Taina Kogaionului - Muntele sacru al dacilor

Taina Kogaiononului Muntele Sacru Al Dacilor

O harta astronomica a antichitatii (prof.Timotei Ursu) II

O “hartã astronomicã” a antichitãtii?!
Prof. Timotei URSU
Dacia magazin nr. 50

Pozitia Culmii Godeanu, înconjuratã - printr-o .coincidentã oroformativã. de o veritabilã coroanã muntoasã, cu posibile aliniamente succesive ale unor culmi, (vezi foto 7, harta zonei si foto 8, .ecoul culmilor.!), poate fi explicatia extraodinarã a optiunii constructorilor KOGAIONULUI tocmai aici, În mijlocul unei multimi de munti si dealuri, care - întâmplãtor! - oferã surprinzãtoarea sansã a nu mai putin de 24 aliniamente de culmi succesive (vãzute de pe culmea Godeanu). Evident, pozitionarea aceasta a culmilor este o .coincidentã.; dar sesizarea acesteia a fost, probabil, rezultatul unor îndelungi observatii si rãmîne extraordinarul merit al celor care au
fãcut, în cele din urmã, aceastã alegere.
Ce legãturã pot avea aceste aliniamente - (probabil sesizate încã în Antichitate) - cu... Soarele de Andezit, de pe Terasa XI a Dealului Grãdistei?
Examinând mai atent, cu corectie digitalã, fotografiile aeriene pe care le-am executat în 1985 la Dealul Grãdistei, am observat cã, dincolo de .lãtirea. cu circa 10-13 cm. pe razã datoratã aparitiei unor crãpãturi accentuate de factorii meteorologici, de intemperii, (ba: chiar si de factorul .uman., de vreme ce se citeazã... miei copti la protap pe... Soarele de Andezit, prin deceniile 60 si 70!), ei bine: în pofida oricãror asteptãri, cele 10 sectoare de cerc, reprezentate de cele .10 felii. ale marelui disc de andezit, NU SUNT EGALE!.. Ele ar fi trebuit sã aibã fiecare
dimensiunea unghiularã de câte 36 grade (360 grade : 10); totusi, aceste felii prezintã mãrimi unghiulare, la centru, diferite. (Pentru facilitarea calculelor am notat subdiviziunile de grad: zecimal si nu prin .minute/secunde.. Vom opera deci, socotind, spre ex. .3 grade si 45 minute. = 3,75 grade; .1 grad si 20 minute. = 1,33 grade; etc. )

Foto 10. Alunecarea vizibilã a Soarelui de Andezit, pe .soclu., spre S-V (2007)

La rândul lor, (foto 9, schita de lucru SA) razele - care ne-am astepta sã .intervinã despãrtitor. la 36, 72, 108 grade, etc. - nu numai cã .apar. la mãrimi unghiulare diferite, dar nici mãcar nu încep sã se însire pornind de la .un anume punct cardinal., sã zicem Nord! Raza 1, care deschide .felia A. începe de la + 8,8 grade Nord (din motive care, pntru moment, ne rãmân necunoscute!). Respectând directia de .mãsurarea a cercului. asa cum sugereazã marele Sanctuar Rotund, adicã în sensul invers drumului acelor de ceasornic - de altfel în consens cu metoda anticã cvasi-general utilizatã în spatiul mediteranean!), dar admitând - pentru usurarea calculelor - sistemul nostru actual de numãrare în cercul sexagesimal, vom observa cã Raza 2 , definind un Sector A cu o valoare de 34,88 grade sexagesimale, marcheazã la punctul 333,2 grade Vest.

Foto 9 Cele 10 .felii. ale Soarelui de Andezit au mãrimi, în grade sexagesimale, diferite! (Schita de lucru, Timotei Ursu, 2007)

(Nu ne referim la sectorul de disc deteriorat si reconstituit aproximativ .simetric., în beton, în 1979, mai ales cã nu avem dovada certã a acestei presupuse simetrii, mai ales pe sectorul de cerc SUD-ESTIC, care ne-ar fi interest în cel mai înalt grad!) Examinând însã doar zona originalã, pãstratã .in situ., care ne oferã evidenta a 7 din cele 10 raze initiale, si acordând ... credit de inventar pentru celelalte 3 raze, vom observa cã sectoarele de cerc au dimensiuni care variazã, de la sector la sector: între 34 grade, 53 minute si pânã la 38 grade si 29 minute. O asemenea diferentã, de aproape patru grade, nu poate fi pusã nici pe seama întîmplãrii, si nici pe seama unei presupuse inabilitãti a constructorilor acestui uimitor complex: nu urci pânã în vârful aproape inaccesibil al unui munte ditamai constructia de andezit,cântãrind circa 20.000 de kilograme (!), tãiatã .atent. în zece sectoare, si sã le ansamblezi acolo … inegale! (În cel mai rãu caz, ele ar fi fost .tunse. la fata locului de cãtre pietrarii-ansamblatori...)
Sã fi existat - cu clarã intentie - o altã explicatie a acestor deosebiri de mãrimi ale unghiurilor?
Deoarece ne-am propus atât reconstituirea dimensiunii virtuale (initial) a Soarelui der Andezit, cât si mai ales unghiulatia .razelor. (respectiv a locului de imbinare, în linie absolut dreaptã, a .feliilor.), am renuntat la estimarea diametrului printr-un .numãr de diametre succesive.: este absolut sigurã .lãtirea. diametrelor, neregulatã, datoritã crãpãturilor transversale, ca si deplasãrii vizibile (cu rata de 5-11 centimetri) a discului superior, pe .suportul. similar ca dimensiune de dedesubt. Aceastã deplasare a fost probabil rezultatul aceleiasi miscãri seismice care a cauzat alunecarea întregii terase, dar mai ales a jumãtãtii de Nord-Est si Est, cãtre vale, determinând si actualul .cerc neregulat. al marelui Sanctuar Rotund. (Deplasarea, .alunecarea. discului superior al Soarelui de Andezit, este perfect demonstratã de fotografiile 10 si 11: discul superior .dezveleste. o margine a suportului spre Sud-Vest si .acoperã., ca o ciupercã, curbura de Nord-Est a acestuia. Noile mãsurãtori, din octombrie 2007, le-am efectuat ajutat admirabil de dl. Radu Brilinschi. Dupã eliminarea .ratei crãpãturilor., diametrul real - .initial. rezultã a fi fost, potrivit calculului prin circumferinta .soclului., cuprins între de 6.93 -6.95 m! ).
În ce priveste .directionalitatea razelor Soarelui de Andezit., aceasta a fost stabilitã - în ultimã instantã - nu dinspre centru spre extremitãti, prin examinare cu busola (aproximatia obtinutã cu busola depãsind 1,5 - 2 grade, cu atât mai mult cu cât zona prezintã certe variatii magnetice!) ci prin stabilirea locului mai exact al punctului de origine al .razelor., prin echivalenta dintre situarea metricã pe circumferintã cu mãrimea corespunzãtoare în grade sexagesimale. (Aceastã metodã a dat aproximãri de numai plus-minus 0,25 grade sexagesimale).

Foto 11. Alunecarea vizibilã pe .soclu. a Soarelui de Andezit, în sectorul N-E (2007)

Foto 12. Directia .Razei 8. a Soarelui de Andezit (119 grade Est), transpusã în pozitia Vârfului Godeanu, formeazã un .aliniament de culmi. elocvent. Apoi, cum orientarea .cãtre Nord. a Soarelui de Andezit (în pofida unor minore deplasãri excentrice ale .cozii., inerente în procesul de dezvelire si reasamblare) a fost posibil sã fie stabilitã cu convenabilã exactitate, am .transpus. desenul astfel obtinut - al unui Soare de Andezit - în punctul de observatie, adicã pe Culmea Godeanu.
Rezultatul este uimitor: 8 din cele 10 .raze. repetã aidoma .desenul. unor directionali din teren (culmi de munti apte sã gãzduiascã . semnale luminoase. suprapuse!), si anume cu variatii cuprinse numai între 0,6 grade si 1,8 grade pe hãrtile de lucru; s-ar putea ca aproximatiile sã se datoreze unor inexacte .situãri de culmi. în harta turisticã, unde 1-2 grade de diferentã nu degradeazã vizibil calitatea turistic-informativã a hãrtii. Reverificarea acestor .trimiteri. în teren, (prin fotografiile - exceptionale calitativ, executate în conditii meteorologice perfecte la 20 octombrie 2007, de pe vârf, de dl. Ovidiu Serban din Arad si repetate de mine, independent, în ziua urmãtoare) confirmã acest rezultat.
Douã din .razele desenului. ar fi putut fi marcate prin semnale luminoase nu pe culmi, ci pe umeri muntosi mai putin vizibili în relief (este vorba de raza .NORD-NORD-VEST., care .aterizeazã., totusi, pe culmea Dealului Costestiului, aflatã la 333.92 grade; si raza urmãtoare din .sectorul de Nord., situatã la 8,8 grade spre EST de .linia Nordului.; prelungirea acestor raze pare a se îndrepta - prin vãi minore - într-o directie aparent fãrã semnificatie...
Or, poate un viitor studiu mai amãnuntit, aduce surprize si pe aceste raze?).
***(prezentare foto 12, exemplificativ, a aliniamentului RAZA 8: Steaua Micã (1675 m.) - Steaua Mare .(1739 m.) - Vf. Negru Nord (1894 m.) - Vf. Sureanu ( 2059 m.), aliniament care se suprapune, aproape, cu rãsãriturile echinoctiale ale Soarelui , la 21 martie si 21 septembrie,(diferenta fiind de sub 2 grade!)
***si foto 13, foto 14 si 15 satelit, aliniamentul Razei 7: Culmea Sesului SE (1395 m.) - Vf.Tîmpu (1493) - Meleia (1417m.) -Titianu (1721 m.) - Vf. Taia ( 1702) care, la 155 grade Est are o posibilã .directionare. si în... Vf.Parîngu Mare, vizibil doar în conditii meteo perfecte, la circa 30 m. spre Sud-Sud-Est ! (Culmea Parîngului apare, însã, în fotografiile noastre).

În schimb, surpriza de proportii o oferã cele patru directii cardinale esentiale, spre NORD, EST, SUD si VEST, vizibile de pe Culmea Godeanu pe urmãtoarele aliniamente:
NORD: Cota 1198 m. - Picul Glivii (1148 m.) - Vf.Ciungu (967 m.)
EST: Scîrna (1610 m.) - Culmea Sipcea (1654 m.)
SUD: Culmea Sesului-Est (1381 m.) - Culmea Dragu (1449 m., vizibilã ca o veritabilã .piramidã.!)
VEST : Strîmbu (1105 m.) - Cornu Pietrii (1145 m.) - Vîrtoapele (979 m.) - D. Grosului (998m.)

Foto 13. Imagine a sectorului Sud-Est-Sud; SUD; si Sud-Vest-Sud, din unghiul culmii Godeanu (foto Ovidiu Serban, 2007) Trebuie sã mai observãm cã majoritatea covârsitoare a acestor aliniamente se .deseneazã. pe culmi de gol de munte.
Deoarece - cum spuneam - nu este de conceput cã .pileatii lui Deceneu. înfruntau ploile, vijeliile si viscolele sãlbatice pe culmea Godeanului între lunile noiembrie-mai, pentru a face observatii astronomice, uimitoarea coincidentã dintre .aliniamentele. vizibile din acest vîrf, (veritabile REPERE VIZUALE pentru aprecierea cu corectitudine a rotirii boltei ceresti în diferite sezoane) si desenul similar al Soarelui de Andezit , conduce logic înspre o singurã concluzie a ipotezei: cã .desenul aliniamentelor orientative .vizate de pe culmea Godeanu. a fost.... COPIAT (în piatrã!), mai jos, si plasat între celelalte sanctuare (cele care operau si depozitau .calculele.?!), astfel încât – dispunând aici, chiar fãrã un .orizont vizibil., de directionalitatea stabilitã de pe culme, studiul astronomic (.rotirea boltei ceresti.) sã poatã continua în conditii mai putin aspre, probabil în toate cele patru sezoane ale anului.
Aceasta este încã una din ipotezele de lucru, extrem de pasionante, propuse studiului pluridisciplinar. Chiar dacã arheologii nu se vor grãbi sã crediteze o astfel de ipotezã, periegheze temeinice si sectiuni de verificare arheologicã pe culmile de .aliniament. ar putea sã ofere surprize de proportii; mai ales cã tocmai pe unele din aceste culmi . de bazã. în stabilirea unor aliniamente (Meleia, Pustiosu, etc) au fost identificate recunoscute astãzi sanctuare circulare, considerate pînã în urmã cu trei decenii (în spetã de arheologul Hadrian Daicoviciu) drept.... simple.. .stîne antice....?!
Cu certitudine, constructorii sanctuarelor KOGAIONULUI vor fi fost cu mult mai mult decât niste ciobani. Iar dacã unii cititori mai clatinã capul a neîncredere, le recomandãm recitirea atentã a fragmentelor selectate la începutul acestui capitol, scrise de Hecateu, de Diodor, de Strabon, de Iordanes, în urmã cu... o-mie-cinci-sute, douã-mii si douã-mii-cinci-sute de ani!...
Toate aceste date, supuse unei severe reverificãri cu întreaga aparaturã de specialitate, trebuie sã constituie una din paginile de lucru ale viitoarei Echipe de Studiu Pluridisciplinar, o echipã formatã din cercetãtori calificati stiintific si patronatã de Comitetul UNESCO pentru România si de Academia Oamenilor de Stiintã din România, echipã pe care am propus-o, în numele

Foto 14. .Raza 7. (Titianu) a Soarelui de Andezit, transpusã în pozitia Godeanu, pe harta-satelit (Timotei Ursu, 2007) Foto 15. Desen punând în evidentã succesiunea de culmi .suprapuse. care ar fi putut gãzdui .semnale luminoase. în studiul astronomic antic (Sectorul .Razelor 7 si 6., Sud-Est pânã în Sud-Vest; © T.U., 2007). DACIEI REVIVAL INTERNATIONAL pentru a active în 2008 în teren, cu un întreg program de ivestigatii în .zona Kogaionului.; (sunt binevenite si adeziuni ale unor institutii stiintifice si universitare din alte tãri – aplicabile prin timiursu@yahoo.com , respectiv prin aosromania@yahoo.com - în mãsura în care se dovedesc interesate de acest aspect si pot contribui, inclusiv material si stiintific, la fondul de îndeplinire a
programului). ( o traducere în lb. englezã va fi postatã pe situl http://www.dacia.org/ http://www.dacia.org/)

Observatorul Kogaionului (prof. Timotei Ursu) I

”OBSERVATORUL KOGAIONULUI” pe Muntele Godeanu?

Aricol scris de prof. Timotei Ursu

Revista Dacia magazin nr.49 ... http://www.dacia.org/mag-2008-49.pdf

.

Citate selective

DODOR SICUL. Lib.II, 47 : (Notã: Diodor . în sec. I BC . transcrie în acest pasaj referitor la HYPERBOREI un fragment din opera istoricã, pierdutã astãzi, a lui Hecateu Abderitul, din sec. IV B.C. În acel etaj istoric, Dunãrea, cu un volum de ape mult mai amplu decât cel de azi, este în mod curent numitã "Fluviul (ca o) Mare": Okeanos Potamos. În traducerea sa dupã copia în limba greacã, Nicolae Densusianu a translat subiectiv, pro-domo, "kata toi Okeanos", adicã sintagma .în tinutul Dunãrii. drept... o insulã, doar pentru faptul cã, în textul lui Diodor mãrimea acelui .tinut. e comparatã, asociativ, cu mãrimea... insulei Sicilia.)

.... si fiindcã Hyperboreii din tinutul acestui Okeanos celebreazã pe acest zeu (Apollo) în fiecare zi, lãudându-l prin imnuri si acordându-i maximã pretuire, se crede cã fiinteazã acolo o tagmã de preoti ai lui Apollo. Se mai aflã în pãrtile acelea o minunatã pãdure a lui Apollo, de mare întindere si un templu faimos, vãzut dinafarã ca un glob si decorat în interior cu multe daruri. Zeul are si un oras sfânt al sãu, majoritatea locuitorilor fiind cântãreti, în timpul serviciului religios cântând în cor (acompaniati) de lãute si lãudându-l pe zeu prin imnuri... (...) si se mai relateazã cã din acel loc se poate vedea întreagã Luna (Selini), fiind depãrtatã mai putin, încât se pot distinge pe suprafata ei reliefuri de teren... (...) Conducerea orasului si a templului o au cei numiti BOREI, urmasi ai lui Boreas, numai din neamul acestuia alegându-si conducãtorii....

STRABON, Geografia, VII,3,5:

....i, la fel, pestera în care se retrãsese Zamolxe a fost socotitã sacrã si se numeste si astãzi Muntele Sacru, dar adevãratul nume, pe care îl poartã si un râu (pârâu?!) care curge la poalele sale, e KOGAION(ON)....

IORDANES, Getica, 69,70:

(Dicineu-Magistrul si .învãtãceii. sãi): .... demonstrându-le Ipotezele, cele douãsprezece semne si, prin aceasta miscarea planetarã, i-a instruit pe de-a întregul în examinarea astronomicã, si cum suferã o crestere discul Lunii sau se înjumãtãteste în descresterea previzibilã; si le-a înfãtisat de câte ori discul incandescent al Soarelui întrece în mãrime suprafata Pãmântului si le-a înfãtisat cu cât se înclinã Polul Ceresc al Semnelor sau cum se înaltã cele 346 de stele, grãbind de la Rãsãrit la Apus.. (...) Vei vedea pe unul explorând dispunerea boltei ceresti, altul conformatia plantelor si a roadelor pãmântului; acesta cresterea si descresterea Lunii, acela urmãrind lucrarea Soarelui si cum rapida rotire a cerului revine deandoaselea la Apus dupã ce se grãbeste repezit la Rãsãrit, cunoasterea întelegându-i (ne)odihna....

Am ales anume, orientativ, aceste trei citate din manuscrise antice rãsfirate de-a lungul a unui întreg mileniu, perioadã de timp în care, cu certitudine, multe alte documente (astãzi irecuperabile sau încã negãsite) se vor fi referit la originalele, straniile, neobisnuitele reocupãri "cultual-stiintific". ale tracilor de dincolo de Balcani. Acestia erau cunoscuti antichitãtii vechi drept GETI, antichitãtii din perioada prezentei romane la Dunãre drept DACI iar secolelor urmãtoare (vezi Iordanes!) drept GOTI...

Putinãtatea dezarmantã a dovezilor antice scrise referitoare la lumea daco-geticã, coroboratã cu palidul aport adus în ultimul secol de cercetãrile întreprinse de o timoratã arheologie româneascã, obligã la un efort deosebit al cercetãrilor pluridisciplinare si transdisciplinare (angajate si acestea, încã: necoordonat!) în punerea în valoare, în deslusirea si interpretrarea posibilelor "mesaje" lãsate mostenire de strãvechii lcuitori ai vetrei Carpato-Balcano-Pannonice. O serie de cercetãtori ( vezi Kalevy-Vik, Diaconov, Gray, Atkinson, etc.) tind sã ateste imperativ, în ultimii ani, cã tocmai aceastã zonã geograficã . perfect .apãratã. de coroanele muntoase ale Alpilor, Muntilor Dinarici, Balcanilor, Carpatilor si avantajatã, pentru o dezvoltare impresionantã a agriculturii, de debitul cursului mediu si inferior al Dunãrii . a fost, în etajele pre-neolithic si neolithic vatra de formare a etniei indo-europene.(foto 1, vatra IE) Acest nucleu uman, devenit o viguroasã etnie neolithicã în câteva milenii de impetuoasã dezvoltare economicã, a ajuns la un repetat supraplin de populatie si a .pulsat. periodic, exportându-si excedentul social în valuri de migratie succesive care au ocupat . centrifug . nu numai cea mai mare parte a Europei dar au pãtruns adânc în spatiul Asiei pânã în Podisul Iranian, apoi în vãile Indusului si Gangelui (dupã unele ipoteze îndrãznete chiar pânã la Pacific). În lumina acestei concluzii tot mai mult confirmatã pluridisciplinar, studierea mai amãnuntitã a ontogenezei si a filogenezei culturilor succesiv dezvoltate .local., tocmai pe teritoriul originar, devine o obligatie stiintificã de prim-ordin în întelegerea corectã a interdependentelor dintre culturile circum-mediteraniene (pânã nu de mult socotite .sursã incontestabilã. a civilizãrii euroasiatice doar pentru faptul cã... erau singurele mai amãnuntit studiate!?), cele proto-europene( .atlantice.?) , sau cele central si est-asiatice. si cum, în mod atestat, tocmai teritoriul acestei foarte probabile vetre originare indo-europene este acoperit în etajele medii si superioare ale antichitãtii de etnia tracilor nordici (danubieni), adicã de .GETO-DACI. (acestia în conexiune pe cât de indiscutabilã pe atât de fireascã cu triburi illirice, celtice, germanice si sarmatice aflate într-o continuã întrepãtrundere) . studierea pluridisciplinarã, complexã si de amploare a vestigiilor geto-dacice devine nu numai o sarcinã nationalã obligatorie pentru români, dar si un obiectiv de cardinal productivitate pentru completarea corectã a datelor Istoriei stiintei în general si ale Istoriei Antichitãtii în special.

Lãsând deoparte faptul cã . în absenta flagrantã a unui INSTITUT NATIONAL DE DACOLOGIE! . informatia opiniei publice românesti asupra adevãratului nivel atins de civilizatia social-economicã a lumii geto-dacice a rãmas cam la înaltimea... legendelor urmãririi regelui Decebal de .vitejii. legionari romani, printre culmile Muntilor Carpati, printre turme de mioare si de vãduve rãmase de izbeliste, trebuie spus cã nici cercetarea mondialã nu a fost corect servitã printr-o ofertã informativã corespunzãtoare.

O cenzurã comunistã actionând în trecutul apropiat în baza unor interese geopolitice de moment, combinatã cu complexe de inferioritate, o incapacitate de exprimare în limbi de circulatie internationalã, precaritatea unor traduceri trunchiate si vanitãti academice locale opuse inerent unei libere comunicãri, au fãcut ca pânã si acele informatii . putine si timorate . demonstrate arheologic pe plan national, referitoare la detinerea unui enorm inventar apt pentru o reinterpretare de anvergurã, sã rãmânã în umbra sertarelor cercetãtorilor. Preocupãrile cultual-stiintifice ale pãturii anahoretilor tracogeto-daci (denumiti de lumea greco-egeeanã, aflatã exact la Sud: .hyperborei., adicã .foarte mai-la-Nord., cititi: nu numai dincolo de Balcani, dar chiar mai la Nord de .Okeanos-Potamosul. Socotit îndelung drept granitã a Oikumenei, a .Lumii Cunoscute.!...) formeazã numai una dintre petalele corolei care se oferã acum analizei pluridisciplinare contemporane. Cele aproape treizeci de sanctuare dacice (descoperite doar pânã acum si numai în zona carpaticã a locuirii geto-dacice), impunând asocierea inerentã cu traditia milenarã a sanctuarelor vest-europene, trebuie sã devinã un obiect permanent de studiu pluridisciplinar, pentru cã ele . asa cum demonstreazã cercetãrile complexe la sanctuarele obiectivului aflat teoretic sub protectia UNESCO, Dealul Grãdistei (Muntii Orãstiei) . pot furniza în continuare surprize dintre cele mai revelatoare.

.
.SOARELE DE ANDEZIT.

În acest capitol, continuând prezentarea unor ipoteze vizând Dealul Grãdistei ori zona (foto 2, plonge ter.XI) înconjurãtoare, plecãm de la premiza cã cercetarea stiintificã actualã detine suficiente argumente pentru a identifica zona cu .legendarul KOGAION., Muntele Sacru al .Getilor., asa cum îl denumeste Strabon.

Am mai arãtat (într-un articol publicat în toamna anului 2005, în DACIA MAGAZIN) cã una din cele mai îndrãznete ipoteze de lucru în descifrarea pluridisciplinarã a sistemului informativ decelat în acest obiectiv se referã la multifunctionalitatea (plurivalenta) impresionantului .Soare de Andezit., unul din sanctuarele rotunde de pe terasa a XI-a. (foto 3, SA).Soarele., format dintr-un enorm disc (complex) de andezit cu un diametru de .circa 7 metri. -alcãtuit constructiv din 10 .felii radiale. de câte 2.75 metri lungime si un disc central, cu un diametru de 1,5 metri, întregul fiind asezat pe un postament de asemenea din andezit si având . initial . aceeasi suprafatã cu a discului de deasupra, a fost considerat de arheologii care l-au dezgropat în 1958 (colectivul Constantin Daicoviciu, cf. Ion Horatiu Crisan, .Burebista si epoca sa., 1977, pg.455), drept, citez: .altar de jertfã, închinat poate zeului rãzboiului...(...) dupã cum pe acest altar puteau fi aduse ofrande oi altor divinitati.. Aceastã opinie, limitatã doar la reflexele informative ale arheologilor, potrivit cãrora .piesa. nu constituia altceva decât o probã a .caracterului urano-solar al religiei dacice. (idem, pg.455) a condus la subaprecierea relicvei si neconservarea sa corespunzãtoare; o primã tentativã de conservare are loc abia în 1979, prin realizarea . discutabilã . a unei replici din beton a portiunii deteriorate. (O mai veche fotografie, din 1960, vezi foto 4 vechi si, respectiv una din 2007, foto 5 dezastru, demonstreazã pe de o parte cã . la dezgroparea arheologicã ..Soarele. se pãstrase mult mai bine îngropat vreme de douã milenii, în vreme ce astãzi . lipsa de interes pentru conservarea .obiectului. continuând condamnabil! . pânã si... betonul din 1979 se degradeazã vizibil!...).

În realitate, oameni de stiintã . cu o altã formatie decât cea limitatã, de arheolog . au atras atentia (de pildã: prof.univ. Gh. Chis încã din 1977!) cã .piesa. prezintã uimitoarea calitate de a indica vizibil, prin coada. sa, formatã din 17 pietre asezate cu intentionalitate în linie si descrescãtoare ca dimensiune, cu exactitate, directia NORDULUI, constituind o veritabilã .busolã. pentru orientarea celor douã terase artificiale pe care sunt ridicate sanctuarele; ceea ce obligã la studierea intentionalitãtii de orientare astronomicã a sanctuarelor (vezi foto 6, linia Nord).
Studierea exhaustivã, .arheo-astronomicã. a constructiei Soarelui de Andezit în cadrul Echipei de Studiu Pluridisciplinar între 1983-1988 de cãtre universitarul Florin Stãnescu (astãzi un respectat cercetãtor pe plan international în acest domeniu), a relevant calitãtile de uimitor .gnomon antic. si .astrolab. cu
functionalitãti complexe ale... .obiectivului arheologic. (vezi: C.F.Stãnescu, .Astronomical Significance of the Sacred Precinct at Sarmizegetusa- Regia. în .Archaeometry in Romania., vol 2, 1989).

În propria mea cercetare privind sistemul numeric si probabilul modul de lungime folosit de constructorii sanctuarelor de la Dealul Grãdistei (vezi: Timotei Ursu, .Sistemul numeric Geto-Dac., AOS, 1984) am insistat asupra multifunctionalitãtii .multimilor numerice. de la Dealul Grãdistei; în acest sens, plecând de la filiatia pe care izvoarele antice o fãceau între zamolxism si scoala Pitagoreicã, am socotit cele 10 .raze. ale Soarelui de Andezit drept o importantã sugestie, doveditã ulterior productivã, referitor la colaborarea sistemului zecimal în probabilele calcule operate la Dealul Grãdistei de uimitorii constructori si utilizatori ai .sanctuarelor.. Plecând de la sugestia unor cercetãri similare întreprinse în Marea Britanie de Alexander Thom, G.Hawkins, etc., am încercat în 1984-1985 si examinarea unei posibile ipoteze a unor .aliniamente de culmi montane., cu centrul la Dealul Grãdistei, care sã justifice optiunea constructorilor acestui important complex cultual-stiintific, aici, în mijlocul Muntilor Orãstiei. Detectarea unor astfel de probabile aliniamente montane ar fi putut fi o probã suplimentarã a preocupãrilor astronomice ale geto-dacilor ; dar, asa cum a arãtat convingãtor Florin Stãnescu, terasele sanctuarelor de la Grãdistea, situate la numai circa 1040 metri altitudine, sunt . practic . .îngropate. între culmile (foto 7 D.GRãd.) învecinate (Muncelul, Sesu, Pãltioru, Jãrosu, iar spre Nord-Est Godeanu), dispunând doar de un sector insuficient de .cer ., de vreme ce orizontul vizibil, cardinal ca directionalitate în estimarea fenomenelor si miscãrilor astronomice, nu poate fi observat de la Dealul Grãdistei!...
La Congresul de Dacologie de la Bucuresti, în 2005, Vladimir Brilinsky (editor al revistei .DACIA MAGAZIN.
si un avid cercetãtor al Muntilor Orãstiei!) a prezentat o comunicare deosebit de interesantã. Conform acesteia, plecând de la excelenta situare ca posibil observator al Culmii Muntelui Godeanu (din Muntii Orãstiei; nu muntele omonim din masivul Tarcu-Godeanu-Retezat!), precum si al altor argumente . acestea, dupã opinia mea, mai putin justificate . Culmea Godeanu ar fi trebuit sã fie... însusi Kogaionul! Cum nu fusesem niciodatã . în teren . pe Culmea Godeanu, am apelat la examinarea unor hãrti corespunzãtoare: o hartã topograficã 1:10.000 (din dotarea Echipei de Studiu Pluridisciplinar, 1983-1984); o bunã hartã turisticã actualã (care a beneficiat vizibil de aportul hãrtilor Institutului de Topografie din Bucuresti); si, în ultimã instantã, o hartã în relief, din satelit, comandatã în USA. Examinarea comparatã mi-a demonstrat uimitoarea situare a Culmii Godeanu, într-un posibil centru de vizare al .alinierii. unor culmi muntoase. Mai exact: existenta a nu mai putin de... 24 de astfel de aliniamente ! (foto 6, Hashurata si 6B (foto 7)
Ce întelegem prin notiunea de .aliniamente.? În termeni militari, succesiunea prin suprapunere în planul vizibil a unor elemente distincte de teren formeazã o suitã de .directionali., în functie de care deplasarea în teren sau reglarea tirului artileriei (coroboratã cu harta regiunii respective) devine practic posibilã.

În cazul nostru, .alinierea. posibilã a unor culmi muntoase, în suprapunere (mai ales acolo unde apar traditionale goluri de munte!), aliniere vãzutã dintr-un anume punct, coroboratã cu cunoasterea strãvechiului sistem ciobãnesc de semnalizare a unor invazii, pericole etc. prin .focuri pe culmi. (sistem ancestral practicat în mai toti muntii Euro-Asiei!), ar putea constitui aliniamente de repere terestre, adevãrate .linii fixe de orientare. în functie de care rotirea boltei ceresti, noaptea, în amurg sau la rãsãrit, . asadar atunci când .semnalul vizual prin foc. (sau în timpul zilei: prin fum!) este productiv, . POATE FI RECOGNOSCIBIL INDICATÃ!... Aceasta este o conditie astronomicã esentialã; în vremurile noastre moderne fiind rezolvatã prin cunoasterea exactã a coordonatelor locului din care se face observarea, astãzi indicatã prin consultarea satelitilor de pozitie (GPS).
Presupunem cã în vechime aceste .coordonate fixe. trebuiau indicate intuitiv. Un fapt este absolut cert: dacã .rotirea Cerurilor. ar fi fost observatã de pe Culmea Godeanu, aliniamentele posibile vizate . prin focuri suprapuse! . de pe acest punct de observatie ar fi oferit observatorului o orientare de maximã eficientã comparativã. (Sã retinem cã, astãzi, punctul maxim al acestei culmi, este denumit, traditional, poate ancestral . destul de straniu! . .La Om.... . vezi foto 8, foto 9 . Foto T.U. la vârf si foto 10 .

Dar, sã fim rezonabili: Culmea Godeanu, situatã în mijlocul unor vãi si al unor spatii deschise cu lungimi de kilometri, poate fi un bun punct de observatie, jur-împrejur 360 grade, în miez de varã sau la început de toamnã, când temperatura de la 1700 metri altitudine si vânturile reci adiacente sunt mai putin prezente. Este însã absolut sigur cã locul nu este potrivit unui punct de observatie .astronomicã. circa... opt luni pe an, când sãlbãticia vânturilor, a precipitatiilor si a temperaturii scãzute de pe culmi îi obligã si pe ciobanii numeroaselor stâne din jur, sã coboare .la vale.!... si atunci... cum ramâne cu Observatorul Kogaionului?! Se rezumau pileatii lui Deceneu doar la .observatii estivale.?!...

Kogaiononul - mit si realitate

Andrei Vartic Institutul Civilizatiei Dacice, Chisinau e-mail mailto:icidac@yahoo.commailto:icidac@yahoo.com

Drumul tehnologic spre Kogaionon

De ce Roma a cucerit doar o mica parte din teritoriile locuite de geto-daci? De ce harta teritoriului cucerit este asa de enigmatica? De ce l-a parasit dupa ce a depus eforturi uriase pentru a construi Ulpia Traiana si Porolissimul? De ce urbele romane nu au trebuit celor care i-au dat afara pe romani din Dacia? Nu cumva din cauza ca civilizatia lor nu era nici cea urbana a Romei, nici cea de care a nomazilor, ci "casnica", cum zice Alecu Russo?
Descoperirile arheologice din ultimii ani, dar si cercetarile noastre multidisciplinare, demonstreaza ca zadarnic cauta arheologii mari megapolisuri dacice. Dacii au urit urbea care fringe personalitatea omului. Zadarnic plingem faptul ca dacii nu au lasat scrisori latine sau grecesti despre locuirea lor rustica si casnica. Scrisoarea alfabetica transmite vorbe despre cuceririle individualiste, desarte, ale omului, nu esente universale de fiintare. Zadarnic incercam sa vedem maretia civilizatiei dacice cu literele Romei sau ale grecilor.
Dar a vazut Roma adevarata civilizatie a dacilor carpatini? Nu. Daca o vedea, intelegea valoarea exceptionala a topirii unor lupe de fier plastic de 40 kg, lupe pe care Europa a putut sa le obtina abia peste 11 veacuri. Vedea fierul dacic suprapur, de 99,97% fara cimentita [A. Vartic, Magistralele tehnologice ale civilizatie dacice, Basarabia, Chisinau, 1997], vedea ceramica dacica supradura si motivele sacre ale dacilor armonizate cu lotosul egiptenilor si al indienilor, cu acantul corintinienilor, cu viscul druizilor [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia, Chisinau, 1998]. Vedea implectonul din zidurile turnurilor de la Costesti, facut din mari caramizi de fier-titan (ilmenit), care nu-si gasesc nici o justificare militara acolo [A. Vartic, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Basarabia, Chisinau, 1997].
Inginerii romani ar fi trebuit sa vada ca, de fapt, cetatile dacice, asa cum stau ele cocotate pe virfuri greu accesibile, nu au motivari militare de aparare. Blidaru sta la 1500 m de Cetatuia Costesti si cam la toti atitea metri de Prisaca. De ce intr-un triunghi montan de numai 4500 de metri s-au construit 3 cetati colosale? Unde s-a mai vazut asa ceva in lume? Care era scopul de aparare a cetatii de pe Virful lui Hulpe, sau a celei de la Naia, puse in locuri din interiorul zonei centrale a statului dac, nu la periferia ei? Facea oare sa construiesti la Cioclovina un colosal zid de 2,5 km din 3600 esaloane de pamint si piatra, paralel cu linia care uneste Banita cu Piatra Rosie, atunci cind orice armata invadatoare il putea ocoli cu usurinta?
Chiar si in actualele conditii "globalizate" de ducere ale unui razboi de munte, orice inamic poate trece nestingherit pe linga aceste troiene si cetati. De ce, insa, dacii le-au dotat cu mari platforme si terase externe chiar in preajma zidurilor? Ca sa permita atacatorilor, dupa un greu urcus, sa se odihneasca si sa se regrupeze, sa astepte in voie, batindu-si joc de aparatori, pina ce ei vor termina resursele de apa, de munitie si de hrana? De ce zidurile cetatilor dace inconjoara poalele unui mamelon, asa ca de fapt comunicarea dintre aparatorii acestor cetati devine imposibila? De ce cetatile dacice nu sint locuite? De ce asa zisele cisterne sau construit inafara zidurilor? De ce nu se regasesc in cetati magaziile si beciurile unde ar fi trebuit sa fie depozitate mari rezerve de hrana si munitie ale aparatorilor? De ce gramezile de griu ars stau dincolo de ziduri, ca la Sarmisegetusa Regia [A. Vartic, Ospetele Nemuririi, Quo Vadis, Chisinau, 1994]?
De ce mortarele de care s-au folosit dacii au si astazi proprietati inteligente, cum ar fi cele bactericide sau formarea unei pelicule verzui impenetrabile la contactul cu apa? De ce sanctuarele dacice, construite pe uriase terase din andezite supertrainice, stau dincolo de zidurile cetatilor? Ce motivare religioasa, politica, stiintifica i-a facut pe daci sa construiasca aceste sanctuare unicale in toata lumea? Cu ce efort uman si tehnic s-au taiat atit de perfect colosalele andezite de la Gradistea de Munte, taieri care si astazi nu se pot realiza fara resurse financiare considerabile? Cum s-a reusit taierea atit de spectaculoasa a unor munti intregi de piatra la Magura Calanului sau la Uroi, fasonarea inteligenta a pietrei si transportarea ei la zidirile de pe munti?
De ce a trebuit ca zidurile de la Costesti sau Fetele Albe sa fie asamblate poetic, milimetru in milimetru, lucru total netrebuincios unor scopuri de aparare? De ce zidul fascinant de la Costesti apara mamelonul central dinspre sud, dinspre muntii prapastiosi, care si asa trebuiau cuceriti cu greu de un posibil inamic, si nu dinspre nord, unde panta e mai moale si accesul mai usor? Si care era scopul acestor zidiri uriesesti, daca cel de aparare este greu de demonstrat?
Se spune ca dacii au parasit cetatile imediat dupa terminarea razboiului, in vara lui 106; deci era previzibil ca vegetatia abundenta de la munte sa fi acoperit imediat multe urme ale singeroaselor lupte: trupuri, scuturi, lanci, sabii, virfuri de sageti, tehnici de razboi dacice si romane. Nimic din toate astea nu descopera arheologii in cantitatile omologate cu luptele crincene ce s-ar fi dat intre cei 150.000 de soldati ai Romei cu cetele dacilor. Se vede limpede ca toata locuirea dacica a fost arsa, dar arsurile acestea nu poarta si urmele dezastrelor umane cu care se poarta razboiul. Nu stim cit de crunta o fi fost lupta pentru Sarmisegetusa, dar chiar sa nu fi aruncat romanii macar vre-o citeva mii de sageti spre cetate? Or, poate, acei deosebiti soldati romani au avut in dotare detectoare care sa gaseasca pe terenul deosebit de accidentat din preajma Sarmisegetusei doar virfurile de sageti de fier, nu si miile de cosoni de aur pe care le descopera taranii (nu si arheologii!!!) chiar si astazi la Gradiste?
Inca in 1995 [A. Vartic, De la sociologia monografica la cea entropica, Discurs tinut in Aula Academiei Rom^ne la 19 mai 1995, vezi A. Vartic, Catastrofa eliberarii, Basarabia, Chisinau, 1996, p. 33-47] noi am aratat ca asa zisele cetati ale dacilor sint mai repede marcari inteligente ale unui mesaj deosebit de important, scris cu buna stiinta si in limbaj geometric si astronomic, si in andezite, fiindca el depoziteaza mult mai bine informatia decit firava vorba alfabetica, aflata si sub ambitia omeneasca, si sub vremi, si in necontenita entropizare.
Totul a pornit de la observarea faptului ca cetatile dacice de la Banitza si Piatra Rosie formeaza cu asa zisul castru roman de pe virful lui Patru un perfect triunghi dreptunghic {Fig. 1}.

Trimitem la publicatiile noastre cititorul dornic sa afle mai mult despre aceste triunghiuri. Sa observam aici ca aceasta uriasa iconografie geometrica, pe care noi o numim topografie cosmogonica dacica, isi leaga triunghiurile sale de o alta minune topografica: Marea Linie Dacica {Fig. 2} pe care o formeaza zidirile dacice de la Pecica, Deva, Cugir, Boita si Virful Omu, orientata 15 grade Nord-West [A. Vartic, From Platon's to Zalmoxis's Academies, NATO ARW "The New Role of the Academieis of Sciences in the Balcan Countres", Athena, November. 20-23, 1996].
Iata cum se aseaza cetatile din zona Sarmisegetusei regia pe Marea Linie dacica {Fig. 3}
Noi am studiat cu atentie si cetatile construite in zona de mai sus de aceasta linie, cele de la Clit, Moigrad, Saratel, Sighisoara, Racos etc [A. Vartic, De la topografia cosmogonica la Kogaionon, Dava International, 2001]. Iata ce figura stranie am obtinut {Fig. 3},
Pe hartile de mai sus se vede bine locul Sarmisegetusei Regia in aceast mesaj topografic. Ce inseamna el? Ce au vrut, de fapt, sa ne transmita dacii cu aceasta constructie mareata realizata pe un vast teritoriu si care intrece in efort uman si tehnologic chiar si construirea piramidelor?

II.Realitatea cosmogonica a Kogaiononului

Bunul Dumnezeu a vrut sa descoperim in anii din urma, pe masive pietre de munte, mai multe incrustari geometrice dacice, care confirma corectitudinea ipotezei despre "topografia cosmogonica a dacilor" {Fig. 4}.
Cum bine se vede pe aceste picturi geometrice dacii cunosteau arcul de cerc, axele de coordonate, chiar si intregul complex topografic din Fig. 1-4, lipit de Marea Linie Dacica l-am regasit pe acele pietre {Fig. 5, a, b, c}.
Noi am numit incrustarile dacice de pe pietrele de munte "hartile cosmogonice ale dacilor" [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon ]. Cercetindu-le cu atentie am observat ca deasupra Marii Linii se afla un nod central, din care iradiaza mai multe linii-raze. Suprapunind Marea Linie Dacica despre care v-am vorbit deja, cu Marea Linie de pe harta dacica desenata de noi nu a fost greu sa determinam topografic acest loc {Fig.6} si sa vedem ca figura construita de noi aprioric {vezi si Fig. 3} coincide de minune cu desenul dacilor {Fig.7} si ca ea reprezinta Constelatia Dragonului, cea care, parabolic vorbind, sustine rotatia multimilenara a Polului Nord Ceresc {Fig. 8} si ne arata ca intregul complex construit de daci reprezinta in mare o anumita pozitie a Dragonului fata de Polul Nord Ceresc si fata de celelate constelati (Sarmisegetusa Regia apare ca steaua Alfa a Ursei Mici, actualul Pol Nord Ceresc)

Acest nod central sta mai la nord de un mare patrulater, care coincide cu curgerea riului Strei; mai jos de acea linie, si in interiorul curgerii Streiului, se afla un punct indicat de daci cu o cruciulita. Acel punct nu poate fi altul decit Sarmisegetusa Regia. Atunci nodul central din care pornesc liniile-raze se re-gaseste topografic undeva pe dealul Uroiu, peste Mures, la nord de Simeria. Liniile care sint trase din acest nod, daca sint omologate cu punctele topografice actuale, ne duc exact in cetatile dacice despre care am vorbit mai sus (Pecica, Clit, Moigrad, Saratel, Sighisoara, Racos etc).
Faptul ca dacii au legat de acest nod topografic singular intregul lor algoritm, faptul ca el se afla pe un munte la poalele caruia curge un riu mare (amintim ca inainte de taierea meandrelor Muresului de catre austrieci acest riu avea cam de trei ori mai multa apa decit acum si ca in antichitate clima era cam cu 30% mai umeda - deci Muresul era un adevarat riu mare, navigabil, si, posibil, mai mare ca Tisa, adica principalul afluent al Dunarii [Liviu Marghitan, Valea Muresului - parte integranta a sistemului de fortificare a Daciei, Sargetia, XIII, 1977, p. 203-207]), faptul ca de pe acest munte se deschid privelisti uluitoare a tarii Hategului, faptul ca anume partea nordica a Dealului Uroi ofera o exceptionala priveliste a Cerului Nordic, faptul ca din acest nod pornesc numai 5 raze, ne-a permis sa dam urmatoarea ipoteza: Dealul Uroi este Kogaiononul dacilor.
Perighiezele noastre in aceste locuri ne-au dat satisfactie deplina. Zidurile antice, necercetate inca, se mai pot urmari si astazi, multimea ceramicii din toate culturile preistorice si istorice, inclusiv din cultura Turdas, este remarcabila, sta chiar la suprafata, in musuroaiele de furnici sau cele sapate de cirtite. Artefactele demonstreaza ca la poalele sudice si estice ale Dealului Uroi se afla un exceptional megapolis preistoric, probabil cu functii sacre. Cel putin unul din valurile de pamint care il inconjoara repeta iconografic desenul constelatiei Dragonului [A. Vartic, De la topografia cosmogonica la Kogaionon], lucru care l-am mai intilnit si in alte parti ale Daciei [A. Vartic, Drumul spre Kogaionon]. Perighiezele au mai aratat ca partea apuseana si cea nordica de la poalele Dealului Uroi este curata arheologic, lucru care sugereaza faptul curateniei sacrale a acestor locuri (orice locuire murdareste locurile sacre, motiv din care, dupa parerea noastra, nu sint locuite nici cetatile dacice), legate si de Apusul de Soare, si de Nordul Instelat.
Urcarea pe muntele Uroi este posibila doar pe panta lina, nordica, unde am identificat doua drumuri; unul, cel de la rasarit, se pare, avea functii ritualice, celalalt, de la vestul pantei, era, poate, drumul pe care veneau pelerinii la Marile sarbatori religioase ale dacilor. La fata locului am putut constata existenta pe aceiasi parte nordica a Dealului Uroi a unui vechi val care imprejmuia muntele din partea asta, usor accesibila. Pina la acest val nu apare nici un fel de urma antropica, dar imediat dupa el se deschide un adevarat eldorado arheologic. Ceramica iesita la suprafata pare a fi din toate vechile epoci ale acestui tinut, locuit inca din timpurile primordiale, dar cea dacica e cea mai multa.
Un deosebit interes prezinta stratul gros de ceornoziom (aproximativ 1 m) de pe platoul din virful dealului, care apare dupa valul indicat si care nu avea cum sa stea de milenii numai pe acel platou. Lipsa ceornoziomului in partea vestica si nordica de la poalele Uroiului ne-a facut sa presupunem ca el a fost adus acolo cu buna stiinta pentru scopuri care ramin inca neelucidate.
Inca si mai fantastice ni s-au parut cele vre-o 18 rotonde (mai multe nu am putut depista din cauza vegetatiei) orientate nordic cu o sapatura adinca

{Fig. 9}.
Era clar ca sintem in locul unde multimi uriase de daci (sau alte populatii muresene si simeriene) se adunau pe Uroi pentru a venera un eveniment cosmic care avea loc pe Cerul Nordic, la Apus de Soare. Or, dupa parerea noastra, nu Dealul Uroi este Muntele Sfint, ci tocmai acest eveneniment ceresc, oglindit topografic cu formidabile marcari pamintesti, reprezinta Kogaiononul, Muntele Sfint al dacilor, care e in cer, nu pe pamint (atragem atentia ca si Constelatia Dragonului are forma unui munte). Adica, de fapt, Kogaiononul este un algoritm cosmogonic ritualic, un munte ceresc care se oglindeste in constructile magnifice ale dacilor. S-ar putea, deci, ca el sa fie construit in mai multe exemplare asemanatoare geometric. Asa am descoperit ca dealul Uroi este doar unul din cele 4 Kogaionoane pe care noi le-am identificat pina acum (din considerente legate de protejarea acelor locuri de invazia cautatorilor de comori noi nu dam aici localizarea lor topografica), iar asa zisele cetati dacice sint marcarile celor 16 stele ale Dragonului, cunoscute pe atunci, deci locuri sacre, adica temple dacice si nu cetati de aparare sau de refugiu. Anume functiile lor religioase lamuresc si efortul uman cu care au fost construite, si finetea cioplirii pietrelor, si poezia amplasarii lor, si enormele terase din apropierea cetatilor, pe care dacii isi asezau, probabil, salasele de pelerini, si adevaratele drumuri care inconjoara zidurile dace, drumuri pe care multimile inconjurau ritualic templul.
Faptul ca Marea sageata a Soarelui de andezit, compusa tot din 16 pietre, indica cu o mare exactitate nordul, ca si multe alte constructii dacice ritualice (de pilda cele de pe raza comunei Beriu, sau enigmatica baie de la Gioagiu-Bai, sau cea de la Racos, aflata la 60 km nord de vf. Omu), ne indica, cum am aratat, ca este vorba de un eveniment care se intimpla undeva la nord. Care nord? Cel din templul spre care arata sageata. Se stie, constructia din acest templu, distrusa si de arheologi, este enigmatica. Generalul Vasile Dragomir a dat pina acum cea mai serioasa pista de interpretare a acestui sanctuar [Vasile Dragomir, Vasile Rotaru, Marturii geodezice, Editura Militara, Bucuresti, 1980]. El sustine ca dacii au reprezentat acolo pozitia planetelor din sistemul solar, 9 cunoscute la timpul cela, tot atitea cite pietre-marcari sau gasit in prima investigatie areheologica. Noi am mers mai departe pe aceasta ipoteza astronomica. Unind punctele acestui sanctuar dupa modelul de pe pietrele dacice
noi am obtinut aceeasi figura a Kogaiononului ceresc {Fig. 10}. Se mai stie ca pe a 16 piatra a Sagetii Soarelui de andezit sa gaseste incrustat acest semn {Fig. 11 a,b}, adica tot Jogaiononul.
Deci arheologii, care au sapat atita la Gradiste, ar fi trebuit sa ridice ochii spre nordul Cerului instelat din preajma Polului Nord Ceresc ca sa inteleaga rostul Marii Sageti. Dar care Pol Nordic Ceresc? Cel din anul cind s-a intimplat evenimentul pe care dacii l-au insemnat cu atita geniu?
Se stie ca Polul Nord Ceresc, care se apropie actualmente de Steaua Alfa a Ursei Mici, efectueaza o mare rotatie, numita precesiune, cu durata de 25725 ani. Minunea este ca acest numar se imparte exact la 5, anii care treceau la geti, cum sustine Herodot, de la un sacrificiu uman la altul. Minunea e ca cercul acestei uriase precesiuni, care face ca punctul de echinoctiu al Soarelui sa fie in fiecare an deplasat, inconjoara o singura constelatie - Dragonul, si o intretaie intr-un singur punct, apropiat de Alfa Dragonului.
Daca unim cu o linie dreapta steaua Lamda din coada Dragonului cu steaua Epsilon, care marcheaza picioarele lui, obtinem un exceptional ceas cosmic. Rotatia zilnica a Dragonului in jurul Polului Nord Ceresc ne arata cu exactitate ora, ba chiar si minutele zilei si, mai ales, noptii, iar locul Polului Nord Ceresc fata de aceasta linie ne va indica numarul de solstitii care au trecut de la evenimentul care ne intereseaza {Fig. 12}
Or, daca orientam Marea Linie cereasca a Dragonului, asa cum sta ea la Apusul de Soare din anul 494 BC, pe linia paminteasca desenata de daci cu zidirile de la Pecica, Deva, Cugir, Boita pina la Virful Omu, obtinem o coincidenta uluitoare. "La apus de soare/ vor sa mi te-omoare/ ..." nu mai pare acum o simpla fantazie a unui poet anonim, ci un veritabil imn gnostic dacic, atrofiat pe alocuri de trecerea timpului, imn pe care dacii il spuneau, probabil, tot asa cum noi spunem azi "Tatal nostru carele esti in ceruri...". Mai mult decit atit - punerea paminteasca a Polului Nord Ceresc in locul indicat de daci mai sus de Marea Linie a Dragonului, ne indica destul de bine Dealul Uroi si imprejurimile lui, dar si anul care este reprezentat de daci cu Kogaiononul, adica Apusul de Soare de la solstitiul de vara din anul 494 BC.
Inca o minune mai reiesa din aceasta harta magnifica: unirea stelei Lamda a Dragonului cu locul unde se afla Polul Nord Ceresc la Apusul de Soare de la Solstitiul din anul 494 BC ne conduce in prelungire pina la steaua din centrul Crucii Lebedei. Or, Lebada stilizata descoperita la Sarmisegetusa Regia sta si astazi parasita in curtea Muzeului din Deva. Grecii reprezentau cu Lebada pe Zeus. Ce reprezentau dacii cu aceasta constelatie?
S-au descoperit o multime de cruci pe locurile unde au trait dacii. Si noi am fotografiat destule {Fig. 13}
Este clar ca aceste cruci, ca si cele cucuteniene sau turdasine, dam numai o pilda, deconspira o realitate gnostica si cosmogonica a stravechilor populatiuni carpato-dunarene, populatiuni nordice prin excelenta, aflate mereu in preajma formidabilei rotatii zilnice si a Lebedei, si a W-ului Casiopeii, si a Urselor, dar mai ales a Dragonului, care strajueste marea precesiune a Polului Nord Ceresc, si care mentine astfel si Soarele, si Luna pe liniile de Fiintare ale omului.
Or, legatura Kogaiononului cu Crucea Lebedei, care este orientata magnific pe Fasia Colosala a Caii Laptelui ne-a permis sa lamurim inca un mister al topografiei cosmogonice dacice. Linia vf. Patru - Banita a triunghiului dreptunghic de baza descoprit de noi in 1995, pusa in coordonatele topografiei ceresti, este paralela cu Calea Laptelui, adica si cu linia care leaga Crucea Lebedei cu W-ul Casiopeii. Iar maretul triunghi dreptughic insemnat pe pamint de daci nu este altceva decit un reper inteligent pentru cei care urmaresc si stelele pe cer, si legea morala din ei {Fig. 14}
Astfel Calea Laptelui, Dragonul si polul Nord Ceresc formeaza o echipa geometrica senzationala, temeinica din punct de vedere al stabilitatii triunghiului dreptunghic in actuala devenire cosmica, la vedere tocmai din cauza acestui argument, si, in acelasi timp, aflata in necontenita miscare precesionala, miscare care schimba tot timpul unghiul de cadere al razelor solare pe pamint, lucru care influenteaza benefic dezvoltarea necontenita a materialului biologic de aici.
Desenarea asemanatoare a triunghiului vf. Patru-Banita-Piatra Rosie pe datele Marii Linii Dacice Pecica-Vf. Omu {Fig. 15}
ne arata ca asa zisa construire romana a podului de la Drobeta este o mistificare a istoriei de catre Traian, cum sustine Napoleon Savescu [N. Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei]. Chiar si astazi nu se poate construi in 3-4 ani un pod peste Dunare intr-un loc atit de dosit si de nepotrivit. Or, noi credem ca punctul topografic Drobeta reprezinta inteligent la daci originea celor care au cunoscut precesiunea cerului instelat inca din preistorie si care au transmis aceste cunostinte din generatie in generatie cu simboluri geometrice, ca in preistorie, nu cu ajutorul alfabetului fonemic, care transmite de cele mai multe ori desartaciuni, nu date (amintim ca si Cuina Turcului, si Schela Cladovei, se gasesc tocmai in aceste locuri si ca nu zadarnic descoperim atitea paralelisme intre iconografia culturii Garna, formata la Portile de Fier ale Dunarii si contemporana nasterii scrisului fenician, si cea dacica [A. Vartic, Puterea Spiritualitatii dacice , Dava International, N2, februarie, 2001].
Podul de la Drobeta, loc destul de ascuns in meandrele de fier ale Dunarii, o fi fost construit de Burebista in timpurile cind Dacia se intindea si dincolo de Dunare (pentru a cuprinde si varsarea Muresului in ea), si cind hotarele imperiului roman se aflau departe de acest loc (noi credem ca dacii au construit stilpii de sustinere a podului intr-un an deosebit de secetos din timpul lui Burebista). La apropierea acestor hotare dacii au demolat arcurile podului, nu si stilpii de sustinere. Dat fiind importanta deosebita a punctului Drobeta in religia dacilor, Traian si sfetnicii lui, printre care il amintim pe viitorul imparat Hadrian, cel mai erudit imparat al Romei, au hotarit sa cucereasca mai intii acest pod, sa-l reconstruiasca si sa inceapa al doilea razboi, cum se si vede pe Columna, prin trecerea lui ritualica pentru a umili firea demna a dacilor si, astfel, pentru a-i slabi si cuceri. Lupta din anul 101-102 care e arata pe Columna la apele unui riu mare nu poate avea alta motivare pentru daci decit hotarirea de a-si recuceri unul din cele mai importante puncte strategice ale statului lor, adica Drobeta. Si numai asa noi lamurim faptul ca lupta de la Tapae a fost mai repede o inscenare a desteptului general roman care i-a permis sa ocupe nestingherit Drobeta, unul din cele mai insemnate locuri pentru echilibrul moral al dacilor.
Or, acest urias triunghi, pe ipotenuza caruia este construit Dragonul ceresc de la Apusul de soare de la solstitiul din vara anului 494 BC, coincide, cum bine se vede, cu Dacia Romana, cu Dacia Felix. Totul arata ca dacii lui Decebal ocupau tocmai acea tara care coincidea cu imaginea Zeului lor ceresc, oglindita inteligent in superbul triunghi dreptunghic vf. Omu-Drobeta-Pecica, asemanator cu triunghiul vf. Patru-Banita-Piatra Rosie {Fig.9}.
Asa se lamureste faptul ca Traian nu a cucerit alte teritorii dacice (vezi, de pilda, cum sta hotarul Daciei Romane pe Mures): acele teritorii nu intrau in statul lui Decebal, iar certarea cu alti regi geto-daci nu ii trebuia lui Traian.
Dar ce eveniment s-a putut intimpla in anul 494 BC? Legarea pe care Herodot si alti scriitori antici o fac lui Zalmoxis de Pytagoras, cel care s-a intimplat sa moara tot in preajma anului 500 BC, ne da dreptul sa dam inca o ipoteza ce poate fi controlata stiintific: la solstitiul de vara din anul 494 BC, la Apus de Soare, s-a intimplat ceva exceptional cu zeul dacilor, care a fost si regele lor. Ce a putut sa se intimple intr-o zi atit de bine insemnata astronomic si cosmogonic? Doar sacrificiul zeului, care era si regele lor, sacrificiu care marca un eveniment ceresc major din punctul lor de vedere. Acest eveniment putea fi doar unul: trecerea Polului Nord Ceresc prin linia care uneste steaua Lamda din coada Dragonului cu centrul Constelatiei Lebedei. Iar Crucea Lebedei s-ar putea astfel sa insemne locul din cer unde sta zeul dacilor, tatal lor din cer care flutura Dragonul pentru a-i pazi pe daci tot asa cum efigia acestui Dragon era fluturata de cetele dacilor.
Si inca un lucru tulburator ne prezinta Marea Linie dacica. Polul Nord Ceresc a intersectat aceasta Mare Linie in anul 44 BC. Este anul cind a plecat si Burebista la Zalmoxis, trimis acolo, probabil, tot prin sacrificiu de cei mai buni dintre dacii sai.
Limitele omenesti ale acestui Congres ne opresc aici comunicarea. Cercetarile viitoare, la care credem ca va pune serios mina si Guvernul Rom^niei, si Academia Rom^na, si alte institutii private si de stat, vor arata felul cum stramosii nostri au cunoscut si transmis din generatie in generatie stiinta despre precesiunea Polului Nord Ceresc si, mai ales, cum a fost posibil sa se realizeze in acele timpuri constructii topografice atit de precise pe un teritoriu muntos atit de vast. Noi, care am vazut cu ochii instrumentelor moderne din dotare puritatea exceptionala a fierului dacic, proprietatile inteligente ale mortarelor lor, imensele cariere de la Magura Calanului, felul magnific de taiere a andezitelor, uriasele terasari care masoara in adincime zeci de metri, care am calculat colosala cantitate de piatra taiata de daci pentru a realiza "zidirea muntilor", cum spune Dio Casius, nici macar nu ne miram de faptul ca stramosii nostri casnici si rustici au putut cunoaste si drumul precis al stelelor pe cer, si oglindirile lor pmintesti, si necesitatea imperioasa a curateniei sufletelui pentru devenirea omului [Platon, Harmides].

Kogaion muntele sacru dacic (2)

MUNTELE SFÂNT MIT SAU REALITATE
Mioara Căluşiţă-Alecu
Din vremuri străvechi, oamenii au crezut în existenţa în văzduh a unei lumi divine şi au nădăjduit să stabilească o legătură cu ea. Arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în pământ şi cu coroana în cer, coloana cu un capitel care aminteşte coroana arborelui, muntele cosmic, simbolizau căi spre lumea divină.
René Guénon cita mai mulţi munţi sfinţi din tradiţiile vechilor popoare: Meru la hinduşi, Alborj la perşi, Quaf la arabi, Olimp la vechii greci, Montsalvat din legendele occidentale ale Gralului... Aceşti munţi erau pe tărâmuri îndepărtate sau inaccesibile muritorilor. În ţara în care nu au existat înălţimi s-au construit simulacre ziguratele . De bună seamă că şi Cogaiononul se înscrie în această tradiţie. El reprezenta un centru religios în care se stabilea o legătură cu lumea divină. Inversul (complementul) muntelui este o cavernă subpământeană ca aceea în care, Herodot menţionează că, s-a retras Zalmoxis timp de 4 ani. Muntele ilustra spiritualitatea geto-dacilor care credeau în existenţa unui tărâm sfânt ca: Agarttha, Paradeşa-Paradis, Shambala din tradiţiile orientale, un centru axial care dirijează lumea, aşa cum axul centrează învârtirea roţii fără să ia parte la ea (cakravarti, motorul imobil din tradiţie).
Scriitori antici au citat existenţa, în Dacia hiperboreană de sub Ursa Mare, a unor elemente reprezentative pentru astfel de centre, fără să le înţeleagă semnificaţia spirituală: Polul Getic (Geticus Polus), Axa Lumii (Cardinex Mundi), Muntele Sfânt (Cogaiononul), Insula Albă (Leuke). Unele basme româneşti amintesc de un arbore cosmic, pe porţile de lemn ale caselor din nord este cioplită roata, pe ii cusută svastica, o simplificare a roţii... Soarta a decis ca rezistenţa eroică a geto-dacilor în faţa năvălitorilor romani să fie înscrisă, de Apolodor din Damasc, pe o columnă plasată în centrul Romei. Cuvintele româneşti celălalt tărâm şi văzduh ilustrează caracterul ceresc al religiei geto-dace. Preot a însemnat înainte-pre, spre emanaţia divină-ot, rădăcină care apare şi în numele zeului Odin.
Mircea Eliade afirma că în India a învăţat să înţeleagă folclorul românesc sau sud-est european, moştenire traco-dacă. Dovedesc aceste tradiţii legătura noastră cu Orientul? Unde au apărut aceste tradiţii?
A existat un centru religios în Dacia? Poate că au existat mai multe. Căile sfinte ale scythilor (Herodot, istorii, IV, 52), marcate de menhirii atribuiţi de romani lui Liber Pater, nume dat lui Bacchus zeu taur duceau după tradiţie la un centru religios. Pe vremea lui Haşdeu, marcajul de menhiri pornea de la Marea de Azov, apărea în Basarabia ca Cheile Bâcului şi se oprea la Prut.
Tradiţia Muntelui Sfânt al Daciei a fascinat pe mulţi scriitori. În cartea sa Muntele Sfânt al Daciei, publicată în engleză la ed. Nagard, Ion P. Bogdan de la Timişoara susţinea că Polul Getic ar fi indicat, la început, locul sfânt unde Uranus s-ar fi unit cu Gaea. Mult mai târziu, când cunoştinţele oamenilor au evoluat şi au atribuit un înţeles geografic şi astronomic polului, s-a constatat că acesta era în nordul Daciei şi au apărut chiar opinii că tradiţia polului ar fi migrat în Dacia din nord, ceea ce este puţin probabil. I. P. Bogdan identifica Cogaiononul în Munţii Bihor. El se baza pe asemănarea acestora cu descrierea Muntelui Meru de M. Eliade în Cosmologie şi alchimie babiloniană şi pe tradiţii locale. Spunea că numele ar fi fost Cuca lui Ion. Menţiunea lui Paul Lazăr Tonciulescu (în România la p. 167) că în georgiană şi persană munte se spune koh, iar în osetă kogh ar întări această ipoteză. Ion-Iancus-Ianus-Armis-Sarmis-Hermes ar fi fost primul egetor-zeu, care ar fi domnit aici şi ar fi lăsat silaba Io moştenire voievozilor valahi. Demonstraţia m-ar fi convins, dacă nu aş fi cunoscut argumentaţia lui Nicolae Densuşianu că Muntele Sfânt a fost în Carpaţii Meridionali. În secolul 18, D. Auville presupunea că Muntele Sfânt era Kaszon sau Kaszin din Moldova; Alexandru Borza spunea că era vârful Gugu de la est de Caransebeş, iar alţii, că era Ceahlăul. Recent, Cristiana Pănculescu argumenta că era Vârful Ocolit Bucura. Astăzi cei mai mulţi cred că Muntele Sfânt era la Sarmizegetusa dacică.
Oare în Stema Daciei, publicată de P. R. Vitezović, cei doi lei afrontaţi se urcă pe Muntele Sfânt?
Getae montibus inhaerent. Geto-dacii erau lipiţi de munţi şi în ei au dăltuit lumea divină din sufletele lor. Pe muntele Omul este un simulacru al lui Zalmoxis-Saturn. Pe o stâncă se mai disting urmele unor basoreliefuri pe care le-a descifrat N. Densuşianu. Pe platforma Babele este reprezentată teribila Tripla Hecate: Brimo-Persefona infernală, Bendis-Artemis pământeană şi Iana-Luna cerească. Pe muntele Ceahlău se distinge o piatră asemenea unei femei, înconjurată de alte pietre mai mici. Ea reprezenta pe Baba Dochia-Gaea cu oile sale. Se spune că Prometeu a fost înlănţuit în Parâng sau Bucegi. Pe o monedă din timpul lui Antonius Piul, Dacia este înfăţişată ca divinitatea Gaea, ţinând în mâna dreaptă o grupă de munţi, Munţii Sfinţi ai Daciei de care pomenea Strabon. Cercetătorii care au studiat câte un munte mai important din Carpaţi au găsit tradiţii care coroborate cu scrieri antice să justifice că, în trecut acel munte a fost considerat sfânt.
Mulţi munţi au fost centre de viaţă religioasă. Au existat asceţi şi contemplativi, adoratorii lui Zalmoxis, care se hrăneau cu vegetale, miere, lapte şi brânză. Strabon adăuga că aceştia erau solitari, pioşi, trăiau departe de femei şi, în Tracia, se numeau ktistai (ctitori). Flavius Josephus informa că la daci se numeau pleistai (constructori de cetăţi). Mircea Eliade caracteriza pe aceşti geto-daci, specialişti ai sacrului, că duceau pe munţi o viaţă monahală, retrasă.
Cum în vechea Dacie creştinarea s-a făcut treptat, prin misionari, multe din tradiţiile păgâne au fost adaptate la creştinism. Primii călugări creştini care s-au retras în munţi sau în alte locuri mai izolate, au continuat viaţa asceţilor geto-daco-traci ktistai, pleistai, abioi. Sihaştrii români, ca şi pusnicii din Orient, au căutat pacea prin izolare, în vederea unei legături nemijlocite cu Dumnezeu. Acest sacrificiu deliberat de a locui ca sihastru, fără încălzire, fără nici un fel de confort, nu a cunoscut-o ascetismul occidental. Stau mărturie sutele de chilii rupestre din munţii Carpaţi, unele amenajate şi amplificate formând ansambluri cu adevărate biserici rupestre, precum cea a Peşterii Liliecilor de lângă Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, cele de la Cetăţuia Negru Vodă şi a Jgheabului din Corbii de Piatră din judeţul Argeş, cele de la Nucu şi Aluniş, din judeţul Buzău, din valea Ordincuşii din munţii Apiseni, de la Ţâpova din Basarabia, chilia lui Daniil Sihastrul...
Şi totuşi unele legături cu vechile tradiţii s-au rupt; sau numai s-au ocultat? Se vorbeşte de Paradisul pierdut, de Cuvântul pierdut. Oare se poate spune şi Muntele Sfânt pierdut?
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/mioara_calusita_alecu_muntele_sfant.htm

Varful Omu - Bucegi

In Bucegi, in apropierea Virfului Omu, se afla cel mai important Centru energetic-informational natural al Planetei. Aceasta este parerea cercetatoarei Cristina Pinculescu, din Bucuresti. Iata, in esenta, citeva informatii despre aceasta teorie.
Existenta”Centrului” este semnalata de toate traditiile stravechi. Astfel, in ezoterismul musulman este “Muntele Polar”, sau “Muntele QAF”. In India si Tibet i se spune Shambala, sau “Muntele Meru”. In Occident se vorbeste de “Monsalvat”, sau “Sediul Graalului” - “acolo unde timpul se preface in spatiu”. La chinezi este “Muntele Tai” - sediul nemuritorilor. El se mai gaseste si sub denumirea “Axis”, sau “Cardines Mundi”, “stilpul cerului”, “piramida cosmica”. In Crestinism este “crucea”, sau “arborele vietii”.
Acest Centru are prioritati cu totul speciale. In lucrarea pe care autoarea a elaborat-o in urma acestor cercetari (finalizate in 1988) sint descrise mai multe efecte energetice speciale ale centrului in cauza - surprinse pe pelicula foto, electronografice si mostre de roca avind proprietati stranii, prelevate de pe virful respectiv. Aceste probe confirma pe parcursul lucrarii (deosebit de vasta) activitatea Centrului. Structura energetica a Terrei este mult mai complexa decit se crede.
Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, insa nu este singurul. Mai exista sase centre energetice de prima importanta (pe linga multe altele secundare), care sint in corelatie cu acesta, si este posibila localizarea lor pornind de la cel din Bucegi. Acest”centru”, precum si toate celelalte centre secundare sint “cheile” care vor da acces “Omului Mare”, care este Umanitatea, la oceanul infinit al energiei si informatiei cosmice. Pentru intreaga structura a universului nostru, exista o “cheie”. Aceasta “cheie” apare in traditie sub denumirea de Axis, sau Cardines Mundi, care nu reprezinta altceva decit locul geometric al centrelor tuturor structurilor macrocosmice ale Universului nostru si, in acelasi timp, locul geometric al tuturor universurilor.
Exista un sistem energetic-informational natural, in care totul este in contact cu totul, facind posibile comunicarea si schimbul. In realitate, centrul din Bucegi reprezinta o adevarata “poarta” de iesire din universul terestru, el constituind punctul Planetei Pamint plasat pe acest loc geometric de conexiune universala. Prin proprietatile pe care le are acest centru ar rezulta ca timpul (a patra dimensiune terestra) poate fi abolit, deci poate fi controlat, si, in acest caz, viteza luminii inceteaza de a mai fi o bariera in calea omului spre Cosmos.
In urma cercetarilor a rezultat ca acest centru are o activitate ciclica (prezentind maxime si minime), cu perioada de un an. Din datele provenite din traditie rezulta ca aceste cicluri anuale sint inscrise in niste cicluri mult mai mari, care se intind pe milioane de ani. Un ciclu complet, in traditia vedica, se regaseste sub denumirea de Mahayuga. Un ciclu Mahayuga se compune din patru yuga, sau virste ale umanitatii. Aceste patru perioade nu sint egale. O serie de argumente pledeaza pentru ipoteza ca, incepind cu anul 1986, intensitatea activitatii cerului a depasit”pragul de latenta”, urmind si in prezent o crestere accelerata. Zona care contine acest centru este Sanctuarul principal al Kogayonului, deci “Muntele Sacru” al dacilor. Aflat in Bucegi, el se compune din 3 trepte supreme de initiere, la care se adauga alte 12, superioare, precum si numeroase trepte inferioare de “invatatura”, accesibile numai initiatilor. Teoria prezentata de Cristina Pinculescu la televiziune, radio si in presa a suscitat un viu interes, cercetatori de renume din intreaga lume aratindu-se interesati de “straniile fenomene” din muntii nostri.
http://2012en.wordpress.com/2008/10/06/centrul-energetic-al-pamantului-se-afla-in-bucegi/

Kogaion muntele sacru dacic (1)

Kogaion Apogeul fiintei

Motto:

"In tine se afla muntele Meru

Inconjurat de sapte continente

Exista izvoare, lacuri, munti, campii

Si zei ai diverselor regiuni.

Exista si profeti

Calugari si locuri de pelerinaj.

Si deasupra zeilor

Se afla stelele, planetele

Si soarele, impreuna cu luna

Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,

Cea care distruge si cea care creeaza;

si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa.

Toate acestea sunt in interiorul tau

Si toate isi implinesc menirea

In jurul muntelui Meru"

(Siva Samhita, vers. 1-5)

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor... Shiva Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom... Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte... Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului... nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte... Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului... Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul grec, Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.
In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala. In cosmogoniile tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind purtat in spate de broaste testoase. Uneori Muntele se confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. pe malul lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul primordial.
Muntele este adesea reprezentat ca fiind piramidal, cu terase si cele patru fatete colorate in mod diferit si orientate spre punctele cardinale. Lingvistul Pierre Gordon plasa originile reprezentarii piramidale cu cel putin 25000 de ani in urma, anterioara chiar separarii Eurasiei de America. Acelasi model a dus, probabil, la aparitia piramidelor egiptene, sud-americane si a zigguratelor mesopotamiene. Hieroglifa egipteana care desemneaza axul lumii e un fel de piramida abrupta; numele acestei hieroglife este Mer. Asezata de obicei sub hieroglifa Kaf (securea egipteana), desemneaza polul- si deci un munte polar. In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) . Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului... In Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale spectrului.
In biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba - poarta cerurilor instelate. In Isaiia, XIV, proiectul turnului ii este atribuit regelui din Babilon: "Tu ziceai in sufletul tau: ma voi aseza pe muntele unde isi au salasul zeii, in regiunile indepartate din septentrion."
In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia (o regasim si in cercurile concentrice succesive ale Infernului lui Dante).
In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti (muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca soarele si planetele).
La Indieni, centru lumii e muntele Meru- un munte polar, ale carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben, nordul-negru). La kalmukii din Asia centrala, muntele Sumeru e inconjurat de sapte inele de apa (faceti comparatia cu Apa Sambetei din mitologia romaneasca). Sumeru are la fel, fatetele colorate- vestul rosu, nordul galben, sudul albastru si estul alb.
Muntele central se regaseste in forma simbolica in tumuli, cairni si movilele de piatra celtice, in colinele artificiale chinezesti, in "muntii de nisip" de anul nou din Laos si Cambodgia, etc.
Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.
Fie ca vorbim de Muntele pomenit de Strabon in Geografia, fie ca vorbim de oricare dintre piscurile monumentale ale Daciei, ne strabate un fior de mister. Sa ne gandim numai un moment la statuile megalitice mai vechi decat omenirea, care ne impodobesc Carpatii... Suntem oare doar depozitarii unei cunoasteri pe care nu putem spera s-o descifram vreodata? Probabil zecile de sfincsi de la Bratocea si Lacul Rosu, din Valea Sebesului, Zarnesti, Piatra Arsa si Toplet (ca sa enumaram doar cateva) - sunt singurii care ne-ar putea da raspunsurile la aceste intrebari.

Asadar Muntele- metafora a vietii prin simpla-i existenta statica- este pasul spre supra-uman. Odata atingand inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc doar prin sacrificiul suprem (jertfa intru Zamolxe) sau moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama Universala Primordiala- Terra Mater).

Calatoria prin infern spre supra-uman o facem fiecare in propriul fel. Sau poate alegem sacrificiul... Oricum, de-a lungul calatoriei initiatice trebuie sa realizam un singur lucru: NOI suntem atat calatorii, cat si calea, calatoria si scopul acesteia, si ca toate aceste adevaruri, inainte de a fi in afara noastra, sunt mai intai in Noi...

Axis Mundi
http://www.dacii.ro/revista/42/4special.htm

Kogaionon este socotit muntele sacru ce adopostea sanctuarul marelui zeu Zamolxis, unde acesta consulta oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de timp.Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost inca demonstrat.

KOGAIONUL DIN CEAHLĂU
Luca Manta

1) Surse istorice. Istoria antică prin Herodot (Cartea IV, 93, 94) ne spune că: ...geţii se cred nemuritori şi... că cel care piere se duce la (Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în vîrful unui munte sfînt (cu peşteră şi rîu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercetătorii o caută de secole. Aşa dar, strămoşii noştrii geţi / daci aveau un zeu suprem numit Zalmoxe / Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.

2) Surse etnografice. în multe legende din România găsim descrise vîrfuri şi platouri din Munţii Carpaţi socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfăşoară serbări populare şi drumeţii montane. în categoria munţilor sfinţi din Dacia se încadrează: Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul, Parîngul ş.a., de unde putem deduce că în Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.

3) Originea numelui Kogaion. Scriitorul şi numismatul Ion Gheorghe în lucrarea Cogaioanele Munţii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Românească, 2004, pag. 39, porneşte în descifrare de la glosa: ,,Roio Kotis Svaticus svatis cogi dacis, unde cogit (lat.) este cugetul credincioşilor daci, care numeau megalitul locului prin gogaion însemnînd pietroi / stîncă. Biblia ne arată că, Moise şi Iisus propăvăduiau în vîrfuri de munţi, iar locul de răstignire a lui Iisus Hristos a fost Golgota (în ebr. ,,căpăţînă), o colină de lîngă Ierusalim. Semantic, această formă rotundă / semirotundă apare în multe cuvinte româneşti, de pildă: gogă s.f. este partea de sus a cuptorului (jud. Orhei) Glosar dialectal M.O. 1939; gogonat-ă (<>

4) Kogaionul din Ceahlău. Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a muntelui Ceahlău în Descrierea Moldovei la anul 1714, de unde am descifrat legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de (1+20) ş 21 martie.
In tradiţia muntelui Ceahlău găsim memorată data de 6 august, care reprezintă sărbătoarea anuală a urcatului pe munte, în aşa fel încît drumeţul care porneşte seara la drum, să ajungă dis-de-dimineaţă în vîrful Toaca înalt de 1900 metri şi să admire răsăritul de soare.

5) Ipoteza piramidei Toaca din Ceahlău. De curînd, în anul 1988, un geolog şi un hidrolog Nicolae şi Elena ţicleanu au lansat ipoteza existenţei unei piramide construită / cioplită în vîrful Toaca - muntele Ceahlău din Carpaţii Răsăriteni. Ipoteza acestor doi cercetători conţine o multitudine de dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.

6) Piramida Toaca este orientată solar! Lucrarea Kogaionul din Ceahlău susţine ipoteza piramidei din Ceahlău pe baza unor dovezi geografice şi astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta topografică a muntelui Ceahlău, scara 1/25.000. Această hartă topografică conţine linii de nivel unde găsim pozată geometric baza piramidei - un pătrat cu latura de 290 de metri şi de unde am determinat cu ajutorul indicatorului nord direcţiile diagonalelor R1 şi R4, cît şi direcţiile axelor principale R2 şi R3 (vezi fig.1).
In acest mod am determinat că, axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,50, o direcţie unică pe orizontul solar care totuşi nu corespunde cu răsăritul de soare - urcatul tradiţional pe muntele Ceahlău - din data de 6 august!
Istoria ne învaţă că, faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din noaptea de 23 august, o tradiţie moştenită din zorii anului 2300 î.Hr. Din aceeaşi epocă aflăm de la Herodot (Cartea II, 102, 103) că,... faraonul Sesostris trecînd din Asia în Europa a supus pe sciţii şi pe tracii din nordul Mării Negre.
Pe baza acestor date istorice am calculat astronomic direcţia R2 la nivelul anului 2000 î.Hr., valori calculate pentru coordonatele piramidei din Ceahlău (lat. N. 46,990 şi long. E 29,900), date care au fost corectate precesional pe un computer dotat cu un program astronomic. Valorile calculate ne arată că, direcţia solară R2 corespunde cu data de 23 august din anul 2000 î.Hr., unde azimutul avea valoarea de 73,430 şi care valoare geometrică este încifrată / cioplită în piatra muntelui Ceahlău.
Diferenţa de 17 zile dintre data de 6 august şi 23 august se justifică prin mişcarea de precesie a pămîntului, astfel: 13 zile reprezintă diferenţa între stilul vechi şi stilul nou, la care trebuie să adaugăm 3 zile între calendarul Iulius Caesar şi Sinodul de la Niceea). Ziua sfîntă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sf. Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sf. Gheorghe).

7) O dovadă suplimentară de aliniere solară. De curînd, în vara anului 2003, arheologii din ţara noastră au decopertat trei piramide de piatră - înalte de 40 metri - în comuna Heleşteni Movileni, judeţul Iaşi, piramide care sînt aşezate / aliniate geografic pe aceiaşi direcţie solară R2! cu o abatere de 0,50 faţă de azimutul de 73,50 .

8) O nouă dovadă etnografică. Pe la 1842, Vasile Alecsandri culege balada Mioriţa din gura unui baci Udrea de la o stînă de pe muntele Ceahlău. Balada Mioriţa este prezentă în peste 1000 de variante şi rămîne după 150 de ani nedescifrată istoric. Are după Al. Odobescu: ,,tonalităţi de bocet, după C. Brăiloiu: ,,afinităţi cu cîntecul de înhumare, iar după Ovidiu Bîrlea: ,,este o colindă de doliu.
Balada - document filozofic ancestral de credinţă funerară geto/dacă - ne arată locul sau altarul de adunare şi de nemurire religioasă situat: ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai. Măreţul Kogaion din Ceahlău ascunde în baladă cultul morţii şi nemuririi la geto / daci, îmbinat cu elemente de arheo-astronomie precum: ,,Soarele şi luna sau ,,Păsărele mii şi stele făclii. Balada funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2): ,,Pe la apus de soare, care în acelaşi timp reprezintă şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.
Din miezul acestor versuri am dedus că balada Mioriţa, ca şi alte producţii populare, ascund elemente ,,foreşoc în legătură cu fenomenul seismic din Vrancea.
Notă. O parte dintre aceste dovezi istorice, etnografice şi calcule geografico astronomice sînt cuprinse în lucrările: Mesajul astronomic la geto / daco valaho români, Luca Manta, Ediţie semal, Bucureşti, 2004, pagina 98 134 şi Focarul Vrancea şi spiritualitatea, Sp. Telecom. Luca Manta, articol revista Terra nr. 3-4, 1992, Soc. de Geografie din România, pagina 112.
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/luca_manta_kogaionul_din_ceahlau.htm