina de iarba printre ruinele antice, iar presarate ici si colo cateva capite de fan isi raspandeau aroma de flori si te imbiau sa dormi langa ele. Ne-am raspandit in poiana acordandu-ne cu energia cetatii fiecare cum a simtit. Apoi am format un cerc cu un patrat in mijloc si ne-am inceput meditatia. Cerul se inseninase iar Soarele ne privea din inalt, de deasupra capetelor noastre, raspandind puzderie de stelute luminoase ce curgeau peste noi. Am multumit printr-o inclinare a capului atat Soarelui cat si Entitatilor care au fost alaturi de noi.

Vioi si usori ca niste fulgi de nea am coborat spre cabana. Numai la cateva minute dupa sosirea noastra a inceput ploaia, mai intai marunta, “mocaneasca”, intetindu-se mai apoi. Nnatura a tinut cu noi si ne-a lasat sa ne ducem misiunea pana la capat. Dupa vreo daua ore ploaia s-a oprit lasand in urma ei o racoare placuta si miros de pamant reavan.
O atmosfera perfecta pentru drumul de intoarcere acasa cand SOARELE ne-a salutat cu trei curcubee la distanta de cativa kilometri unul de altul. Din pacate, din mersul masinii, nu am reusit sa surprind decat o frantura din ultimul curcubeu.
Dar ele raman in inima noastra ca reamintire ca SOARELE IUBESTE ROMANIA. http://pulberedestele.blogspot.com/

PACE, LUMINA, IUBIRE
EM

Sarmizegetusa

Sarmizegetusa

Capitala statului dac, principalul centru politic si religios, pentru apararea careia s-a construit intregul sistem de fortificatii. Din punct de vedere structural, capitala dacilor se dovedeste a fi avut trei parti componente: asezarea civila, zona sacra si cetatea. Sarmizegetusa a fost cel mai mare centru mestesugaresc, iar calitatea sa de capitala politica si cultural-religioasa a statului dac a fost un factor determinant in prosperitatea economica. Aici locuiau regii, demnitarii, functionarii cancelariei regale, o parte a aristocratiei, artizani, negustori, mesteri constructori, medici etc.

Fortificatiile

Accesul dinspre valea Muresului spre Sarmizegetusa era aparat si controlat de cetatile de la Costesti-Cetãtuie si Blidaru, precum si de numeroase turnuri solitare amplasate de o parte si alta a drumului. Asezarea fortificata de la Cucuis-Golu, cetatea de la Varful lui Hulpe (necercetata inca) si probabil destule turnuri, nelocalizate deocamdata, barau accesul dinspre vaile Ccucuisului si Sibiselului. Inainterea dinspre vest era aparate de cetatea de la Piatra Rosie si de fortificatia lineara, tip baraj, de la Cioclovina-Ponorici. La acestea se adauga cetatile de la Cãpâlna, Banita si Tilisca care blocau de asemenea caile spre inima regatului dac. Dupa depasirea tuturor acestor obstacole, atacatorii erau intampinati de intariturile capitalei.

Cetatea Sarmizegetusei a fost construita in singurul loc de pe Dealul Gradistii cu confiduratie potrivita conceptiei de fortificare a dacilor, in jurul cotei 1000, perimetru dominant atat fata de cartierul de vest al asezarii civile de la Sarmizegetusa cat si in raport cu incinta sacra a capitalei.Zidurile cetatii inconjurau varful dealului, urmand configuratia terenului si construite in stilul clasic - "murus dacicus". Pe latura de vest, aproape de cota maxima au fost construite cazemate, dupa tipicul celor de la Costesi-Cetatuie si Blidaru. Nu se stie daca cetatea avea bastioane, intrucat interventia ulterioara a romanilor este posibil sa fi dus la desfiintarea lor. In interiorul cetatii s-au descoperit doar baraci de lemn destinate aparatorilor. In conformitate cu pacea incheiata dupa primul razboi daco-roman, o parte din ziduri au fost demantelate. In preajma celui de-al doilea conflict este au fost reinaltate. Cetatea a suferit distrugeri importante in timpul asediului final iar reconstructia romana, sesizabila aproape peste tot, nu a respectat nici traseul zidului dacic, nici tehnica sa de constructie. Noul traseu dubla suprafata aparata de ziduri.

Asezarea civila

In zidul refacut si prelungit de romani se gasesc exterm de frecvent lespezi si blocuri de piatra din drum, segmente de canale, tamburi de coloane de calcar, piese de bolta, ancadramente si tamburi de coloane de andezit, luate din cladirile civile ale Sarmizgetusei, care abia pot sugera grandoarea fostelor constructii dacice. Fortificatia de la Sarmizegetusa nu era de altfel o acropola pentru asezarea civila, care consta din constructii gospodaresti, cu instalatii de captare si transportare a apei potabile si de drenare a celei provenite din precipitatii, cu ateliere si amenajari din cele mai diverse. Desi a beneficiat de cercetari arheologice intense, majoritatea teraselor nu au fost cercetate. Se stie clar ca intreg dealul a fost excavat si terasat de daci, terasele artificiale fiind in multe cazuri sustinute de ziduri de mari dimensiuni. In gospodaria unui nobil dac se gasea apa curenta, transportata prin apeducte care si astazi sunt functionale. Din pacate, aproape toate constructiile civile au fost ridicate din materiale perisabile, incat sunt prost conservate. In mod obisnuit s-au pastrat peitrele asezate la baza lor, resturi de pereti, stalpi carbonizati, podele de lut sau vetre de foc.

Locuintele

Locuintele pot fi grupate in trei categorii: cu o singura incapere, cu doua sau mai multe incaperi si poligonale. Primele sunt toate construite la suprafata si sunt cele mai putine. Locuintele cu mai multe incaperi au fost construite fie cu pari infipti in pamant, fie cu baza de piatra.
Majoritatea o constituie cele din a doua categorie. Atat locuintele circulare cat si cele poligonale au de regula o incapere, cand s-au construit cu un ingur nivel si doua, cand aveau etaj, ambele de mari dimensiuni. Intr-una din locuintele cercetate s-a descoperit o trusa medicala cuprinzand cinci vase de lut de mici dimensiuni, probabil pentru unguente, un bisturiu si o piatra din cenusa vulcanica, al carei praf are calitati astringente, toate asezate intr-o cutiuta de lemn cu manere de fier prinse in doua bratari. In apropierea locuintelor se aflau amenajari gospodaresti cu destinatii diferite, printre care si hambare, unele dintre acestea cercetate, altele nu. Cele mai pretentioase locuinte se aflau grupate in apropierea cetatii si a ursei de apa din locul numit "Tau", constituind un fel de cartier aristocratic al Sarmizegetusei, nu este exclus ca o terasa artificiala de mari dimensiuni din apropierea acestei zone sa fi fost piata publica a orasului antic.

Ateliere si amenajari

Atelierele au fost construite aproape in intregime din lemn, ca urmare nuintotdeauna a fost posibila stabilirea planului lor sau a detaliilor de constructie. Se stie, ana acum, ca au functionat trei mari ateliere - unul de reducere a minereului de fier si doua de faurarie - si altele mai mici. In primul atelier mentionat s-au descoperit opt cuptoare iar intr-unul de faurarie s-au descoperit doua cutitoaie, cu stampila Herreni, produse intr-un atelier din Aquileia, in Nordul Italiei. La Sarmizegetusa, la Fetele Albe si probabil la Fata Cetei,care sunt cele mai mari asezari civile din zona Muntilor Orastiei, avem de-a face cu asezari compacte, intinse pe mari suprafete, aflate la distante considerabile de izvoare sau paraie, impunandu-se astfel amenjarea unui sistem de distrbuire a apei potabile. La Samizegetusa, apa a trei izvoare a fost captata si transportate prin conducte de teracote inspre decantoare de mari dimensiuni de unde era distribuit mai departe, tot prin conducte, la locuinte ateliere sau sanctuare. Pentru evacuarea apei provenite din precipitatii si pentru a evita patrunderea ei in constructii, s-au sapat canale de drenaj. In zona sacra s-au construit canale cioplite in piatra de calcar.

Incinta sacra

Toate edificiile sacre de la Sarmizegetusa se concentreaza pe doua terase artificiale de mari dimensiuni. Exista doua tipuri de sanctuare, rectangulare si circulare. Toate au fost ridicae in perioada de timp delimitata de domnia lui Burebista si cea a lui Decebal. O prima faza cuprinde ridicarea edificiilor din calcar iar a doua din andezit. In incinta sacra se observa marele sanctuar circular, a carui infatisare este momentan alterata de prezenta unor piloni de lemn dispusi aleatoriu in interior, in perioada comunista, pentru a da o "fata" mai spectaculoasa constructiei. Mai exista trei sanctuare dreptughiulare, dintre care unul de dimensiuni impresionanate, un sanctuar circular mic si un sanctuar patrulater. Spectaculos este asa numitul "Soare de andezit" - un disc central cu diametrul de 1,46 metri continuat de zce raze, de forma trapezoidala, dar cu laturile exterioare cioplite in arc de cerc, fiecare lunga de 2,76 metri. Lipita cu unul dintre capete de marginea exterioara a altarului se afla o raza lunga, indreptata spre nord.
sursa: "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei", de I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu.

Calendarul de la Sarmizegetusa
Privind asupra sanctuarelor de la Sarmizegetusa a devenit evident pentru arheologi si istorici ca ele erau folosite pentru masurarea timpului, un fel de templu calendar.
Grupul este alcatuit din doua sanctuare, numite micul si marele sanctuar circular.
Micul sanctuar circular este alcatuit din 114 piese, dintre care 13 sunt lespezi care separa 13 grupari de stalpi cu urmatoarea structura: 8grupe de cate 8 stalpi, 1 grupa de cate 7 stalpi, 3 grupe de cate 8 stalpi si o gupa de 6 stalpi. In total 104 stalpi si 13 lespezi.
Marele santuar circular este compus din 3 cercuri concentrice si o constructie absidala (in forma de potcoava inchisa) situata central, avand o axa de simetrie si o axa a pragurilor. Cercul exterior este alcatuit din 104 blocuri de andezit lipite unul de altul; cercul urmator, alaturat primului, este format din 210 piese, dintre care 30 sunt lespezi de separare a 30 de grupari a cate 6 stalpi - in total 180 de stalpi si 30 lespezi.Cel de al treilea cerc este format din 4 grupari de lespezi ce separa 4 grupari de stalpi - in total 68 de stalpi si 14 lespezi. Absida centrala este alcatuita din 2 grupari de lespezi ce separa 2 grupari de stalpi - in total 34 de stalpi si 4 lespezi.


In urma cercetarilor si mai ales a calculelor, s-a descoperit ca 47 de circumferinte ale micului sanctuar corespund la 13 ani astronomici, dupa care mai este necesara o corectura de o singura zi. Rezulta deci ca dacii aveau un calendar bazat pe ciclurile de 13 ani.
Tot din calcule reiese ca anul dacic avea 47 de saptamani. Micului sanctuar este impartit in 13 grupe realizandu-se inceperea unui nou an dacic numai in prima zi a unei grupe - a unei saptamani. Iar toate cele 13 zile de inceput ale celor 13 grupuri sunt, in decurs de un ciclu, o singura data inceput de an.
Anii dacici nu aveau un numar fix de zile. Datorita rotirii continue, a faptului ca fiecare an are 47 de saptmani si a celor doua saptamani de exceptie (doar 7 si 6 zile, fata de numarul obisnuit de 8 zile ), numarul de zile dintr-un an varia intre 364 si 367 de zile.
Urmarind absida centrala a marelui sanctuar s-a ajuns la concluzia ca anul era impartit in trei trimestre de 13, 21 si din nou 13 saptamani (cel doua grupari de stalpi contin: prima 13 stalpi si a doua 21 de stalpi). Interesant este faptul ca cele de 21 de saptamani corespund "perioadei vegetative" a vitei de vie si altor cateva culturi, perioada ce probabil constituia o durata distincta din an, mai ales pentru un popor de agricultori si pastori.
Considerand fiecare lespede a absidei ca insemn pentru ziua de corectura dintr-un ciclu de 13 ani, rezulta unitatea de timp superioara unui asemenea ciclu si anume peioada dacica de 52 de ani (4 lespezi - 4 corecturi; 4*13=52).
Valoarea medie in zile a unui an dacic este de 365,2307692zile, fata de 365,242198 zile cat are anul tropic. Diferenta dintre anul tropic si cel dacic insumata ajunge dupa un ciclu de 13 ani la 0,148574 zile. Aceasta diferenta se corecta, se pare, la fiecare al 8-lea ciclu, deci la fiecare al 104-lea an. Cum am mai spus primul cerc al marelui sanctuar contine tot 104 de blocuri de andezit si reprezinta momentul corectiei seculare.
Ceea ce ne conduce la faptul ca secolul dacic avea 104 ani.
Calendarul dacic prezinta urmatoarele caracteristici principale:
• se respecta echivalenta 1 stalp = 1 zi; ele reprezinta deci sisteme de evidenta in numere intregi a unor marimi neintregi; ele sunt astfel concepute, ele sunt astfel concepute incat sa ramana inurma timpului astronomic exact si sa permita corectia lor cu o unitate (o zi) prin aditie.
• constructia micului sanctuar determina durate fluctuante ale anului, sistem prin care precizia se asigura, cu ajutorul unor marimi intregi la un ciclu de 13 ani.
• intotdeauna anul incepe in prima zi a saptamanii si se sfarseste in ultima zi
• eroare este de o zi la 8840 de ani!


Sursa ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/

Civilizatia dacica

Sub casele si grajdurile taranilor din Muntii Orastiei se ascunde o civilizatie veche de 10.000 de ani. Despre civilizatiile egipteana, mayasa, incasa sau azteca a auzit toata lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizari tehnice si stiintifice care ne mira si astazi. Crezi ca daca ai ajunge in Egipt sau in Peru ai intelege cum au fost construite piramidele sau ai reusi sa descifrezi in laborator compozitia stalpilor si a sferelor din fier care nu ruginesc de mii de ani, desi se afla la discretia vantului si a ploilor. Cine crede ca are solutia acestor enigme nu trebuie sa parcurga mii de kilometri pentru a-si verifica teoriile. Muntii Orastiei sunt mult mai aproape si acolo, desi pare incredibil sau exagerat, se afla vestigiile unei civilizatii la fel de fascinante: civilizatia dacica.

Cand spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar cand spui Sarmizegetusa, te gandesti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatile Blidaru sau Costesti. Se vorbeste mai putin despre adevarata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflata la doar 40 km de Ulpia), creata in totalitate de populatia traitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numai "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Ei au fost in primul rand constructori desavirsiti, astronomi, siderurgisti, experti in strategie militara. Sarmizegetusa Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, raspindite pe 5000 de kilometri patrati.


Grandioasa capitala a regatului dac - Sarmizegetusa Regia -, construita probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate în tehnica "murus Dacicus", înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta însa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.

La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piateta. În acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit. Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pâna în prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila " DECEBALUS PER SCORILO ". Dupa victoria asupra dacilor, în urma sângeroaselor razboaie din anii 101-102 si 105-106, romanii au cantonat temporar în cetate o garnizoana formata din detasamente ale Legiunii IV Flavia Felix.

SANCTUARELE

În cele ce urmeaza voi face o prezentare a sanctuarelor de la Sarmizegetusa dupa ce am citit cartea "Calendarul de la Sarmizegetusa Regia" scrisa de Stefan Bobâncu, Cornel Samoila si Emil Poenaru. Desi majoritatea conceptiilor mele se bazeaza pe aceasta carte se va vedea ca nu sunt de acord decât cu câteva din cele spuse în acest studiu. Oricare opinie ar fi. Adevarat, oricine face câteva calcule pe baza sanctuarelor va vedea cât de exacte si originale sunt aceste calendare. Pe lânga faptul ca dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichitatii acesta are o proprietate unica: anul începe cu prima zi a unei saptamâni si se termina în ultima zi a alteia. În continuare se vor folosi urmatorii termeni: zi (24h), saptamâna (o grupare de 6,7,8 zile), an (un ciclu variabil de aproximativ 360 de zile), sensul de parcurgere este ales cel trigonometric (anti-orar), lespede (paralelipiped), stâlp (paralelipiped cu latura bazei tangenta la cerc mai mica decât a lespezii sau un cilindru acoperit cu teracota), calendar solar (calendarul urmareste evolutia soarelui pe cer), anul tropic (365.242198).

SANCTUARUL MIC ROTUND

Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stâlpi. Cei 101 stâlpi sunt împartiti de cele 13 lespezi în 13 grupari în urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stâlpi, 1 de 7 stâlpi, 3 de 8 stâlpi si una de 6 stâlpi.
Micul sanctuar rotund întruchipeaza un calendar solar: - 1 stâlp = 1 zi - 1 lespede = 1 marcaj pentru o saptamâna si pentru un an - numaratoarea poate începe de lânga oricare lespede - un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8 saptamâni - se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns - se începe noul an de la stâlpul urmator - se efectueaza un ciclu de 13 ani (pâna se marcheaza toate lespezile) - în acest interval anul dacic ramâne în urma cu 1 zi fata de anul tropic si se aplica corectia de o zi - din cauza celor 2 saptamâni de 6 si 7 zile durata anilor fluctueaza dând urmatoarea succesiune: 364-366-365-366-365-364-366-365-364-367 - singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a tine minte saptamânile, impediment ce poate fi usor înlaturat prin calcularea punctului unde se termina anul nou si marcarea lui. - structura simpla a calendarului îl indica ca fiind unul civil.

SANCTUARUL MARE ROTUND

Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice plus o absida în interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de stâlpi despartiti în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc (C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stâlpi aranjati în 4 grupuri despartiti de lespezi în urmatoarea ordine: 17 stâlpi - 4 lespezi - 18 stâlpi - 3 lespezi - 16 stâlpi - 4 lespezi - 17 stâlpi - 4 lespezi. Absida contine 72 de blocuri: 68 de stâlpi împartiti în 2 grupe despartiti de câte 2 lespezi astfel: 13 stâlpi - 2 lespezi, 21 de stâlpi - 2 lespezi. Lespezile din cercul C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale în afara sanctuarului se afla pragul de acces, un patrat de 4x5 lepezi.
Sanctuarul mare întruchipeaza de asemenea un calendar solar:
- 1 stâlp din B si C reprezinta o zi - numaratoarea poate începe de oriunde la B si C dar putin probabil - un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B - concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se adauga o zi la cercul B (se muta marcajul pe stâlpul dinainte) rezultând ani fluctuanti de 365-366 de zile - corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani - 1 stâlp din absida reprezinta un an, parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicând corectia de 7 zile esalonat sau deodata - 1 stâlp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicând corectia de 2 zile deodata.

Functionarea de mai sus e nascocirea mea, în continuare voi încerca sa combat câteva ipoteze ale autorilor mentionati: - 1 stâlp de pe absida = 1 saptamâna din calendarul mic - calendarul mare se corecta anual Aceste ipoteze implica o folosire mult prea complicata prin corectii în grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere ciudata pe sectoare a cercului C, se impune legatura dintre sanctuare care este improbabila. - împartirea calendarului în 3 segmente: vara (21 de saptamâni), toamna (13 saptamâni), iarna (13 saptamâni) Sa fi ignorat dacii anotimpul reînvierii naturii si a unui nou început pentru agricultura? Zero sanse! Constructia mai complexa cu o destinatie mai complexa probabil. Aceasta ar putea însemna ca era un calendar religios. Folosirea ceva mai complicata decât cel mic are avantajul unei corectii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor religioase (care dupa parerea mea erau însemnate pe cercul C) oricum destinatia era cert diferita datorita saptamânilor. Diferenta de opinii dintre istorici, dintre mine si istorici se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric calculele ies minunat pe hârtie, aratându-ne originalitatea absoluta a calendarului dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.

SANCTUARELE DREPTUNGHIULARE
Unul pe terasa mai înalta de 6x10 tamburi, pe terasa de jos unul de 5x3, unul de 5x3 si unul de 4x13+7. Ipoteza ca si acestea sa fi fost folosite la masurarea timpului nu sta în picioare în fata mea, desi ultimul ar oferi calendarului dacic la un interval de 2275 de ani dacici o diferenta practic nula fata de anul tropic. În combaterea teoriei de mai sus ma bazez pe mai multe lucruri: - sanctuarul mare dreptunghiular s-ar baza pe corectarea ciclurilor de 13 ani lucru de care sanctuarul mare rotund ar fi în corelatie nu are nevoie - parcurgerea lui nu e naturala - cât despre "reforma calendarului dacic" (cei 7 tamburi adaugati sanctuarului) nu cred ca modalitatea dacilor de a face un calendar mai bun - sanctuarul dreptunghic în discutie a fost construit înaintea celui rotund deci nu avea cum sa-l completeze Acestea erau probabil salase religioase despre care nu avem nici o informatie deci speculatiile nu-si au rostul.

Recomandarea mea este sa luati un creion si o foaie de hârtie, planurile sanctuarelor, eventual cartea amintita, puneti-va neuronii pe bigudiuri si va garantez ca veti afla multe.

Preluat de la ... http://civilizatiadaca.profesor.info/